“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 10. N °35 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 7 MARTIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA Î NTÂI DIN P OST
( A O RTODOXIEI )

Evrei 11, 24-26; 32-40

Fraţilor, prin credinţă,
Moise, când s-a făcut mare, n-a
voit să fie numit fiul fiicei lui Fa-
raon, ci a ales mai bine să păti-
mească cu poporul lui Dumnezeu,
decât să aibă dulceaţa cea trecă-
toare a păcatului, socotind că bat-
jocorirea pentru Hristos este mai
mare bogăţie decât comorile
Egiptului, fiindcă se uita la răsplă-
tire. Şi ce voi mai zice? Că timpul
nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de
Ghedeon, de Barac, de Samson,
de Ieftae, de David, de Samuel şi
de proroci, care prin credinţă au
biruit împărăţii, au făcut dreptate,
au dobândit făgăduinţele, au astu-
pat gurile leilor, au stins puterea
focului, au scăpat de ascuţişul sa-
biei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au făcut tari în războaie, au
întors taberele vrăjmaşilor pe fu-
gă; unele femei şi-au luat pe morţii
lor înviaţi. Alţii au fost chinuiţi,
neprimind izbăvirea, ca să dobân-
dească mai bună înviere; alţii au
suferit batjocură şi bici, ba chiar
lanţuri şi închisoare; au fost ucişi
cu pietre, au fost puşi la cazne, au
fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit
ucişi cu sabia, au pribegit în piei
de oaie şi în piei de capră, lipsiţi,
strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de ca-
re lumea nu era vrednică, au rătă-
cit în pustii, şi în munţi, şi în peş-
teri, şi în crăpăturile pământului.
Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind
prin credinţă, n-au primit făgădu-
inţă, pentru că Dumnezeu rândui-
se pentru noi ceva mai bun, ca ei
să nu ia fără noi desăvârşirea.

Ioan 1, 43-51

În vremea aceea a vrut
Iisus să plece în Galileea şi a găsit
pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-
Mi! Iar Filip era din Betsaida, din
cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis:
Am aflat pe Acela despre Care au
scris Moise în Lege şi prorocii, pe
Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i
-a zis Natanael: Din Nazaret
poate fi ceva bun? Filip i-a zis:
Vino şi vezi. Iisus a văzut pe
Natanael venind către El şi a zis
despre el: lată, cu adevărat, israelit
în care nu este vicleşug. Natanael l
-a spus: De unde mă cunoşti? A
răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte
ca Filip să te cheme, te-am văzut
când erai sub smochin. Răspuns-a
Natanael: Rabbi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru că ţi
-am spus că te-am văzut sub
smochin, crezi? Mai mari decât
acestea vei vedea. Şi a grăit:
Adevărat, adevărat zic vouă, că de
acum veţi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui
Dumnezeu suindu-se şi
coborându-se peste Fiul Omului.
 PAG. 2

