“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 10. N °24 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 26 APRILIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A II- A DUPĂ P AșTI
( A S FÂNTULUI A POSTOL T OMA )
Fapte 5, 12-20
În zilele acelea, prin mâi- cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe
nile apostolilor se făceau semne şi paturi şi pe tărgi, ca, venind Pe-
minuni multe în popor; şi erau tru, măcar umbra lui să umbreas-
toţi, într-un cuget, în pridvorul lui că pe vreunul dintre ei. Şi se adu-
Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi na şi mulţimea din cetăţile dim-
nu cuteza să se alipească de ei, dar prejurul Ierusalimului, aducând
poporul îi lăuda. Şi din ce în ce bolnavi şi bântuiţi de duhuri ne-
mai mult se adăugau cei ce cre- curate, şi toţi se vindecau. Şi,
deau în Domnul, mulţime de băr- sculându-se arhiereul şi toţi cei
baţi şi de femei, încât scoteau pe împreună cu el – cei din rândul
saducheilor –, s-au umplut de piz-
mă. Şi au pus mâna pe apostoli şi
i-au aruncat în temniţa obştească.
Iar un înger al Domnului, în tim-
pul nopţii, a deschis uşile temniţei
şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi
staţi drept şi grăiţi poporului în
templu toate cuvintele Vieţii aces-
teia.

Ioan 20, 19-31

În ziua cea dintâi a săptă-
mânii, fiind seară şi uşile fiind în-
cuiate, acolo unde erau adunaţi
ucenicii de frica iudeilor, a venit
Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a
zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea,
le-a arătat mâinile şi coasta Sa.
Deci s-au bucurat ucenicii
văzându-L pe Domnul. Atunci
Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă!
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl,
vă trimit şi Eu pe voi. Şi, spunând
acestea, a suflat asupra lor şi le-a
zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi
ierta păcatele, le vor fi iertate, şi
cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.
Însă Toma, unul din cei doispre-
zece, cel numit Geamănul, nu era
cu ei când a venit lisus. Deci i-au
spus lui ceilalţi ucenici: Am văzut
pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă
nu voi vedea în mâinile Lui sem-
nul cuielor, şi dacă nu voi pune
degetul meu în semnul cuielor, şi
dacă nu voi pune mâna mea în
coasta Lui, nu voi crede. Şi, după
opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi
înăuntru, şi Toma era împreună
cu ei. Şi a venit lisus, uşile fiind
încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi
a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui
Toma: Adu degetul tău încoace şi
vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta
şi o pune în coasta Mea, şi nu fi
necredincios, ci credincios! A răs-
puns Toma şi I-a zis: Domnul
meu şi Dumnezeul meu! lisus i-a
zis: Pentru că M-ai văzut ai cre-
zut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au
crezut! lisus a făcut înaintea uce-
nicilor Săi şi alte multe minuni,
care nu sunt scrise în cartea
aceasta. Iar acestea s-au scris ca să
credeţi că lisus este Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă
să aveţi în numele Lui.

„Pecetluit fiind mormântul, din mormânt viață ai răsărit, Hristoase Dumne-

zeule; și ușile fiind încuiate, înaintea Ucenicilor ai venit, Învierea tuturor, Duh
drept printr-înșii înnoindu-ne nouă, după mare mila ta”
(Troparul Duminicii Sfântului Apostol Toma)
 PAG. 2

