“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11 N °39 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 19 IULIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A VI- A DUPĂ R USALII
(A S F .P ĂRINTI DE LA S INODUL AL IV- LEA E CUMENIC )

ROMANI 12, 6-14

Fraţilor, avem felurite da-
ruri, după harul ce ni s-a dat. Da-
că avem prorocie, să prorocim
după măsura credinţei; dacă avem
slujbă, să stăruim în slujbă; dacă
unul învaţă, să se sârguiască în
învăţătură; dacă îndeamnă, să fie
la îndemnare; dacă împarte altora,
să împartă cu firească nevinovă-
ţie; dacă stă în frunte, să fie cu
tragere de inimă; dacă miluieşte,
să miluiască cu voie bună! Dra-
gostea să fie nefăţarnică. Urâţi
răul, alipiţi-vă de bine. În iubire
frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în
cinste, unii altora daţi-vă întâieta-
te. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu
duhul fiţi fierbinţi; Domnului slu-
jiţi. Bucuraţi-vă întru nădejde; în
suferinţă fiţi răbdători, la rugăciu-
ne stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la
trebuinţele sfinţilor, iubirea de
străini urmând. Binecuvântaţi pe
cei ce vă prigonesc. Binecuvântați
-i şi nu-i blestemaţi.

Fiule Tit, vrednic de cre-
zare este cuvântul şi voiesc să
adevereşti acestea cu tărie, pentru
ca aceia care au crezut în Dumne-
zeu să aibă grijă să fie în frunte la
fapte bune. Că acestea sunt cele
bune şi de folos oamenilor. Iar de
întrebările nebuneşti şi de înşirări
de neamuri şi de certuri şi de sfă-
dirile pentru lege, fereşte-te, căci
Tit 3, 8-15
sunt nefolositoare şi deşarte. De
omul eretic, după întâia şi a doua
mustrare, depărtează-te, ştiind că
unul ca acesta s-a abătut şi a căzut
în păcat, fiind singur de sine
osândit. Când voi trimite pe
Artemas la tine sau pe Tihic, sâr-
guieşte-te să vii la mine la Nico-
pole, întrucât acolo m-am hotărât
să iernez. Pe Zenas, cunoscătorul
de lege, şi pe Apolo trimite-i mai
înainte, cu bună grijă, ca nimic să
nu le lipsească. Să înveţe şi ai
noştri să poarte grijă de lucrurile
bune, spre treburile cele de nea-
părată nevoie, ca ei să nu fie fără
de roadă. Te îmbrăţişează toţi
care sunt cu mine. Îmbrăţişează
pe cei ce ne iubesc, întru credinţă.
Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

În vremea aceea, intrând
în corabie, Iisus a trecut marea şi
a venit în cetatea Sa. Şi, iată, I-au
adus un slăbănog zăcând pe pat.
Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis
slăbănogului: Îndrăzneşte, fiu-
le! Iartate sunt păcatele tale! Dar
unii dintre cărturari ziceau în si-
MATEI 9, 1-8
nea lor: Acesta hulește. Și Iisus,
ştiind gândurile lor, le-a zis: Pen-
tru ce cugetaţi rele în inimile
voastre? Ce este mai lesne? A zi-
ce: Iertate sunt păcatele tale, sau a
zice: Ridică-te şi umblă? Dar, ca
să ştiţi că putere are Fiul Omului
pe pământ a ierta păcatele, a zis
slăbănogului: Ridică-te, ia-ţi patul
şi mergi la casa ta. Şi ridicându-
se, s-a dus la casa lui. Iar mulţimi-
le, văzând acestea, s-au înspăi-
mântat şi au slăvit pe Dumne-
zeu, Care dă oamenilor asemenea
putere.
 PAG. 2

