SCARA RAIULUI.

Predica Sfantului Iustin Popovici in Duminica Sfantului Ioan

Scararul. Doamne, eu nu sunt nimic. Tu esti totul!

Scara Raiului. Predica in Duminica a patra a Postului Mare (1965)

Duminica Sfantului Ioan Scararul. De ce a randuit-o Biserica in mijlocul postului ca

cea mai sfanta icoana, ca toti sa priveasca la ea? Ioan Scararul. Cine este el? Omul care a
ajuns sa vada si a scris despre Scara Raiului. A ajuns sa vada suisul omului din iad pana la
Ceruri, in Rai. El a ajuns sa vada scara de la pamant la Ceruri, scara care se intinde din
adancurile iadului omenesc pana in varful Raiului. A ajuns sa vada si a scris. Foarte educat,
foarte invatat! Si-a condus sufletul pe cararile lui Hristos, i-a calauzit pe toti din iad pana la
Rai, de la diavol la Dumnezeu, de la pacat la nepatimire. Si cu dumnezeiasca intelepciune, ne-
a descris toate acestea, ne-a descris ce ajunge sa traiasca omul, luptandu-se cu fiecare diavol
ascuns in spatele pacatului.
Scara Raiului ce este aceasta? Acestea sunt sfintele virtuti, sfintele virtuti
evanghelice: smerenia, credinta, postul, blandetea, rabdarea, bunatatea, bunavointa,
milostenia, dragostea adevarata, iubirea lui Hristos, marturisirea lui Hristos, patimirea pentru
Domnul Hristos. Iata si inca multe alte sfinte virtuti ale Noului Legamant.
Fiecare porunca a Domnului Hristos aceasta este virtutea, frate. De pilda, implinesti,
oare, porunca Sa referitoare la post, o tii? Postul este sfanta virtute, treapta pe scara de la
pamant la Ceruri. Fiecare virtute este un mic Rai, fiecare virtute educa sufletul, il impartaseste
de binecuvantare, face sa se pogoare in suflet desfatarea cereasca si dumnezeiasca. Fiecare
virtute este treapta de aur si de diamant pe scara mantuirii tale, care se intinde de la pamant la
Ceruri, se intinde intre iadul si Raiul tau. Fiecare virtute
Da, Scara Raiului depinde de tine. Daca postesc cu strapungere, cu evlavie, cu plans,
cu lacrimi, si mai apoi intrerup acestea, iata, am inceput sa construiesc scara de la pamant la
Ceruri si eu insumi am frant-o si am distrus-o. Tu deseori postesti, te infranezi de la orice
hrana materiala. Dar, iata, ingadui ca in cursul postului sa-si faca salas in sufletul tau pacatul,
sa ti se semene in suflet diverse ganduri, dorinte necurate. Al tau este sa le respingi de indata
de la tine prin rugaciune, prin plans, prin citire, prin orice nevointa. Dar daca vei posti
material, iar duhovniceste ti-ai hranit sufletul cu oarecari pacate, sau cu patimi ascunse, iata,
scara postului pe care incepi sa o inalti de la pamant la Ceruri, singur o darami, singur o
distrugi.
 Totul este pregatit pentru tine si pentru mine: noua Fericiri, noua sfinte virtuti
evanghelice, acesta este postul evanghelic, Evanghelia Sfantului Ioan Scararul. Virtutea, frate,
marea virtute. Greaua nevointa a postului, rugaciunea, smerenia, Domnul a facut-o cunoscuta
ca fericire.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este Imparatia Cerurilor (Matei 5,3).
Prin aceasta Isi incepe Mantuitorul minunata invatatura de pe Munte, invatatura despre
fericiri, invatatura despre sfintele virtuti. Smereste-te inaintea Domnului Omul care crede
despre sine ca reprezinta o maretie, o stralucire, ca toti trebuie sa priveasca la el, sa-l
pretuiasca, sa-l cinsteasca, sa-l idolatrizeze, el trebuie sa se infranga, sa se biruiasca pe sine.
Acest babilon pe care si l-a zidit, babilonul hulei impotriva lui Dumnezeu, trebuie el insusi sa-
l darame. Cum? Sa se smereasca inaintea Domnului Hristos, inaintea omului, a neamului
omenesc, a Bisericii lui Hristos, sa se biruie si sa proclame ca nu este nimic. Sa planga si sa se
tanguiasca impreuna cu Apostolul Pavel:
Doamne, eu sunt cel mai pacatos, cel mai mare pacatos dintre toti.
Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt
eu (1 Timotei 1,15).
Aceasta este cea dintai simtire crestineasca acesta este inceputul credintei noastre,
inceputul virtutii noastre, inceputul urcusului nostru catre Ceruri, aceasta este temelia