TÂLCUIRI
De la necredinţă la credinţă frică : nu au crezut nici în cuvinte- măriţi şi arestaţi, pentru că Învăţă-
le Mironosiţelor, nici în cele ale torul lor a fost judecat, condam-
Arătarea lui Hristos Cel
călătorilor către Emaus (Marcu nat şi executat ca un răufăcător.
Înviat apostolului Toma este un
16, 13) şi nici rapida trecere a lui Totul pare pierdut. Se ascund.
eveniment atât de important încât
Petru şi Ioan pe la mormântul gol Hristos Cel Înviat intră
este sărbătorit în toată biserica şi
nu i-a convins. Sfântul Marcu fără veste în Foişor, cu toate uşile
în momentul în care s-a petrecut,
confirmă: « … Şi i-a mustrat pen- închise. Prima învăţătură care se
adică în prima duminică după
tru necredinţa şi împietrirea inimii desprinde este teologică : Hristos
Paşti (numită în Răsărit a 2-a du-
lor, căci n-au crezut pe cei ce-L a intrat cu toate uşile închise pen-
minică după Paşti, sau duminica
văzuseră înviat » (Marcu 16, 14). tru că are trupul slavei Sale, pen-
Tomii).
Legătura lui Hristos cu cei care se tru că a înviat. A intrat în Foişor
De fapt, există două părţi
aflau împrejurul Său, ca şi cu noi aşa cum a ieşit din mormântul
în această Evanghelie minunat
pecetluit (îngerii au
alcătuită: arătarea Ce-
dat piatra la o parte,
lui Înviat celor zece
pentru ca Femeile să
apostoli (1) în seara
poată vedea că mor-
de Paşte şi arătarea Sa
mântul era gol).
celor unsprezece
Trupul transfigurat
apostoli în duminica
nu mai este supus
următoare, în aceleaşi
materiei : este liber,
împrejurări. Există un
trup duhnovnicesc.
paralelism remarcabil
Primul cuvânt al lui
între cele două ară-
Hristos este uimi-
tări. Prima este istori-
tor : « Pace vouă ».
sită şi de Sfântul Mar-
Domnul le dă pacea,
cu (16, 14) şi de Sfân-
pacea Sa, pentru că
tul Luca (24, 36-49)
nu au crezut în El şi
cu multe detalii, în
sunt plini de com-
timp ce a doua nu
plexe şi de remuş-
este istorisită decât de Sfântul
înşine, ţine mereu seama de starea cări faţă de el: sufletul lor e sfâşi-
Ioan care a fost martor ocular al
inimii celor în cauză, de starea lor at. Hristos îi eliberează : v-aţi în-
celor două scene.
lăuntrică. Poate părea lucru de şelat părăsindu-Mă şi necrezând
Prima arătare a lui Hristos
mirare faptul că Apostolii, care în Mine, dar vă eliberez de greuta-
Înviat apostolilor Săi are ceva sur-
trăiau de trei ani cu Domnul şi tea aceasta zdrobitoare ; fiţi deci
prinzător ce trebuie subliniat din-
care auziseră chiar din gura Sa în pace cu Mine. Fără această ier-
tru început, şi anume că Hristos
vestea morţii şi a învierii Sale, au tare dumnezeiască, n-ar putea să
se arată destul de târziu apostoli-
putut avea astfel de îndoieli, până meargă către El, nici să-L asculte.
lor Săi pentru că e vorba de dumi-
la a nu crede celor care văzuseră Apoi le dă o mărturie clară a
nică seara, iar El a înviat o dată cu
cu propriii lor ochi. Dar chiar ide- învierii Sale, o dovadă: stigmatele
prima lumină a răsăritului, spre
ea de înviere din morţii este atât Patimii Sale care I se văd pe mâini
patru dimineaţa în acel început de
de greu de crezut că mintea noas- şi în coastă (2).
primăvară. Domnul S-a arătat mai
tră nu poate să o imagineze, să o Ucenicii înţeleg şi sunt
întâi Mariei Magdalena şi celorlal-
conceptualizeze. cuprinşi de bucurie nesfârşită :
te Mironosiţe, aproape imediat
Apostolii, care au fugit când sunt din nou ucenicii lui Hristos.
după Învierea Sa, apoi celor doi
Domnul a fost arestat în grădina Domnul le spune deci a doua oară
călători către Emaus, spre sfârşitul
după amiezii. Va aştepta deci sea- Ghetsimani, joi seara în săptămâ- « Pace vouă », pentru că acum
na patimilor, s-au ascuns în Foi- ochii lor s-au deschis: ştiu că omul
ra duminicii de Paşti pentru a Se
şor (locul Cinei celei de Taină), care se află în faţa lor nu este o
face văzut de cei care sunt uceni-
unde s-au baricadat de « teama fantomă (cf Luca 24, 38-39) ci
cii Săi. Motivul este fără îndoială
iudeilor ». Le e frică să nu fie ur- Mesia, Învăţătorul lor mult iubit.
că Apostolii s-au îndoit şi că le era

