LITIAZA RENALA

Litiaza renala (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care sunt
localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminate din
organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti
uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu exteriorul uretra).
Drumul calculilor (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau poate
produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita colica renala). In mod normal, litiaza
renala nu produce leziuni cronice (pe termen lung) ale tractului urinar. Aproximativ jumatate
din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este
urmat nici un tratament.
Cauze
Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte
substante din urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul
de calcul care se formeaza. Cei mai multi calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci
cand nivelul acestuia in urina se modifica. Factorii care determina modificarea balantei
urinare sunt:
-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile,
mineralele si alte substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai
frecventa cauza de litiaza renala
-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la
formarea de calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit
interventii chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest nivel;
aceste modificari interfera cu modul in care este metabolizat calciul si alte minerale ducand la
aparitia litiazei renale
-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati,
cum sunt legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o
problema mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.
Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii
ale aceleiasi familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de
hormoni de catre glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange si
formarea de calculi renali.
Simptome
Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea
tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care
face legatura vezicii urinare cu exteriorul uretra).
Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:
-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic
-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare
(portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul

abdomenului, pelvisului sau organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le
descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe care au avut-o
-senzatie de greata si voma
-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la
nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar
-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a
parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale
tractului urinar
-febra
-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)
-diaree sau constipatie
-transpiratii abundente (diaforeza)
-oboseala.
Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina
ectopica (sarcina care se dezvolta in afara uterului) si prostatita.
Complicatii
Complicatiile litiazei renale pot fi:
-cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente
-leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica
eliminarea urinii din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi,
calculii nu produc leziuni semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile
urinare pentru cel putin 4 saptamani.
Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi,
persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.
Consultul de specialitate
Exista mai multi factori care cresc riscul de a dezvolta calculi renali. Unii dintre ei pot fi
controlati, iar altii nu.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale.
Acestea pot fi:
-durere constanta, severa in flancuri, abdomen, pelvis sau organe genitale
-hematuria (sange in urina)
-semne de infectie a tractului urinar.
Interventia medicului este necesara si atunci cand exista stabilit un diagnostic de litiaza renala
si apar alte probleme ca:
-senzatia de greata si varsaturi severe
-febra si frison
-durere puternica in flancuri, mai pronuntata in zona rinichilor.
Medicul de familie stabileste daca este nevoie de un examen medical de specialitate atunci
cand:
-diagnosticul de litiaza renala a fost stabilit, dar pacientul are nevoie de medicatie antialgica
(impotriva durerilor) mai puternica
-atunci cand considera necesara examinarea compozitiei calculului; daca a fost eliminat un
calcul, chiar daca durerea nu a existat sau a fost de intensitate foarte mica, piatra trebuie
recuperata si medicul de familie trebuie intrebat daca trebuie examinata.
Tratament - Generalitati
De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul
se adreseaza medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate
indica pacientului sa elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o
procedura de indepartare a calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti

dimensiunile calculului. Majoritatea calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt
eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in afara de ingestia de lichide si medicamentele care
calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism
fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si
aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu
este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3
saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani
de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a aparitiei
simptomatologiei. Calculul poate sa nu provoace durere si medicul il poate depista doar in
timpul unui consult de rutina sau a unei examinari pentru o patologie asociata. Tratamentul in
acest caz este identic cu cel pentru litiaza simptomatica, asa cum este prezentat mai jos.

SCOALA POSTLICEALA MED FARM SPERANTA

SPECIALIZARE ASISTENT MEDICAL GENERALIST
DISCIPLINA: NEFROLOGIE, UROLOGIE SI NURSING SPECIFIC

LITIAZA RENALA
POPESCU SILVIA
AMG II