C UVÂNTUL D OMNULUI
În vremea aceea Iisus,
ridicându-Și ochii către cer, a zis:
Părinte, a venit ceasul! Preaslăveş-
te pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te
preaslăvească, precum I-ai dat
stăpânire peste tot trupul, ca să
dea viaţă veşnică tuturor acelora
pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta
este viaţa veşnică: Să Te cunoască
pe Tine, singurul Dumnezeu ade-
vărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care
L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit
pe Tine pe pământ; lucrul pe care
Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit.
Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu,
Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe
Ioan 17, 1-13
care am avut-o la Tine mai înainte
de a fi lumea. Arătat-am numele
Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat
Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie
Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au
păzit. Acum au cunoscut că toate
câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci
cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu
le-am dat lor, iar ei le-au primit şi
au cunoscut cu adevărat că de la
Tine am ieşit şi au crezut acum că
Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia
Mă rog; nu pentru lume Mă rog,
ci pentru cei pe care Mi i-ai dat,
că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele
sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale
Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
Și Eu nu mai sunt în lume, iar
ei în lume sunt şi Eu vin la Tine.
Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele
Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca
să fie una, precum suntem Noi.
Când eram cu ei în lume, Eu îi
păzeam în numele Tău pe cei pe
care Mi i-ai dat; și i-am păzit şi n-
a pierit niciunul dintre ei, decât
numai fiul pierzării, ca să se împli-
nească Scriptura. Iar acum vin la
Tine şi pe acestea le grăiesc în
lume, pentru ca bucuria Mea să o
aibă deplină în ei.

TÂLCUIRI

Dacă nu e surprinzător să Iisus se întoarce acasă, în cuvinte învăţătorii Legii, teologii.

vedem pe Hristos vindecând un
slăbănog (un paralitic), totul, în
schimb, ne poate
descumpăni în acest
act de vindecare,
pentru că finalitatea
lui nu este vindeca-
rea fizică, ci mântui-
rea sufletului.
Această minune este
relatată de cele trei
Evanghelii Sinoptice
(Mat. 9, 1-8 ; Marcu
2, 1-12, Luca 5, 17-
26).
Ne aflăm la
începutul vieţii publice
Mântuitorului. El a împlinit deja
nenumărate vindecări şi a
dezlegat mulţi îndrăciţi, ceea ce
trezeşte admiraţia mulţimilor, care
aleargă la El din toate părţile.
După Sfântul Evanghelist Matei,
acest episod se petrece la
întoarcerea din ţinutul
Gadarenilor (cf. Evanghelia din a
19-a duminică după Rusalii) (1).
Capernaum, acolo unde locuieşte, În faţa Lui este adus un
probabil împreună cu mai mulţi slăbănog, întins pe un pat purtat
de patru bărbaţi.
Paralizia este, ca şi
lepra, unul dintre
marile simboluri ale
căderii omului, ale
păcatului: omul
căzut şi-a pierdut
libertatea
(autonomia) şi
putinţa de a făptui,
adică de a crea,
însuşiri care sunt
oglindirea lui
Dumnezeu; este rob
a ucenici (sau cu toţi). Casa se um- păcatului, rob lui însuşi, rob
ple de oamenii care vin să-L as- demonilor : este redus la
culte sau doar să-L vadă, pentru neputinţă. Dar mulţimea e aşa de
că faima Lui s-a răspândit foarte numeroasă că nici măcar nu se
repede. Nimeni în Israel sau în poate intra în casă. Atunci, în loc
lumea întreagă nu făcuse vreodată să renunţe, oamenii dau dovadă
ce făcuse El, nici nu spusese ce de inteligenţă şi fac un lucru
spusese El. Mulţimi vin din toată uimitor: se caţără pe casă pe scara
Galileea, din Iudeea şi din Ierusa- dinafară şi ajung pe acoperiş (2).
lim. Sunt acolo « fariseii şi Apoi fac o gaură în acoperiş dând
cărturarii » (Sf Luca), cu alte la o parte ţiglele, şi coboară targa