Pot deci primi pacea lui
Dumnezeu cu toată trezvia. O
primesc ca apostoli.
Şi de îndată îi trimite în
lume. Domnul nu se sălăşluieşte
în evenimentul istoric al Învierii:
se grăbeşte să mântuiască tot nea-
mul omenesc, căci aceasta este
voia Tatălui Său : « După cum
Tatăl Meu M-a trimis, aşa şi Eu
vă trimit ». Şi le dă pe loc cele tre-
buincioase acestei misiuni : le dă
puterea dumnezeiască de a ierta
păcatele. Le-o dă prin Duhul
Sfânt, suflând asupra lor
(« Primiţi Duh Sfânt »). Într-
adevăr, Duhul Sfânt este Cel care
împlineşte în apostoli (iar apoi în
episcopi şi preoţi), această putere
dumnezeiască (3). Trebuie să sub-
liniem că Hristos dă această pute-
re întregii adunări a apostolilor şi
nu fiecăruia în parte individual
(4). Dacă unul dintre ei cade sau
se rătăceşte, ceilalţi pot să îndrep-
te greşeala : se pot îndrepta unul
pe altul. Astfel apostolii au primit
în câteva zile cele două puteri
dumnezeieşti (5) care caracteri-
zează preoţia: puterea de a sfinţi
darurile, la Cina cea de Taină, în
Joia Sfântă, şi puterea de a lega şi
dezlega păcatele, în seara zilei de
Paşti.
Dar sfântul Toma nu era
de faţă ! Sunt momente în viaţă
când trebuie să fii prezent. Fieca-
re dintre noi trebuie să aibă aceas-
tă grijă. Totuşi această « scăpare »
a lui Toma va avea un efect bine-
făcător pentru tot neamul ome-
nesc. Ucenicii îi povestesc totul,
iar el nu crede nimic. Toma este
un om dintr-o bucată, un adevă-
rat israelit fără vicleşug, cum a
spus Domnul despre Natanael. Şi
spune sus şi tare : dacă nu văd şi
dacă nu ating rănile Sale, nu voi
crede. Sunt miliarde de oameni ca
Toma. Am putea chiar să spunem
T ÂLCUIRI
că toţi suntem Toma. De aceea
acest eveniment – care altfel este
anecdotic – capătă o amploare
universală.
Opt zile mai târziu, se
petrece exact acelaşi lucru. Hris-
tos intră în Foişor la fel ca în sea-
ra zilei de Paşti, dar spune o sin-
gură dată: « Pace vouă ». O spune
pentru Toma, pentru că e singu-
rul care încă se mai îndoieşte. Şi
fără nici o introducere, fără a mai
spune altceva, Hristos îi arată lui
Toma rănile Sale : atinge-Mă. Ne-
închipuită bunătate a lui Hristos,
îngăduinţă de necrezut a lui
Dumnezeu pentru micimea noas-
tră ! Vrei o dovadă, iată că ţi-o
dau. Dar asta înseamnă şi că în-
doiala lui Toma era adevărată : el
nu se prefăcea, nu se juca. În
aceste cazuri, Dumnezeu răspun-
de. Doar pe urmă, Domnul îl
mustră : « nu fi necredincios, ci
credincios ». Toma atunci rosteşte
una dintre cele mai frumoase fra-
ze din întreaga Evanghelie şi din
Biblie : « Domnul meu şi Dumne-
zeul meu ». A înţeles totul. Este
prima oară când un om spune lui
Iisus Hristos, învăţătorului
Ieshouah din Nazaret :
« Dumnezeul meu » (6). Într-o
clipită, inima i-a fost zdrobită de
recunoştinţă şi de bucurie. Într-o
clipă acest om a întâlnit pe Dum-
nezeu. A făcut această minunată
mărturisire în numele întreg nea-
mului omenesc şi întreg universul
îi este recunoscător.
Domnul dă apoi un cu-
vânt duhovnicesc de căpătâi, cu
caracter universal : « fericiţi cei ce
n-au văzut şi au crezut ». Credinţa
lor este mult mai mare şi mai pu-
ternică decât a celor care au vă-
zut. Sunt deja « fericiţi », adică au
intrat în Împărăţia lui Dumnezeu.
Să mijlocească Sfântul
Apostol Toma, până la cea de-a
PAG. 3
doua Venire, pentru toţi cei care
se îndoiesc şi sunt în întunericul
lăuntric. Hristos a înviat!
(P. Noël TANAZACQ, Parohia
Sfânta Genoveva și Sfântul
Martin, Paris)
Note:
1. Doisprezece dintre care a ieşit
Iuda, trădătorul, şi Toma, care nu era
acolo.
2. Este o minune că rănile Pătimirii
pot apărea pe trupul slavei Sale, căci
trupul slavei este desăvârşit : nu
poartă nici o urmă a căderii, a
bolilor, a infirmităţilor şi suferinţelor.
Hristos a voit dinadins să le păstreze
pentru ca oamenii să ştie pentru
vecie cât de mult i-a iubit Domnul.
3. Dar Apostolii nu vor putea pune
în lucrare această putere dumnezeias-
că decât la Cincizecime, când Duhul
Sfânt S-a pogorât împărăteşte asupra
lor, în acelaşi timp personal
(deasupra fiecărui apostol este câte o
limbă de foc) şi colectiv (sunt împre-
ună şi primesc deopotrivă acelaşi
har). Motivul acestei dualităţi este în
faptul că, după cum spune Sfântul
Irineu al Lyonului (secolul al II-lea),
Fiul şi Duhul sunt « cele două mâini
ale Tatălui », care lucrează împreună
dar diferit, după caracterul lor
ipostatic : Hristos spune transmiţând
harul, iar Duhul făptuieşte, plineşte
acest har în Apostoli.
4. Toma care nu era acolo a primit şi
el această putere, pentru că era dintre
apostoli.
5. « Puterea » nu trebuie înţeleasă
juridic, psihologic sau social, ci într-
un sens teologic, ontologic : putere,
energie, forţă, potenţialitate…
6. Nici chiar Petru nu a spus aceasta.
A spus, în frumoasa lui mărturisire :
« Eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Celui Viu». Este minunat, dar nu este
atât de puternic.
 PAG. 4