T ÂLCUIRI
„În numele Tatălui și al zeu S-a făcut văzut. Iar noi, în această lume?
Fiului și al Sfântului Duh. văzându-L pe Hristos, în realitate În această lume cu adevă-
Îl vedem pe Dumnezeu Cel Viu. rat ne luptăm pentru această dum-
Frați și surori, astăzi este Acesta este Icoana Vie a lui nezeiască icoană, care este în su-
Sfânta Duminică a Ortodoxiei, Dumnezeu în lume. fletul nostru.
una dintre cele 52 de duminici ale Păstrând Icoana cea Vie a Cine ne-o fură? Toți iconomahii
anului, care se numește Duminica lui Dumnezeu în lume, Biserica (luptătorii împotriva icoanelor).
Ortodoxiei. Ortodoxă l-a păstrat pe om, L-a
Este o Duminică mare și păstrat pe Hristos ca om. Primul iconomah este pă-
sfântă, în care se sărbătorește Dumnezeu Însuși S-a făcut om, ca catul. Acesta nu îl dorește pe
biruința Ortodoxiei asupra oricărei să găsească în noi, să readucă la Dumnezeu, nici în om, nici în lu-
minciuni, a oricărui neadevăr, a lumină icoana dumnezeiască cea me, nici în jurul omului. Iar
oricărei erezii, a iconomahul prin ex-
oricărui dumnezeu fals; celență care lucrează
este biruința prin păcat este satana,
Ortodoxiei asupra îngerii lui, demonii cei
oricărei învățături înfiorători. Ei sunt cei
mincinoase, asupra care ne fură sufletul,
oricărei filosofii care îl târăsc în păcate
mincinoase, a oricărei și ascund cu totul
științe, civilizații sau icoana dumnezeiască
imagini mincinoase. ce se află înlăuntrul
nostru. Cu smoala
Este sfânta biruință a
neagră a păcatului,
Ortodoxiei. Și aceasta
demonii întinează
înseamnă sfânta
icoana dumnezeiască
biruință a ce este în sufletul nos-
Atotadevărului. tru. Iar omul, atunci
Însă cine este
când trăiește fără po-
Atotadevărul în această lume?
căință, în păcat, când nu se luptă
Cine este Adevărul? Este Cel Care vie, pe care noi am întinat-o cu
cu păcatele lui, când rămâne în ele,
a spus despre sine: „Eu sunt păcatele și cu patimile noastre, am
Adevărul!” Adică Iisus Hristos, deformat-o, am ruinat-o prin viața când nu le spovedește, ce mai ră-
Dumnezeu în trup. noastră păcătoasă. mâne din sufletul lui? Mai rămâne
Da, Aceasta este Adevărul Așa cum se spune în icoana cea dumnezeiască murdări-
în lumea noastră pământească, minunatele cântări bisericești, tă cu puroiul cel negru al păcatu-
Acesta este Adevărul pentru Domnul a coborât în lume, S-a lui, al patimilor, al morții. Priveliș-
om. „Dumnezeu S-a arătat în făcut om „pentru ca să recreeze icoana te înfricoșătoare, rușine cumplită!
trup.” Domnul nostru Iisus Hristos Sa”, adică să restaureze chipul Său Așadar, ce înseamnă să
a luat trup astfel încât prin trupul în om, „cel stricat prin patimi”, adică fim icoane ale lui Dumnezeu?
nostru să ne spună nouă cel care s-a distrus prin greșelile și Fraților, înseamnă următoarele:
oamenilor ce este adevărul, cum prin păcatele noastre, iar omul a a) noi avem minte, dar mintea
poate fi trăit adevărul, cum se devenit un chip deformat, urât al noastră este chipul minții
moare pentru el și cum prin lui Dumnezeu. Și Dumnezeu, dumnezeiești înlăuntrul nostru;
adevăr se trăiește veșnic. Hristos a coborând în această lume ca
concentrat în Sine toate Icoana cea curată (sfântă) și b) noi avem voință, dar voința
adevărurile și ne-a dat nouă neprihănită a lui Dumnezeu, l-a noastră este chipul voinței dumne-
Atotadevărul Ortodoxiei. învățat pe om ce este cu adevărat zeiești înlăuntrul nostru;
Când Dumnezeu, adică omul, ce este omul desăvârșit, c) noi avem sentiment, avem ini-
Domnul nostru Iisus Hristos, a cum trebuie să fie omul în această mă, însă acestea sunt icoane ale
coborât în această lume, El a deve- lume. însușirilor dumnezeiești înlăuntrul
nit văzut pentru oameni. Dumne- Și cum trebuie așadar să fie omul nostru;
 PAG. 3

T ÂLCUIRI
d) noi trăim în această lume, însă ca să putem să fim cu adevărat putem să rezistăm la toată această
această viață este chipul vieții lui icoane vii ale lui dumnezeu, ca luptă cumplită pământească, să
Dumnezeu; omul să poată să fie pe pământ o păstrăm în sufletul nostru chipul
e) noi, ca icoane ale lui Dumne- măreție dumnezeiască. dumnezeiesc și să ne mutăm din
Omule! Frate! Niciodată această lume la Domnul Cel Învi-
zeu, suntem nemuritori, dar
aceasta este chipul nemuririi dum- să nu uiți că ești un mic dumne- at, în lumea cealaltă.
zeu pe pământ! În pământul tru- Însă până atunci, Sfântul
nezeiești.
pului tău tu ai icoana cea vie a lui Post să ne conducă spre Sfintele
Dumnezeu ne-a făcut să Dumnezeu. Ai grijă cum trăiești. Paști, spre Sfânta Înviere a lui
fim văzători al Lui, ca să trăim în Ai grijă ce faci cu Icoana lui Hristos, ca să ne închinăm Lui,
această lume prin El, ca mintea Dumnezeu care este înlăuntrul când mai suntem încă în acest
noastră să se gândească întotdeau- tău. Ai grijă, omule! trup, căci el este Domnul Cel În-
na: ai grijă de la Cine ești, ești de Căci viața noastră începe viat, Biruitorul păcatului, al morții
la Dumnezeu, să ai gânduri cura- de pe pământ și ajunge la înfățișa- și al diavolului, Cel care ne-a câș-
te, dumnezeiești. rea înaintea întreitei Persoane tigat Viața cea Veșnică pentru tru-
Atunci este desăvârșită și atotluminoase a lui Dumnezeu, ca pul nostru și pentru sufletul nos-
sănătoasă voința noastră când ea să dăm acolo răspuns ce am făcut tru.
este în acord cu voia lui Dumne- cu Icoana lui Dumnezeu atât timp Lui, numai Lui, exclusiv
zeu, Care este Modelul ei. cât am fost în această lume. Lui I se cuvine slava și cinstea
Sentimentul nostru atunci Mă rog ca Bunul Dumne- veșnică, acum și pururea și în
este curat, sănătos, dumnezeiesc, zeu să dăruiască inimii fiecăruia vecii vecilor. Amin.”
când este în acord cu viața dum- dintre noi toate darurile cerești,
nezeiască. (Sfântul Justin Popovici,
toate virtuțile evanghelice: credin-
Predică la Duminica Ortodoxiei.
Să ne curețe El de tot ța și iubirea și nădejdea și rugăciu-
Trad. Pr. Dr. Ciprian Ioan Staicu,
păcatul, de orice patimă, de nea și postul și răbdarea și blân-
sursa: prieteniisfântuluiefrem.ro)
moarte. Să ne elibereze de satana, dețea și smerenia, astfel încât să

C UVÂNT DE LA P ĂRINŢI

Mi-amintesc că o dată, pe sângele lor. Și toate acestea s-au

când ne povestea (Sfântul Porfi-
rie) despre vizita la un locaș al
Mănăstirii Amfisa, în momentul
în care admira frumosul iconostas
al bisericii, s-a gândit: „Ce Litur-
ghii va fi văzut iconostasul aces-
ta!” Și imediat vederea i „s-a des-
chis” și a început să vadă vechile
Liturghii săvârșite acolo. A văzut
o Liturghie care s-a săvârșit pe
timpul Revoluției grecești (1821),
când au venit acolo turcii și i-au
junghiat pe monahi. Vedea spai-
ma acelor monahi în rugăciune,
precum și iconostasul stropit cu
petrecut de la un gând bun al Pă-
rintelui Porfirie, când și-a vădit
admirația față de frumusețea ico-
nostasului”
(Minune relatată în vol. Bucuria
lui Hristos te va tămădui, Sfân-
tul Porfirie Kavsokalivitul, Trad.
Pr. Dr. Gabriel Mândrilă, Editura
Sophia/Metafraze)