cu ajutorul frânghiilor, deasupra
locului în care se găsea Iisus.
Scena stârneşte râsul: slă-
bănogul e coborât din Cer. Este o
imagine mişcătoare a omului că-
zut: omul a căzut din locurile cele
cereşti, adică din apropierea lui
Dumnezeu, în praf şi ţărână, în
pământul din care a fost scos.
Hristos rămâne uimit de
credinţa lor. Un asemenea efort
de imaginaţie pentru a putea să se
apropie de El, de rabbi Ieshouah,
presupunea într-adevăr credinţa
în El, în puterea Lui dumnezeias-
că, în puterea vindecării care să-
lăşluia în El («[în El] puterea
Domnului se arăta în tămăduiri» –
Luca 5, 17).
Aici e miezul lucrurilor.
Pe când toţi se aşteptau la vinde-
carea fizică a slăbănogului, Hris-
tos spune un cuvânt care descum-
păneşte total pe cei prezenţi :
«Fiule, iertate sunt păcatele tale».
Hristos foloseşte această ocazie
pentru a face o nouă revelaţie,
uimitoare, de neînchipuit : şi anu-
me că are puterea dumnezeiască
de a ierta păcatele. De altfel, căr-
turarii nu s-au înşelat: «Cine poate
ierta păcatele afară de singur
Dumnezeu?», îşi spun ei în gând.
Judecata lor este dreaptă. Dar în
loc să se cutremure de bucurie,
încredinţaţi că rabbi Ieshouah era
Mesia şi că ochii lor, în sfârşit, Îl
vedeau, ei spun că Iisus «huleşte»,
adică vorbeşte împotriva lui
Dumnezeu, ia locul lui Dumne-
zeu, se «joacă de-a Dumnezeu».
Iată un lucru înfricoşat ;
ni se dezvăluie aici unul dintre
marile păcate ale Omului, unul
dintre cele mai mari, pentru că se
vădeşte mai ales la oamenii du-
hovniceşti şi evlavioşi, am putea
spune la oamenii bisericii ; ei sunt
specialişti în religie, învăţaţi, ştiu
totul, mai bine chiar decât Dum-
T ÂLCUIRI
nezeu. Preferă propriile lor cugete
cugetelor lui Dumnezeu, vor să
primească pe Dumnezeu, dar vor
un Dumnezeu după cugetele, du-
pă dorinţele şi cultura lor: se pun
pe ei în locul lui Dumnezeu.
Cărturarii cunosc Biblia
pe dinafară, dar nu au văzut că
rabbi Ieshouah din Capernaum
era Mesia. Nu au vrut să vadă.
Sfântul Ioan Botezătorul ar fi
spus despre ei că sunt strâmbi,
«colţuroşi». «Cele strâmbe se vor
face drepte» (Luca 3, 5), adică: să
aveţi o inimă dreaptă… Domnul
Doamne, sufletul meu
cel slăbit cu multe feluri
de păcate şi cu fapte ne-
trebnice, ridică‑l cu cerce-
tarea Ta cea dumnezeias-
că, precum ai ridicat de
demult pe slăbănogul; ca
fiind mântuit să strig Ţie:
îndură‑Te, Hristoase, şi
dă‑mi tămăduire.
va prezice acestor farisei moartea
veşnică – fiindcă Îl confundau cu
Satana (spuneau că Iisus cu
Beelzebul vindecase pe îndrăcitul
orb şi mut – Mat. 12, 24-32 şi
Marcu 3, 22-30) – şi le va spune
iarăşi: «veţi muri în păcatul
vostru» (Ioan 8, 21), atunci când
Îl ispitesc cu privire la obârşia Sa
dumnezeiască.
Domnul, care citeşte în inimile
tuturor oamenilor, îi ceartă. Şi
face un lucru uimitor : vindecă pe
slăbănog chiar în clipa aceea, însă
pentru a dovedi că are cu adevă-
rat puterea dumnezeiască de a
ierta. Şi explică lucrul acesta cu
simţ pedagogic: «ce este mai uşor
a spune: iertate sunt păcatele tale
sau ridică-te, ia-ţi patul tău şi um-
blă?». Desigur, (toată lumea) poa-
PAG. 3
te gândi că iertarea rostită cu gura
nu e decât o vorbă, care nu anga-
jează la nimic, că nu sunt decât
cuvinte, din moment ce nimeni
nu poate verifica. Dar o vindecare
e un lucru văzut, nu se poate dis-
cuta. Şi atunci, «ca să ştiţi că Fiul
Omului are putere a ierta păcate-
le, zic ţie: scoală-te, ia-ţi patul tău
şi mergi la casa ta». Vindecarea
uimitoare a slăbănogului arată
puterea dumnezeiască a lui Hris-
tos de a ierta păcatele, arată că
este cu adevărat Fiul lui Dumne-
zeu, Mesia. Este o dovadă de ne-
contestat.
Această revelaţie este de o
nemaipomenită însemnătate : este
cu mult mai mare decât vindecări-
le şi dezlegările săvârşite până
acum, care într-o anumită măsură
au putut fi săvârşite mai înainte şi
de unii oameni, prin puteri fireşti,
printr-un har personal sau prin
practici magice (3). Aici ne aflăm
în alt plan : puterea iertării este
numai dumnezeiască. Iar ce este
de mirare şi de mare însemnătate,
este că Hristos spune: «Fiul Omu-
lui are puterea...», adică această
putere se împlineşte, se manifestă,
în firea Sa omenească, prin Duhul
Sfânt. Este vestirea unui dar ne-
preţuit, pe care El îl va face
Apostolilor Săi: acela de a dezlega
păcatele oamenilor, putere dum-
nezeiască transmisă episcopilor şi
preoţilor până astăzi. Această în-
tâmplare a schimbat cursul istori-
Gândul zilei
„Cel mai bogat om
este cel care se
mulțumește cu ce are”
Sf. Grigorie Teologul
 PAG. 4