scarii noastre.
Doamne, eu nu sunt nimic. Tu esti totul! Eu nimic, iar Tu totul. Mintea mea nu este
nimic inaintea Mintii Tale. Duhul meu nu este nimic inaintea Duhului Tau, inima mea,
cunoasterea mea, o, nimic, nimic, fata de Cunoasterea Ta, Doamne! Eu, eu sunt un zero,
zero si dupa aceea un sir de alte zerouri. Acesta sunt eu inaintea Ta, Doamne.
Smerenia aceasta este intaia virtute sfanta, intaia virtute crestina. De la ea incepe
totul. Fara ea nu se poate inainta mai departe si impreuna cu ea merg si alte sfinte virtuti:
virtutea dragostei, virtutea postului, virtutea blandetii, virtutea bunatatii, virtutea curatiei
inimii, virtutea facerii de pace si toate celelalte virtuti, tot ceea ce iti zideste scara cereasca.
Aceasta este asadar Evanghelia lui Ioan Scararul. Iar el este crestin, crestin desavarsit, incat si
eu si tu sa privim la el ca la o sfanta icoana a desavarsirii si sa urmam lui. Astfel, fiecare
virtute a mea si a ta este un mic Rai pentru tine si pentru mine, iar toate virtutile laolalta, iata,
scara Raiului tau si al meu, de la iadul nostru pana la Raiul cel Ceresc.
Iata astazi Sfanta Evanghelie despre nefericitul tata care isi aduce fiul posedat la
Mantuitorul, ca sa il tamaduiasca de duhurile necurate (Marcu 9, 18). Atat de puternic si in
chip atat de infricosator ii tulbura tanarului viata sa duhovniceasca, launtrica, duhul cel
necurat (Marcu 9,19). Sarmanul tata a auzit despre Iisus din Nazaret, marele invatator si
Facator de minuni si l-a adus pe fiul sau la El. Aflandu-i pe Sfintii Apostoli, ii roaga, caci a
auzit ca inviaza mortii, curata orice pacat, vindeca de orice boala, ii implora:
indurare, tamaduiti-l de duhul necurat pe nefericitul meu copil.
Dar ei nu au putut face nimic (Marcu 9,18). Ce rusine ii cuprinde pe Sfintii Apostoli,
ce rusine inaintea poporului! Nu, nu mai au in ei puterea de a face minuni, nu o mai au. Ce s-a
intamplat, de ce se fac vinovati? Si este adus fiul, iar diavolul il arunca la podea. Ucenicii nu
au putut sa-l vindece, nu au putut. Dar de poti Tu ceva, ajuta-ne. Aceasta mica credinta il arata
ca si cum l-ar fi ofensat pe Mantuitorul, insa El, fiind Milostiv, spune:
O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? (Marcu
9,19)
L-au adus pe tanar. Mantuitorul porunceste duhului necurat: Iesi din el si in el sa nu
mai intri! (Marcu 9, 26). Si duhul necurat il tranteste acolo, inaintea oamenilor, ca toti sa
vada, incepe sa-l munceasca si sa-l zguduie, si copilul face spume la gura, aproape sa moara
(Marcu 9, 26). Gata este Atunci Domnul ii intinde mana Sa Se lasa tacerea, o tacere plina
de uimire. Ucenicii sunt si rusinati si bucurosi. Rusinati pentru ca aceasta n-au facut-o ei, ci
invatatorul lor a savarsit marea minune a vindecarii. Cu nerabdare au asteptat Sfintii Ucenici
sa ramana singuri cu El ca sa-L intrebe:
Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim?
Iar Domnul le-a raspuns:
Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post.
(Marcu 9,29).
Prin aceasta Domnul a rezumat intreaga Evanghelie. Ca sa ajungeti sa savarsiti o asa
de mare minune, aveti trebuinta de rugaciunea neincetata si de marele post inaintea lui
Dumnezeu, postul sufletului si al trupului. Sa aveti ganduri curate, sufletele sa va fie curate,
desavarsite, inimile sa va fie curate, si atunci puterea necurata nu va ramane intru voi, nici nu
se va lupta cu voi. Astfel se descopera taina Sfintei Evanghelii: cum putem sa alungam, sa
indepartam orice putere necurata din noi, chiar si cea mai cumplita putere necurata, toti
demonii, pe satana cu tot neamul lui diavolesc din iad. Pe acestia, pe toti, sa-i alungi cu
rugaciune si cu post!
Iata puterea noastra, iata toate puterile noastre, iata atotputernicia noastra.
Toate le pot intru Hristos, Cel ce ma intareste (Filipeni 4, 13),
vesteste Sfantul Apostol Pavel. Si in Evanghelia de astazi ne spune aceasta Insusi
Mantui torul:
 Toate sunt cu putinta celui ce crede (Marcu 9, 23).
