“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °49 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 8 SEPTEMBRIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
N ASTEREA M AICII D OMNULUI

Fraţilor, gândul acesta să
fie în voi care era şi în Hristos
Iisus, Care, Dumnezeu fiind în
chip, n-a socotit o ştirbire a fi El
întocmai cu Dumnezeu, ci S-a
deşertat pe Sine, chip de rob lu-
ând, făcându-Se asemenea oame-
Filipeni 2, 5-11
nilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca
un om, S-a smerit pe Sine, ascul-
tător făcându-Se până la moarte,
şi încă moarte de cruce. Pentru
aceea, şi Dumnezeu L-a preaînăl-
ţat şi I-a dăruit Lui nume, care
este mai presus de orice nume, ca
întru numele lui Iisus tot genun-
chiul să se plece, al celor cereşti şi
al celor pământeşti, şi al celor de
dedesubt. Și să mărturisească toa-
tă limba că Domn este Iisus Hris-
tos, întru slava lui Dumnezeu-
Tatăl.

Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În vremea aceea a intrat
Iisus într-un sat, iar o femeie, cu
numele Marta, L-a primit în casa
ei. Şi ea avea o soră ce se numea
Maria, care, aşezându-se la picioa-
rele Domnului, asculta cuvântul
Lui. Iar Marta se silea cu multă
slujire şi, apropiindu-se, a zis:
Doamne, oare nu socoteşti că
sora mea m-a lăsat singură să slu-
jesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și
răspunzând, Domnul i-a zis: Mar-
to, Marto, te îngrijeşti și pentru
multe te silești, dar un singur lu-
cru trebuie: căci Maria partea cea
bună și-a ales, care nu se va lua de
la ea. Și, când zicea El acestea, o
femeie din mulțime, ridicând gla-
sul, I-a zis: Fericit este pântecele
care Te-a purtat şi fericit este
pieptul la care ai supt! Iar El a zis:
Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce
ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-
l păzesc pe el.

Nașterea Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu ne
cheamă la viață și la asumarea
rolului jertfelnic de a fi părinți.
Cine se sacrifică pentru proprii
copii, va culege roadele ajuto-
rului, milei și mângâierii. Cine
alege calea comodității și
iresponsabilității, va culege
suferințele, durerile,
singurătatea, înstrăinarea,
uitarea, părăsirea și moartea.
Nașterea Născătoarei de
Dumnezeu să fie un început
binecuvântat pentru toți care
T ÂLCUIRI
iubesc, apără și doresc viața!
Prima sărbătoare, de după
începutul anului bisericesc, care
este totdeauna la 1 septembrie,
este închinată Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu și
pururea Fecioarei Maria. Acest
praznic împărătesc vestește
începuturile pregătirii mântuirii
noastre, așa precum zorile
dimineții, vestesc apariția soarelui,
care luminează și încălzește
întreaga lume.
Iată, astăzi, Biserica ne
adună, pentru a prăznui și a ne
bucura de sosirea timpului
începutului mântuirii noastre.
Astăzi se naște pierderea
blestemului Evei și înnoirea a
toată făptura. Printr-o femeie,
neascultătoare de Dumnezeu,
vine în lume căderea și moartea,
prin nașterea celei ce astăzi
mângâie inimile bătrânilor ei
părinți, ne întoarcem la începutul
bunătăților. Dacă cea dintâi
femeie a auzit cuvântul
blestemului, a durerii nașterii de
fii, cea de a doua, aude glasul
bucuriei, căci Domnul este cu ea.

Astăzi drepții Ioachim și
Ana sunt binecuvântați, după 55
de ani, cu nașterea celei ce avea să
fie pricinuitoarea izbăvirii din
blestem și moarte. Căci părinții ei
nu aveau copii, fiind înaintați în
vârsta lor, dar, prin promisiunea
îngerului Domnului, ca rod al
rugăciunilor, lacrimilor și
dorințelor, astăzi primesc o
făptură, care va schimba
lumea și viața ei. Acest
copil va avea chemare
dumnezeiască, aceea de a fi
mama Mântuitorului lumii.
Pântecele
prealăudat al Anei s-a arătat
țarină plină de roadă, Cel
mai înainte de veci își alege
astăzi Ușa prin care va veni
în această lume. Astăzi, Cel
ce va lucra mântuirea
neamului omenesc își alege
scara pe care va coborî în
lume, spre izbăvirea și
mântuirea ei. Prin
bunăvoirea Tatălui ceresc și
prin lucrarea Duhului Sfânt,
din cea care astăzi se naște,
va lua Trupul cel mai presus de
trup și va fi împreună cu noi
oamenii, Dumnezeu-Emanuel.
Astăzi, prin nașterea Preasfintei
Fecioare, se zidește ușa cea spre
răsărit, ușa prin care Domnul va
intra și va ieși, iar ea va rămâne
totdeauna încuiată.
O, fericită familie a lui
Ioachim și Anei, cu adevărat, din
rodul pântecelui ați ajuns
cunoscuți la toată lumea, fiind
mijlocitori, pentru toți părinții,
care nu au mângâierea fiilor, dar
care, neîncetat, nădăjduiesc în
rugăciune, așteptând fericitul
deznodământ al cerului, tot așa
cum l-ați auzit și voi!
Voi ați trăit în evlavie
făcând cele plăcute Domnului,
T ÂLCUIRI
precum altădată Zaharia și
Elisabeta, primind pe cea, mai
înainte de naștere, fecioară, și,
după naștere, fecioară! Acesteia se
cuvenea să fie una dintre toate
fecioarele, care să primească, ca
un chivot sfințit, taina
dumnezeirii ce s-a lucrat în ea.
Părinții, celei astăzi născute, au
primit darul cel ceresc, care avea
să aducă în lume pe Cel ce ridică
păcatul lumii!
Astăzi, Cel ce pe toate le
face noi, adică Dumnezeu, născut
din Tatăl, mai înainte de veci, Își
alege vasul cel ales, spre a fi
fericită și cinstită de toate
popoarele. Părinții ei, luminați de
credință, astăzi se bucură că fiica
lor va fi cinstită mai mult decât
îngerii, fiind singura căreia îngerul
Domnului i se va închina, pentru
că ea va sluji în tăcere, răbdare și
totală umilință, pe Cel ce aduce
lumii viața cea veșnică și iertarea
păcatelor. Astăzi descoperim, într
-un prunc nevinovat,
binecuvântarea și ajutorul nostru.
PAG. 2
Noi cinstim pe
Născătoarea de Dumnezeu
pentru că, încă de la nașterea ei, a
fost aleasă, cinstită și pregătită
lumii, spre a fi mamă și mult
ajutătoare, tuturor celor ce
aleargă, spre ea, cu credință.
Îngerul Domnului le-a adus
părinților ei bucuria
nașterii, după vreme
îndelungată de nerodire și
lipsă de urmași. Aceasta ne
arată că Dumnezeu, izvorul
vieții, are, cu fiecare copilaș
care se naște, planul lucrării
Lui. De la primul zâmbet,
taina cerului se lucrează în
el, iar nașterea Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu
este mângâiere, curaj și
ocrotire tuturor mamelor
care-și nasc și educă proprii
copii, cu răbdare și cu
credință.
Timpurile ce le
trăim noi s-au pervertit și s-
au degradat, încât pântecele
mamelor a devenit abator,
în care, prunci nevinovați
sunt uciși, de dragul comodității
și a unei vieți iresponsabile. Câte
inimi nevinovate au încetat să mai
bată, pentru că multe mame și-au
uitat menirea lor! Suntem un
popor prea puțin iubitor de
prunci, am ales modelele
decăderii și dezumanizării, am
încetat de a fi jertfitori, ci imităm
păcatul și fărădelegea, fiind
complici, la multele rele ce vin
asupra noastră.
Ce este mai important
astăzi, pentru o mamă, cariera, cu
profitul, și o viață, în singurătatea
suferințelor, ce culminează cu
moartea, sau viața de familie, în
care, fiecare copilaș, este o rază
de soare, ce încălzește sufletele,
 PAG. 3

atât de agitate, și mereu provocate
de rău, ale părinților?
Consecințele nenașterii de
prunci vor fi dezastroase,
familiile, îmbătrânite și fără
ajutor, vor fi uitate și părăsite,
pentru că n-au ales calea slujirii,
care este încununată cu ajutor,
compasiune, dragoste și
recunoștință. Câți bătrâni nu sunt
astăzi în stare de disperare a
singurătății, fricii, foamei și uitării!
Dacă îi întrebăm, marea
majoritate, au doar un singur
copil, care, needucat, și neformat,
de mic, pe calea Bisericii, i-a uitat,
aruncându-i în tragedia
singurătății și imediata apropiere a
morții.
În Sfintele Evanghelii
observăm cum Mântuitorul, în
durerile morții, nu-Și uită pe
mama sa, și pentru că El trebuia
să se întoarcă în lumea cerească,
de unde a venit, o încredințează
ucenicului Său, Ioan: „Iată fiul tău,
T ÂLCUIRI
iată mama ta, și din acel ceas, acesta a
luat-o în casa lui” (Ioan 19, 26-27).
Deci recunoștința și respectul
fiilor, față de părinți, este poruncă
sfântă la Dumnezeu: „cinstește pe
tatăl și pe mama ta, ca să trăiești ani
mulți pe acest pământ pe care Domnul
ți-l dă ție” (Ieșire 20, 12).
Pentru a avea
recunoștință, este nevoie, în
primul rând, de a naște fii și fiice,
de a cultiva, în ei, credința, bunul
simț, de a-i învăța să se ferească
de rău și să urmeze binele, de a fi
autoritari cu ei și de a-i călăuzi cu
blândețe pe calea Bisericii. Sfântul
Apostol Pavel ne învață: „iar voi,
părinților, nu întărâtați la mânie pe
copiii voștri cei după trup, ci creșteți-i
în învățătura și certarea
Domnului” (Efeseni 5, 4).
Dacă am urma pilda
Sfinților Ioachim și Ana, dacă am
naște prunci, atâți cât rânduiește
Dumnezeu, izvorul vieții noastre,
dacă am căuta întâi Împărăția,
mila și bunătatea Lui, viața
noastră ar fi mult mai ușoară,
timpurile, pe care le trăim, ar fi
numai binecuvântare, iar, din
mulțimea pruncilor, mulți ar
deveni sfinți, care se vor ruga
pentru noi.
Nașterea Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu ne
cheamă la viață și la asumarea
rolului jertfelnic de a fi părinți.
Cine se sacrifică pentru proprii
copii, va culege roadele ajutorului,
milei și mângâierii. Cine alege
calea comodității și
iresponsabilității, va culege
suferințele, durerile, singurătatea,
înstrăinarea, uitarea, părăsirea și
moartea. Nașterea Născătoarei de
Dumnezeu să fie un început
binecuvântat pentru toți care
iubesc, apără și doresc viața!
Amin!
(Episcopul Ignatie al Episcopiei
Hușilor;Sursa:episcopiahusilor.ro)

Cuvânt de la părinti
Sfântul Siluan ne-au fost iertate, toată viața Domnul iubește pe oameni, dar
Athonitul, Despre smerenie – trebuie să ne aducem aminte de îngăduie întristări, ca oamenii să-
poarta iubirii lui Dumnezeu ele și să ne întristăm, ca să păzim și cunoască neputința și să se
Acum sunt puțini zdrobirea [inimii]. N-am făcut așa
„stareți“ [„bătrâni“] care cunosc și am încetat zdrobirea și mult am
iubirea Domnului pentru noi și fost hărțuit de demoni. Eram
care cunosc lupta cu vrăjmașii și nedumerit ce să fac cu mine și-mi
știu că, pentru a-i birui, trebuie spuneam: „Sufletul meu cunoaște
smerenia lui Hristos. Domnul pe Domnul și iubirea Lui. Cum
iubește atât de mult pe om, încât de-mi vin gânduri rele?“ Dar
îi dă darurile Sfântului Duh, dar Domnului i S-a făcut milă de
până când sufletul se învață să mine și m-a învățat El Însuși cum
păstreze harul, suferă mult. În trebuie să mă smeresc: „Ține
primul an după ce am primit pe mintea ta în iad și nu deznădăjdui!
Duhul Sfânt, gândeam: „Domnul Și prin aceasta vrăjmașii au fost
mi-a iertat păcatele: harul dă biruiți. Dar de îndată ce las
mărturie de aceasta; de ce mai am mintea mea să iasă din foc,
nevoie?“. Dar nu trebuie să gândurile rele câștigă clin nou
gândim așa! Chiar dacă păcatele putere. […]

smerească și, pentru smerenia lor,
să primească pe Duhul Sfânt, iar
cu Duhul Sfânt toate sunt bune,
toate sunt pline de bucurie, toate
sunt frumoase. Dacă cineva
suferă mult de sărăcie și de boală
și nu se smerește, suferă fără
folos. Dar cine se smerește,
acesta va fi mulțumit de soarta lui,
oricare ar fi ea,pentru că Domnul
e bogăția și bucuria lui, și toți
oamenii vor fi uimiți de
frumusețea sufletului său[…].
Sufletului mândru nu se
arată Domnul. Chiar dacă ar învă-
ța toate cărțile, sufletul mândru
nu va cunoaște niciodată pe
Domnul, fiindcă mândria lui nu
lasă loc în el pentru harul Sfântu-
lui Duh iar Dumnezeu nu e cu-
noscut decât prin Duhul Sfânt.
[…] Omul mândru se teme de
reproșuri, dar cel smerit nicide-
cum. Cine a dobândit smerenia
lui Hristos dorește totdeauna să i
se facă reproșuri și primește cu
bucurie ocările și se întristează
când este lăudat. Dar aceasta nu
este decât începutul smereniei.
Dar când sufletul cunoaște prin
Duhul Sfânt cât de blând și sme-
rit e Domnul, atunci se vede pe
sine însuși mai rău decât toți pă-
cătoșii și este bucuros să stea pe
gunoaie în zdrențe ca Iov și să
vadă pe oameni în Duhul Sfânt
strălucind și asemenea lui Hristos.
Dă, Milostive Doamne, tuturor să
Rugăciunea Sfintei Ana pentru dobândirea de prunci
Doamne Dumnezeule,
Atotţiitorule, Cel ce numai cu
cuvântul Tău ai făcut cerul şi pă-
mântul cu toate cele ce sunt într-
însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis
făpturilor Tale să crească şi să se
înmulţească, Tu cel ce ai binecu-
vântat pe Sara, soţia lui Avraam,
T ÂLCUIRI
guste smerenia lui Hristos care e
de netâlcuit în scris și atunci
sufletul nu va mai dori nimic, ci
va trăi veșnic în smerenie, iubire
și blândețe […].
Slavă Domnului că nu ne-
a lăsat orfani, ci ne-a dat pe
pământ pe Duhul Sfânt (In 14, 15
-18). Duhul Sfânt învață sufletul o
negrăită iubire pentru norod și
milă pentru toți cei rătăciți.
Domnului i-a fost milă de cei
rătăciți și a trimis pe Fiul Său
Unul-Născut ca să-i mântuiască;
„Nașterea ta, de Dumnezeu
Născătoare Fecioară, bucurie
a vestit la toată lumea, că din
tine a răsărit Soarele dreptă-
ții, Hristos, Dumnezeul nos-
tru. Și dezlegând blestemul a
dat binecuvântare și stricând
moartea, ne-a dăruit nouă
viață veșnică”.
Troparul nașterii Maicii
Domnului
iar Duhul Sfânt învață aceeași
milă pentru cei rătăciți care merg
în iad. Dar cine n-a primit pe
Duhul Sfânt, acela nu vrea să se
roage pentru vrăjmași.
Cuviosul Paisie cel Mare
se ruga pentru unul dintre
ucenicii lui care se lepădase de
şi la bătrâneţile ei a născut pe Isa-
ac, şi ai dăruit Anei, ce era stear-
pă, pe Samuil Prorocul şi alţi co-
pii, dă-mi şi mie roadă pântecelui
meu, şi nu mă lăsa să rămân puru-
rea de ocară şi urgie oamenilor.
Adonai, Doamne Savaot, Tu Care
ştii ocara nerodirii mele, dezleagă-
PAG. 4
Hristos și, întimp ce se ruga, i S-a
arătat Domnul și i-a zis: „Pentru
cine te rogi, Paisie? Nu știi că el s-
a lepădat de Mine?“ Dar cuviosul
continua să plângă pentru
ucenicul său și atunci Domnul i-a
zis: „Paisie, prin iubirea ta te-ai
asemănat Mie“. Așa se
dobândește pacea, ALTĂ CALE
NU ESTE.
Dacă cineva se roagă mult și
postește, dar n-are iubire pentru
vrăjmași, nu poate avea pace
sufletească. Nici eu n-aș putea
vorbi despre ea, dacă Duhul Sfânt
nu m-ar fi învățat această iubire
[…].
Pe fratele trebuie să-l
dojenim cu blândețe și iubire.
Pacea se pierde dacă sufletul e
cuprins de slava deșartă, dacă te
ridici deasupra fratelui tău, dacă
judeci pe cineva, dacă vei mustra
pe fratele tău fără blândețe și
iubire, dacă vei mânca mult sau te
vei ruga cu moliciune, pentru
toate acestea pacea se pierde.
Dacă ne facem obiceiul de a ne
ruga din toată inima pentru
vrăjmași și de a-i iubi, pacea va
locui totdeauna în sufletele
noastre. Dar dacă disprețuim pe
fratele nostru sau dacă-l judecăm,
mintea noastră se întunecă și
pierdem pacea și îndrăzneala la
Dumnezeu […].
(Sursa: doxologia.ro)
mi durerea inimii mele, deschide
pântecele meu, şi pe cea nerodi-
toare arat-o roditoare cu Atotpu-
ternicia Ta... Şi orice voi naşte:
fecior ori fecioară, o voi închina
Sfinţiei Tale cu toată inima, dăru-
ind-o Bisericii Tale pentru a-Ți
sluji pururea acolo.