ei omeneşti: cu trei ani înainte de
Înviere, Hristos arată că Omul nu
a fost alungat din Rai pe vecie, şi
că se poate împăca cu Dumnezeu.
Pr. Noël TANAZACQ
Note:
T ÂLCUIRI
1. Vezi comentariul
Apostolia, nr. 7, octombrie 2008.
2. Casele din Palestina, în
perioada romană, erau cubice şi
adesea nu aveau decât o singură
cameră. Aveau un acoperiş plat
(acoperit de ţigle mari, puse pe
căpriori), care slujea de terasă şi la
care se putea ajunge pe o scară
din exterioară.
3. Vracii egipteni făcuseră lucruri
minunate dinaintea lui Moise.
Întotdeauna au existat, în istoria
omenirii, cazuri de vindecări
inexplicabile, miraculoase.

E zădărnicie multă în lu-
mea asta pământească dar sunt
atât de minunate darurile lui
Dumnezeu sădite în sufletul omu-
lui, încât cu bucurie accepţi gân-
dul morţii – căci moartea pentru
Hristos aduce fericirea vieţii veş-
nice. Şi noi vom învia şi orice su-
ferinţă, oricât de mică, primită cu
iubire, orice jertfă făcută pentru
Dumnezeu va cântări mult în cea-
sul înfricoşatei Judecăţi. Atunci,
în Ziua Judecăţii de Apoi, ni se
vor vădi toate păcatele, toate gre-
şelile vieţii. De aceea trebuie să ne
mărturisim păcatele la duhovnic
şi să luptăm lupta cea bună. Căci
unii vor învia pentru viaţă iar alţii
pentru pedeapsa veşnică. Să stă-
ruim în rugăciune, să priveghem
cu smerenie şi dragoste şi să cre-
dem în mila lui Dumnezeu.Ne-
am petrecut ziua ce de obicei. Pe
înserate ne-am dus toţi trei la
plimbare. Am început a ne mărtu-
risi din stările sufleteşti încercate
în ultima vreme, o mărturisire de
păcate. Au fost momente mari,
trăite cu toată sinceritatea sufletu-
lui, mărturisiri ale celor mai fine
sentimente şi taine sufleteşti. Simt
că mi se cere o viaţă de curăţenie
totală, nu numai cu fapta sau cu
REFLEXII
vorba, ci şi cu gândurile şi intenţi- realizării de relaţii personale care
ile. (…) Trăim intens lupta cu ar putea purta pecetea egoismului,
păcatul. În adâncul sufletului do- adică să fug de satisfacţia pe care
o încearcă sufletul atunci când
simte şi pe alţii participând la via-
ţa şi darurile sale personale. O
singură atitudine este valabilă: o
viaţă înaltă creştină de neconteni-
tă rugăciune. Adică ce faci să fie
curat – orice faptă, orice gând sau
vorbă, orice relaţie, muncă, odih-
nă, totul să fie stare de rugăciune,
de comuniune cu Dumnezeu. Pă-
catul a fost biruit de Iubire.
Mă odihnesc la gândul
dăruirii totale şi al jertfei
rim Învierea. Suntem într-o pozi- permanente. Mi-i dragă Crucea. Şi
ţie care cere cea mai mare atenţie: eu port o cruce. Simt iubirea
muchie de cuţit. De vreme înde- Mântuitorului Hristos şi la EL
lungată sesizez şi lupt cu cele mai alerg când vin ispitele asupra
subtile gânduri care încearcă să- pătimaşului meu trup. Şi Domnul
mi pătrundă în suflet. Îmi dau mă ajută şi-mi dă puteri să birui
seama că diavolul încearcă să pă- răul. Cât este de bun
trundă în suflet pe căi aparent Dumnezeu!
nevinovate. (…) Caut umilinţa, De cele mai multe ori mă
căci îmi foloseşte mult la frânge- găsesc luptând cu egoismul din mine.
rea inimii. (…) Lupta împotriva De aceea îmi este dragă singurătatea.
egoismului este foarte grea. Înţe- Mi-i tare drag să ascult foşnetul frun-
leg că omul adevărat este acela zelor şi murmurul apei. Sunt un om
liber. Hristos mi-a sfărâmat lanţurile
care a reuşit să-şi înfrângă iubirea
robiei! (Valeriu Gafencu, 1921-
de sine. Trebuie să lupt împotriva
1952, - supranumit Sfântul În-
tendinţei de singurătate şi în ace-
chisorilor; Scrisori)
laşi timp trebuie să lupt împotriva
 PAG. 5