Aceasta este adevarata credinta. In neputinta ta, sa crezi ca Domnul va face aceasta
dupa mare mila Sa, pentru smerenia ta. Spune Domnului:
Doamne, nu am nimic. Sunt neputincios si slab, cu totul slab, cu totul neputincios. Iar
Tu, Tu ai totul! Tu toate le poti. Cred, ajuta necredintei mele!.
Asa cum s-a tanguit sarmanul tata nefericit:
Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele (Marcu 9,24).
Impotriva fiecarei virtuti de-a noastre, fratilor, impotriva oricarei sfinte virtuti, duce
razboi cate un viciu, cate o patima. Impotriva smereniei tale, va ataca mandria. Iata, savarsesti
ba una, ba alta, si apoi te umilesti atat de mult. Si daca vei fi neglijent si nepasator si te vei
incredinta duhului mandriei, demonului mandriei, el iti va sapa temelia de sub tine si te vei
prabusi. Sau, postesti sfantul post evanghelic. El vine asupra ta cu diferite momeli, iti aduce in
minte mancare buna, mancare gustoasa, iar tu chiar nu te opui. Hai sa gustam putin Putin
cate putin, se indeparteaza postul tau, pleaca sfanta ta virtute. Si, tot astfel, impotriva fiecarei
virtuti de-a ta: impotriva dragostei se napusteste ura, impotriva milosteniei tale se napusteste
nemilostivirea, nesimtirea, mojicia, irascibilitatea, nerabdarea; toate acestea incearca sa
tulbure in tine sfantul tau post, rugaciunea ta, sfintele tale virtuti. Si daca nu le vei apara, toate
acestea vor distruge scara ta catre Rai. Asa cum sfintele virtuti inalta scara Raiului intre Cer si
pamant, tot asa si pacatele tale construiesc scara catre iad. Fiecare pacat. Ia aminte, daca sunt
pacate in sufletul tau! Daca tii dusmanie doua zile, trei, zece, indreapta-ti atentia in ce iad s-a
transformat sufletul tau. Sau tii manie, iubire de arginti, lacomie Si, ce faci? Tu insuti iti
pregatesti coborarea in iad.
Sfintii Parinti invata despre opt sfinte virtuti de capatai si despre opt patimi de capatai.
Leacul impotriva mandriei ca patima este smerita ta cugetare; impotriva lacomiei sta
infranarea; impotriva iubirii de arginti sta iubirea de Dumnezeu si dispretuirea tuturor
lucrurilor pamantesti. Asa cum invata Sfanta Biserica, noi cunoastem toate acestea din
experienta, construind scara Raiului in noi. Tot astfel stim, si ne invata si Sfantul Ioan
Scararul ca, traind in pacate si patimi, ne construim noua insine scara care ne coboara, ne
pravaleste in iad.
82Dar Bunul Dumnezeu ne daruieste o minunata pilda: in mijlocul postului, iata pilda
Sfantului Ioan, cel maret, cel minunat, cel sfant; cu totul stralucind de sfintele virtuti
evanghelice, il privim cum urca curajos si intelept scara Raiului, asezata intre pamant si Cer.
El ne este pilda noua, crestinilor, ca invatator, ca o calauza sfanta de la iad la Rai, de la diavol
la Dumnezeu. Iata-ne povatuitorul duhovnicesc, facatorul de minuni, marele nevoitor.
 Fie ca milostivul si marele Sfant Parinte Ioan Scararul sa ne fie calauza sfanta in acest
Post Mare; sfanta calauza in fiecare virtute, in rugaciune, dragoste si in toate celelalte virtuti
evanghelice; ca fiecare dintre noi sa ne construim scara Raiului pe parcursul acestui post si sa
ajungem la Sfanta Inviere a lui Hristos, la acea desavarsire a tuturor desavarsirilor, la bucuria
tuturor bucuriilor, si sa ne inaltam sufletele in desfatarea Raiului.
De aceea, fratii si surorile mele, fie ca fiecare zi a vietii noastre, si acum si dupa ce vor
fi trecut si Pastile, sa ne fie zi in care vom urma Sfantului povatuitor duhovnicesc, lui Ioan
Scararul; ca el sa ne conduca si sa ne calauzeasca in luptele noastre impotriva tuturor
pacatelor, spre dobandirea sfintelor virtuti; pentru ca, prin al sau ajutor, sa ne construim scara
si, urmand lui, sa ajungem in Imparatia Cerurilor si in Rai, unde stralucesc toate desfatarile
ceresti, toate bucuriile vesnice; ca acolo impreuna sa-L slavim pe Cel ce stapaneste peste toate
aceste bunatati, pe Vesnicul Imparat al Cerestii Imparatii, pe Domnul Hristos, Caruia fie-I
cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.