DIC Ț IONAR LITURGIC
Ce sunt antifoanele? (antifon,
αντίϕωνον)
Sunt imnuri (mai ales
psalmi din Vechiul Testament) al
căror nume provine de la modul
alternativ (antifonic) în care erau
cântate de către cele două strane
sau grupuri de credincioși. Antifo-
nul este o formă importantă a
muzicii bisericești, care a avut în-
că din primele veacuri un loc bine
stabilit în practica liturgică a Bise-
ricii .
Istoricul bisericesc Socra-
te ne transmite informații bine
documentate referitoare la pre-
zența cântării antifonice și a Anti-
foanelor în primele secole, atât în
Biserica lui Hristos cât și în co-
munitățile eretice. În cazul arieni-
lor, de exemplu, Socrate vorbește
despre „cântare alternativă a imnuri-
lor în sărbători ținute constant pe tim-
pul nopții” (Istoria Bisericească
VI, 8) și mai aflăm, de asemenea,
că tradiția atribuie această cântare
antifonică Sfântului Ignatie al An-
tiohiei († 106). Următoarea afir-
mație din scrierile lui Socrate este
concludentă: „să spunem de unde și-
a luat începutul cântarea alternativă a
imnurilor în Biserică. Sfântul Ignatie al
Antiohiei, în Siria, al treilea episcop
după Apostolul Petru, care a fost el
însuși contemporan cu Apostolii, a avut
o vedenie cu îngeri care slăveau Sfânta
Treime cu imnuri cântate alternativ și
astfel a predat modul cântării, cunoscut
în viziune, Bisericii din Antiohia; de
acolo a fost dezvoltată această tradiție
în toate Bisericile” (1)
Astăzi, antifoanelor le
sunt atribuite mai multe înțelesuri.
Din punct de vedere imnologic și
muzical, în liturgica ortodoxă sunt
cunoscute mai ales trei antifoane,
care alcătuiesc prima parte a Li-
turghiei Catehumenilor. În Biseri-
ca Ortodoxă Română, la liturghie
se cântă în duminici
„Binecuvântează suflete al meu pe
Domnul…,” la antifonul întâi, im-
nul „Unule-Născut…”, la antifonul
al doilea și Fericirile, la cel de-al
treilea. În mănăstiri și în unele
parohii, primul și al doilea antifon
sunt însoțite de psalmii 102 și 145
iar Fericirile de anumite stihiri din
Canonul Utreniei.
La praznicele împărătești,
se cântă antifoane speciale:
„Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Mântuitorule, mântuiește-
ne pe noi” în locul primului antifon,
„Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumne-
zeu…(în funcție de praznic se
schimbă textul), pe noi cei ce-Ți cân-
tăm: Aliluia”, dimpreună cu imnul
„Unule Născut…” în locul antifo-
nului al doilea, iar în locul Fericiri-
lor se pune troparul zilei (2) .
Pentru zilele de rând însă,
Catavasierul (Octoihul mic) indică
a se cânta la Liturghie următoare-
le: „Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Mântuitorule, mântuiește-
PAG. 4
ne pe noi” (la primul antifon),
„Pentru rugăciunile sfinților Tăi,
Doamne, mântuiește-ne pe noi” (la al
doilea antifon) și „Mântuiește-ne pe
noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ești
minunat întru Sfinți, pe noi cei ce-ți
cântăm: Aliluia. (3).
Amintim de asemenea și
cele 15 antifoane din Vinerea Ma-
re, care grupează în total 55 de
imnuri poetice, împărțite în 5 uni-
tăți, dar și antifoanele utreniei du-
minicale, pe cele opt glasuri, dar
care din limba greacă s-ar traduce
mai exact, cântările treptelor, după
psalmii 119-133 care erau denu-
miți la fel și care erau cântați de
către evrei după întoarcerea din
robia babilonică, la urcarea trepte-
lor spre templu, la marile sărbă-
tori.
1.Konstantin Nikolakopolos,
Imnografia ortodoxă la
început și astăzi-Dicționar de
termeni liturgici și imnologici,
trad. Diac. Aalexandru Ioniță,
Editura Basilica, București,
2015, p.81-82.
(2) În Biserica Ortodoxă Greacă, aceste
antifoane se pun în duminici.
(3) Din păcate, din lipsă de practică
liturgică, preoții și cântăreții
omit de cele mai multe ori
această rânduială pentru zilele
de rând.