C UVÂNT FILOCALIC
64. Cel ce nu poartă grijă, după 71. Omul încearcă câte poate du- 75. Cel ce laudă pe aproapele în
puterea lui, de toate virtuţile să-
pă voia sa; iar Dumnezeu le sfâr- chip făţarnic îl va osândi după o
vârşeşte un păcat anevoie de ier-şeşte după dreptate. vreme şi va fi el însuşi ruşinat.
tat; dar rugăciunea şi milostenia72. De vrei să primeşti laudă de la 76. Cel ce nu cunoaşte cursele
întorc pe cei ce nu poartă de grijă.
oameni, iubeşte mai întâi mustra- vrăjmaşului va fi ucis cu uşurinţă;
65. Orice întristare după Dumne- rea pentru păcate. şi cel ce nu ştie pricinile patimilor
zeu face parte din fiinţa evla- uşor va cădea.
viei. Căci adevărata dragoste 77. Din iubirea de plăcere vine
se probează prin cele ce-i stau şi negrija, şi din negrijă, uita-
împotrivă. rea; căci Dumnezeu a dăruit
66. Nu zice că se poate câştiga tuturor cunoştinţa celor de
virtutea fără necazuri; căci folos.
virtutea neprobată în necazuri 78. Omul sfătuieşte pe aproa-
nu este întărită. pele precum ştie; iar Dumne-
67. Gândeşte-te la sfârşitul zeu lucrează în cel ce aude,
oricărui necaz fără voie şi vei precum acela a crezut.
afla în el pieirea păcatului. 79. Am văzut oameni simpli
68. Multe sunt sfaturile aproa- smerindu-se cu fapta şi s-au
pelui spre ceea ce este de fo- făcut mai înţelepţi decât înţe-
los; dar nimănui nimic nu i se lepţii.
potriveşte aşa de mult ca jude-
cata conştiinţei sale. 80. Alt om simplu auzindu-i
pe aceia că sunt lăudaţi nu le-a
69. Când cauţi tămăduire, ia
73. Oricâtă batjocură va răbda urmat smerenia, ci, umplându-
seama la conştiinţă şi tot ce-ţi va
cineva pentru adevărul lui Hris- se de slavă deşartă pentru simpli-
spune ea fă, şi vei avea folos.
tos, va primi însutită slavă de la tatea sa, a căzut în mândrie.
70. Dumnezeu şi conştiinţa ştiu mulţime. Dar mai bine este a face 81. Cel ce dispreţuieşte cunoştinţa
cele ascunse ale fiecăruia, deci binele pentru cele viitoare. şi se laudă cu lipsa de învăţătură
prin acestea să primim îndrepta-
rea. 74. Când un om foloseşte pe altul nu e simplu numai în cuvânt, ci şi
în cunoştinţă.
70 a. Cel ce se osteneşte fără sfat prin cuvinte sau fapte, să ştie
e sărac în toate. Iar cel ce aleargă amândoi că e de faţă harul lui (Sfântul Marcu Ascetul, Despre
cu nădejde e de două ori bo- Dumnezeu. Iar cel ce nu înţelege legea duhovnicească, Filocalia I,
gat.103(Numai în P. G. 65, 913C, aceasta va fi stăpânit de cel ce Capetele 64-81)
unde poartă nr. 71.) înţelege.

„Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile
au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut
temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la
pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre,
arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino
şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu
suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de
aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem
lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin!” (Pr. Arsenie Boca)