Grăit-au proorocii

Auzind Avram că Lot,
rudenia sa, a fost luat în robie, a
adunat oamenii săi de casă, trei
sute optsprezece, şi a urmărit pe
vrăjmaşi până la Dan. Şi năvălind
asupra lor noaptea, el şi oamenii
săi i-au bătut şi i-au alungat până
la Hoba, care este în stânga Da-
mascului. Şi au întors toată prada
luată din Sodoma, au întors şi pe
Lot, rudenia sa, averea lui, femeile
şi oamenii. Şi când se întorcea
Avram, după înfrângerea lui
Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu
acela, i-a ieşit înainte regele Sodo-
mei în valea Şave, care astăzi se
cheamă Valea Regilor. Iar
Melhisedec, regele Salemului, i-a
adus pâine şi vin. Melhisedec
acesta era preotul Dumnezeului
celui Preaînalt. Şi a binecuvântat
Melhisedec pe Avram şi a zis:
«Binecuvântat să fie Avram de
Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul
cerului şi al pământului. Şi
binecuvântat să fie Dumnezeul
cel Preaînalt, Care a dat pe
vrăjmaşii tăi în mâinile tale!».
(Facere 14, 14-20)

Către Tine, Doamne, am
ridicat sufletul meu, Dumnezeul
meu. Spre Tine am nădăjduit, să
nu fiu ruşinat în veac, nici să
râdă de mine vrăjmaşii mei.
Pentru că toţi cei ce Te aş-
teaptă pe Tine nu se vor ru-
şina; să se ruşineze toţi cei ce
fac fărădelegi în deşert. Căile
Tale, Doamne, arată-mi, şi
cărările Tale mă învaţă.
Îndreptează-mă spre
adevărul Tău şi mă învaţă, că
Tu eşti Dumnezeu,
Mântuitorul meu, şi pe Tine
Te-am aşteptat toată ziua.
Adu-Ți aminte de îndurările
şi milele Tale, Doamne, că
din veac sunt. Păcatele
tinereţilor mele şi ale
neştiinţei mele nu le pomeni.
După mila Ta pomeneşte-mă
Tu, pentru bunătatea Ta,
Doamne.Bun şi drept este
Domnul, pentru aceasta lege va
pune celor ce greşesc în cale.
Îndrepta-va pe cei blânzi la
judecată, învăţa-va pe cei blânzi
PSALTERION
căile Sale. Toate căile Domnului sălăşlui şi seminţia lui va moşteni
sunt milă şi adevăr pentru cei ce pământul. Domnul este întărirea
caută aşezământul Lui şi celor ce se tem de El,
aşezământul Lui îl va arăta
lor. Ochii mei sunt pururea
spre Domnul că El va scoate
din laţ picioarele mele. Caută
spre mine şi mă miluieşte, că
părăsit şi sărac sunt
eu.Necazurile inimii mele s-
au înmulţit; din nevoile mele
scoate-mă. Vezi smerenia
mea şi osteneala mea şi-mi
iartă toate păcatele mele.Vezi
pe vrăjmaşii mei că s-au
înmulţit şi cu ură nedreaptă
m-au urât. Păzeşte sufletul
meu şi mă izbăveşte, ca să nu
mă ruşinez că am nădăjduit
în Tine. Cei fără răutate şi cei
drepţi s-au lipit de mine, că
Te-am aşteptat, Doamne.
mărturiile Lui. Pentru numele Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel
Tău, Doamne, curăţeşte păcatul din toate necazurile lui.
meu că mult este. Cine este omul
cel ce se teme de Domnul? Lege (Psalmul 24)
va pune lui în calea pe care a ales-
o. Sufletul lui întru bunătăţi se va

Preaslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel Ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai
întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi, pe toţi, ne-ai îndreptat, mult Îndurate, Sla-
vă Ţie.
(Tropar la Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic)