Faptele Apostolilor

Prezentare generală
Sf. Luca descrie în culori vii şi printr-o inteligentă aranjare a
materialului pe care-l avea la îndemână modul în care focul duhovnicesc
aprins la Ierusalim în ziua Cincizecimii s-a întins în întreaga lume
civilizată a antichităţii, din Ierusalim în restul Iudeii şi în Samaria, apoi
în Antiohia, în Asia Mică, în Macedonia şi Grecia, până în pretoriul din
Roma unde, în finalul cărţii, se află Apostolul neamurilor, întemniţatul
lui Hristos. Scrierea lucanică acopere peste 30 de ani din istoria de
început a Bisericii, de la anul 30, anul Răstignirii şi al Învierii lui Hristos
şi totodată al întemeierii Bisericii, până în anul 63, când Sfântul Apostol
Pavel se afla deja de doi ani în prima sa captivitate romană (Fapte 28,
30). Flacăra Duhului Sfânt şi a credinţei în Hristos pe care ea o aprinde
îşi începe maiestuoasa traiectorie prin pogorârea asupra grupului restrâns
al celor adunaţi în foişorul din Ierusalim la prima Cincizecime creştină,
pentru a străluci apoi, rând pe rând, asupra celei mai mari părţi a
diferitelor ţări şi populaţii ale Imperiului roman, până în inima însăşi a
acestui Imperiu.
 Acesta a şi fost, desigur, scopul principal al autorului Faptelor: de
a înfăţişa progresul impetuos al Evangheliei din Ierusalim şi până la
Roma.
 Titlu şi variante ale Cărţii Faptele Apostolilor
Această carte nu istoriseşte însă, aşa cum ar reieşi din titlu, faptele
tuturor Apostolilor, ci numai o parte dintre ele şi numai ale unora dintre
aceştia, manifestând preferinţe speciale pentru Petru şi Ioan, în prima
parte, şi pentru Pavel, în cea de-a doua. Faptele Apostolilor mai cuprinde
şi istorisirea activităţii unora dintre ucenicii şi colaboratorii Sfinţilor
Apostoli, precum Sfântul Ştefan, Varnava, Filip, Timotei ş.a.
 Prin urmare, titlul acestei cărţi trebuie înţeles în sensul că istoriseşte
unele fapte din viaţa şi activitatea unor Apostoli şi ale unora dintre
ucenicii şi colaboratorii acestora.
Faptele Apostolilor ni s-a transmis în două forme diferite. Cea care
apare în ediţiile critice ale Noului Testament (textul a) aparţine tipului
alexandrin (oriental), reprezentat de manuscrisele B (Codex Vaticanus),
S, A, C şi P45.
Cealaltă formă (textul b) este cea care se numeşte textul occidental; ea
se află în D (Codex Bezae), în vechea traducere latină, în versiunea
siriacă şi la Părinţii latini. Textul occidental al Faptelor este mai lung cu
circa o zecime decât textul alexandrin.
 Scopul scrierii
 Scopul didactic — Faptele Apostolilor se prezintă ca al doilea volum al
unei scrieri unice. După ce a relatat naşterea lui loan Botezătorul şi a
lui Iisus, Sf. Luca prezintă predica Înaintemergătorului Domnului şi
predica Mântuitorului, ambele având ca temă centrală împărăţia lui
Dumnezeu.
 Scopul apologetic constă în a arăta că Evanghelia împărăţiei şi
creştinismul, în general, nu prezentau nici un pericol pentru statul roman.
 a. Sergius Paulus atestă acest lucru la încreştinarea sa (Fapte 13);
 b. toţi recunosc, la Cezareea, că Sf. Pavel n-a făcut nimic vrednic de
moarte şi nici nu găsesc motiv de condamnare, în Evanghelia sa;
 c. la Roma, Ap. Pavel, în prima activitate, are un regim aparte, ceea ce
denotă că prezenţa lui în capitala Imperiului Roman n-a fost socotită
primejdioasă pentru administraţia şi puterea romană.
 Aceste reliefări sunt importante pe fondul prezentării de către iudei a
creştinismului ca fiind un real pericol pentru lumea de atunci.
 Un adevărat plan al celui de-al doilea volum al operei lucanice este
schiţat în Fapte 1, 8, prin porunca dată de Domnul Apostolilor: «Ci
veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie
martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la
marginea pământului» (v. 8).

Până la
marginea
Samaria pământului

Ierusalim
şi toată
Iudeea
 Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime
Fapte 1,1-13 Lămuriri
“Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi Cincizecimea iudaică
loc. Cincizecimea creştină
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de Forme de manifestare ale Duhului:
vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
suflare de vânt; limbi ca de foc
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe
fiecare dintre ei. Din casă la Templu
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească Frica preschimbată în îndrăzneală
în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (parrhesia; hybris)
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate Vorbire în limbi sau glosolalia
neamurile care sunt sub cer. Sunt indicate 16 neamuri,
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a corespunzător diasporei iudaice
tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Beţie sau exprimare a “beţiei sacre”
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia
“Ceasul al treilea din zi”
care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în
Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de
lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre
despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul:
Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.”
Reprezentări iconografice derivate din Fapte 2

M-rea
Humor, tronul
Hetimasiei
 Cuvântarea Sf. Petru la Cincizecime
 Argumentare 3:
Introducere:
a. Afirmaţia anterioară “înălţându-Se prin
“Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi dreapta lui Dumnezeu ”
le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în b. Confirmare scripturistică 34 “Căci David
Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul
urechi cuvintele mele; 15. Că aceştia nu sunt beţi, Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, Până
cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor
Argumentare 1:
Tale”.
a. afirmaţie16. Ci aceasta este ce s-a spus prin
Afirmaţie concluzivă: 36 “Cu siguranţă să
proorocul Ioil” (3,1-5a) ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe
b. Confirmre scripturistică [a turna; fiii vor
Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut
prooroci; tineri vor avea vedenii; bătrânii au vise Domn şi Hristos”.
inspirate]
Argumentare 2: Discurs logic; discurs inspirat; gradare
a. afirmaţie 22-24 “Pe Iisus Nazarineanul... pedagogică; convingere intelectuală şi
Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, afectivă: v.37 “Ei auzind acestea, au fost
întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea”. pătrunşi la inimă...”.
b. Confirmare scripturistică Ps 15,8-11 [trup,
stricăciune; suflet, iad; cuvios=sfânt]. Finalitate:
Deşi cuvintele sunt ale lui David, despre Iisus se v.38-39 “Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se
vorbeşte în Psalmul 15. boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
c. Asociere-afirmaţie 32-33 “Dumnezeu a înviat pe Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi
Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori. 33. Deci, primi darul Duhului Sfânt. 39. Căci vouă este
înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor
la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul
Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.” Dumnezeul nostru”.
 Fapte 3 şi Fapte 4
Cap. 3 - Petru vindecă un olog în Ierusalim şi predică cu curaj pe Iisus cel mort şi
înviat. Apostolii au puterea să se numească „martori ai învierii lui Iisus”. Curajul
acestei mărturisiri este un prim efect al Pogorârii Sfântului Duh. Apostolii vestesc că
acest Iisus, pe care ei îl predică, este viu şi lucrează în lume asupra acelora care cred
în numele Lui (3, 16).
Cap. 4 - Ap. Petru şi Ioan sunt închişi pentru săvârşirea unei minuni, dar dau
mărturie curajoasă în faţa Sinedriului, arătând în numele Căruia ei lucrează (4, 19-20).
Este dat şi un model de rugăciune al Bisericii primare (4, 24-30), precum şi imaginea
vieţii interioare, intime a primei comunităţi creştine (4, 32-35).
Poarta Frumoasă; Olog din naştere; “Aur şi argint nu am”. În
numele lui Iisus Nazarineanul scoală-te şi umblă!”
“Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de
voi mai mult decât de Dumnezeu”.
“Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi
toate cele ce sunt în ele, Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui
nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-au întărâtat neamurile
şi popoarele au cugetat cele deşarte? Ridicatu-s-au regii pământului şi
căpeteniile s-au adunat împotriva Domnului şi împotriva Unsului Lui,
Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat
laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu pă-
gânii şi cu popoarele lui Israel, Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul
Tău mai dinainte au rânduit să fie. Şi acum, Doamne, caută spre ame-
ninţările lor şi dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăz-
neala, întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne şi minuni”.
 Filantropie şi înţelepciune
(Fapte 2,45; 4,34-37; 5, 34-40)
“Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le
împărţeau tuturor, după cum avea nevoie
fiecare”.
“Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă
toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi
aduceau preţul celor vândute, Şi-l puneau
la picioarele apostolilor. Şi se împărţea
fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă.
Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba
(care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit,
născut în Cipru, Având ţarină şi vânzând-o,
a adus banii şi i-a pus la picioarele
apostolilor”.
Sursa comunismului?
Re-tribuţie
Re-munerare
Darul din inimă.
Filantropie înseamnă mai mult
decât sentimentul de milă.
Prima anunţare despre Barnaba.
“Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu,
anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit
de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe
oameni afară puţin, Şi a zis către ei:
Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce
aveţi să faceţi cu aceşti oameni. Că înainte
de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând
că el este cineva, căruia i s-au alăturat un
număr de bărbaţi ca la patru sute, care a
fost ucis şi toţi câţi l-au ascultat au fost
risipiţi şi nimiciţi. După aceasta s-a ridicat
Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, şi
a atras popor mult după el; şi acela a pierit
şi toţi câţi au ascultat de el au fost
împrăştiaţi. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de
oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă
această hotărâre sau lucrul acesta este de
la oameni, se va nimici; Iar dacă este de
la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi,
ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători
împotriva lui Dumnezeu. Şi l-au ascultat
pe el; şi chemând pe apostoli şi bătându-i,
le-au poruncit să nu mai vorbească ...”.
 Martiraj în cuvânt şi imagine
A şedea
ἑστῶτα ἐκ
δεξιῶν τοῦ
θεοῦ

Fapte 7,56
“Iată, văd
cerurile
deschise şi pe
Fiul Omului
stând de-a
Filoteou Skoufos dreapta lui
Şc. Cretană, sec. XV Dumnezeu!”
Lc 23,34 “Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor,
că nu ştiu ce fac.”
Πάτερ, ἄφες αὐτοῖς, οὐ γὰρ οἴδασιν τί
ποιοῦσιν. Fapte 7, 59-60 “Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan,
care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte
59 Κύριε Ἰησοῦ, δέξαι τὸ πνεῦμά μου duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas
60 Κύριε, μὴ στήσῃς αὐτοῖς ταύτην τὴν mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!
ἁμαρτίαν Şi zicând acestea, a murit.”
 Misiunea creştină în afara Ierusalimului Fapte 8
 Capitolul 8 - dezbate prigoana iudaică dezlănţuită împotriva creştinismului
şi rolul lui Saul (8, 3) în desfăşurarea acesteia. Apoi este descrisă activitatea
Apostolilor în afara Ierusalimului.
Apostolii Filip, Petru şi Ioan propovăduiesc în Samaria. Aici este redată
întâlnirea Apostolilor cu Simon Magul şi încercarea acestuia de a cumpăra
harul Duhului Sfânt, cu bani. Tot aici este consemnat botezul famenului
etiopian de către diaconul Filip.
Filip Gr. Philippos, “iubitor de cai”, ca şi
„Andrei”, un nume autentic grec. Filip era
născut în Betsaida Iulia (vezi Ioan 1,44), aproape
de capătul de nord al Lacului Galileea.
Apostolul Filip nu se confundă cu diaconul Filip.
Etiopia; eunuc, regina Candachia;
Isaia 53, 4 “Iar locul din Scriptură pe care-l citea
era acesta: "Ca un miel care se aduce spre
junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui
ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa. Întru
smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul
Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ
viaţa Lui"”.
 Fapte 9 – convertirea lui Saul
În
capitolul 9 este descrisă convertirea miraculoasă a lui Saul care coincide cu chemarea sa de către
Dumnezeu la apostolat, moment crucial pentru răspândirea creştinismului în lume.
Fapte 9, 1-9
“Iar Saul, suflând încă ameninţare şi
ucidere împotriva ucenicilor
Domnului, a mers la arhiereu, Şi a
cerut de la el scrisori către sinagogile
din Damasc ca, dacă va afla acolo pe
vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că
merg pe calea aceasta, să-i aducă
legaţi la Ierusalim. Dar pe când
călătorea el şi se apropia de Damasc,
o lumină din cer, ca de fulger, l-a
învăluit deodată. Şi, căzând la
pământ, a auzit un glas, zicându-i:
Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar
el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi
Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care
tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti
cu piciorul în ţepuşă. Şi el, tremurând
şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne,
ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va
spune ce trebuie să faci. Iar bărbaţii,
care erau cu el pe cale, stăteau
înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevă-
zând pe nimeni. Şi s-a ridicat Saul de
la pământ, dar, deşi avea ochii des-
Fapte 22, 4-11
“Eu am prigonit până la moarte această
cale, legând şi dând la închisoare şi
bărbaţi şi femei, Precum mărturiseşte
pentru mine şi arhiereul şi tot sfatul
bătrânilor, de la care primind şi scrisori
către fraţi, mergeam la Damasc, ca să-i
aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei ce erau
acolo, spre a fi pedepsiţi. Dar pe când
mergeam eu şi mă apropiam de
Damasc, pe la amiază, deodată o lumină
puternică din cer m-a învăluit ca un
fulger. i am căzut la pământ şi am auzit
un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce
Mă prigoneşti? Iar eu am răspuns: Cine
eşti, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt
Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl
prigoneşti. Iar cei ce erau cu mine au
văzut lumina şi s-au înfricoşat, dar
glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au
auzit. Şi am zis: Ce să fac, Doamne?
Iar Domnul a zis către mine: Ridică-te
şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va
spune despre toate cele ce ţi s-au rânduit
să faci. Şi pentru că nu mai vedeam,
din cauza strălucirii acelei lumini, am
Fapte 26, 9-16
“Eu unul am socotit, în sinea mea, că faţă
de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia
să fac multe împotrivă; Ceea ce am şi
făcut în Ierusalim, şi pe mulţi dintre
sfinţi i-am închis în temniţe cu puterea pe
care o luasem de la arhierei. Iar când
erau daţi la moarte, mi-am dat şi eu
încuviinţarea. Şi îi pedepseam adesea
prin toate sinagogile şi-i sileam să
hulească şi, mult înfuriindu-mă împotri-
va lor, îi urmăream până şi prin cetăţile
de din afară; Şi în felul acesta, mer-gând
şi la Damasc, cu putere şi cu în-sărcinare
de la arhierei, Am văzut, o, rege, la
amiază, în calea mea, o lumină din cer,
mai puternică decât strălucirea soarelui,
strălucind împrejurul meu şi a celor ce
mergeau împreună cu mine. Şi noi toţi
căzând la pământ, eu am auzit un glas
care-mi zicea în limba evreiască: Saule,
Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este
să loveşti în ţepuşă cu piciorul. Iar eu am
zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis:
Eu sunt Iisus, pe Care Îl prigoneşti. Dar,
scoală-te şi stai pe picioarele tale. Căci
 Saul produce confuzie în Damasc
Biografia lui Saul din Tars
Anii 35 - 38 Convertirea lui Saul; scăpat
din Damasc. 3 ani în Damasc şi Arabia
Anul 38 – 45 Pavel trece prin Ierusalim,
se întoarce la Tars şi rămâne acolo mult
timp. Este adus de Barnaba la Antiohia şi
intră în activitatea publică
Anul 44 Persecuţia lui Irod Agripa I. la
Ierusalim: Iacob, fratele lui Ioan este ucis,
Petru este arestat şi scapă prin minune,
Irod moare lovit de Dumnezeu.
Damasc, M-rea Decani Serbia
Poartă la Monedă
Uliţa Areta IV –
dreaptă Fribourg Elveţia

Catedrala Monreale, Palermo

 Apostolul Petru la Iope şi Lida
Tot în capitolul 9 sunt descrise minunile lui Petru: vindecarea ologului Enea şi
învierea Tabitei, în Iope:
“32. Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a
găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru
i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat.
35. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul.
36. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară.
Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea
s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi fiind aproape
Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el,
rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a
sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând
cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând
afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita
scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru
a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.
42. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
43. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar.”
 Corneliu – primul păgân primit în Biserică
Capitolul 10 relatează convertirea unui sutaş, din Cezareea, pe nume
Corneliu, eveniment ce coincide cu începutul pătrunderii creştinismului în
lumea păgână. Luca prezintă convertirea lui ca un efect al rugăciunii şi
postului, pe care acest ofiţer le practica.
În vedenia pe care Petru o are, înainte să
Fie trimis spre Corneliu, se descoperă
Caracterul universalist al religiei creştine
şi al jertfei mântuitoare a lui Iisus Hristos.
Acest lucru este subliniat, în mod expres,
în predica lui Petru, ţinută în casa lui
Corneliu (10, 34-35).
 Bibliografie
 Din tâlcuirile Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor Părinţi la Faptele Sfinţilor Apostoli,
adunate pe scurt de Preafericitul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, transliterate de Florin
Stuparu, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007.
 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Fapte, trad. din lb. Engleză, Ed. Performantica, Iaşi, 2010.
 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Fapte, trad. din lb. Engleză, pr.dr. Octavian Picioruş, în
vol. Traduceri patristice, ed.Teologie pentru azi, Bucureşti, 2009, pp.
 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor vol. I, (27 omilii din 55)
trad. Carp L., Ed. Doxologia, Iasi, 2016.
 Alexandru, B. A., Cetăţi şi lăcaşuri pauline, în GB, an XIX, 9-10, 1960, p. 801-810.
 Băjău, Pr. Dr., Lucrarea predicatorială a Sfântului Apostol Pavel în Atena. Cuvântarea din
Areopag, în MO, an LI, 1-2, 1999, p. 51-60.
 Bora, Ioan Sorin, Identitatea locului naufragiului care purta pe Sfântul Apostol Pavel spre
Roma: Melita-Malta sau Kefalonia (Fapte 28,1), în Mitropolia Olteniei, an LXIV, nr.5-8/2012,
pp. 81-110.
 Corbu, Ieromonah, Agapie, Prolegomene pentru o lectură a cuvântării Sfântului Petru la
Cincizecime, în AB, an X, 4-6, 1999, p. 6-12.
 Cullmann Oscar, Noul Testament, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
 Daniel, Constantin, Un esenian menţionat în Faptele Apostolilor: Var-Iisus, în ST, an XXI, 9-
10, 1969, p. 661-685.
 Gheorghiu Vasile, Introducerea în Sfintele Cărţi ale Testamentului Nou, Cernăuţi, 1929.
 Ierima, Pr. Drd. Pavel, Epoca Irodiană după scrierile lui Iosif Flaviu, în rev. Revista Teologică,
 Marcu T.Gr., Elemente de istorie antică profană în scrierile Sfântului Evanghelist Luca, în O, an XIII, 3, 1961, p. 331-
367.
 Marcu T.Gr., Episoade din viaţa Bisericii creştine a veacului apostolic în expunere şi interpretare lucanică, în
„Mitropolia Ardealului”, V (1960), nr. 7-8, pp. 519-535.
 Marcu T.Gr., Întâiul itinerar paulin pe continentul nostru (în legătură cu relatările lucanice din F.Ap. 16, 9 - 18, 19), în
„Mitropolia Ardealului”, VII (1962), nr. 11-12, pp. 631-641.
 Marcu T.Gr., Mărturii documentare de procedură sinodală în cartea Faptele Apostolilor, în „Ortodoxia”, IX (1957), nr. 3,
pp. 429-438.
 Marcu T.Gr., O mică odisee apostolică, în MB, an XII, 7-8, 1962, p. 319-343.
 Marcu T.Gr., Obârşia ierusalimiteană a bisericii primare din Roma, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXVIII
(1962), nr. 7-8, pp. 549-567.
 Marshall, I. Howard, Faptele Apostolilor-introducere şi comentariu, trad. Novac Lăcrămioara, Ed. Scriptum, Oradea,
2009.
 Melniciuc-Puică, Ilie, Interpretarea Psalmilor în Faptele Apostolilor, în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza»
Iaşi”, (serie nouă), vol. VIII, Teologie, 2003, p. 89-102.
 Melniciuc-Puică, Ilie, Utilizarea Vechiului Testament în scrierile lucanice, Editura Performantica, Iaşi, 2005.
 Mihoc V., Decretul apostolic” şi valoarea istorică a cărţii”Faptele Apostolilor”, în „Mitropolia Ardealului”, XXXIV
(1989), nr. 2, p. 20.
 Mircea I., Organizarea Bisericii şi viaţa primilor creştini după Faptele Apostolilor, în „Studii Teologice”, VII (1955), nr.
1-2, pp. 64-92.
 Moise, Pr., Victor, Despre glosolalie sau vorbirea în limbi, în MMS, an LXII, nr. 3-4, 1986, p. 211-230.
 Moisescu Iustin, Activitatea Sfântului Pavel în Atena, Craiova, 1946.
 Moisescu Iustin, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Craiova, 1955.
 Murg, Adrian, Biserică şi Biserici în Faptele Apostolilor, în vol. „Ortodoxie şi globalizare. Relevanţa relaţiei local-
universal în Europa de astăzi”, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006, p. 422-461.
 Murg, Adrian, Dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, coordonată principală a hristologiei Faptelor Apostolilor, în
„Teologia”, anul XIII (2009), nr. 3-4, p. 125-140
 Murg, Adrian, Evanghelie şi vrăjitorie în istoria lui Simon Magul (Faptele Apostolilor 8, 4-25), în „Teologia”, anul XIII
(2009), nr. 1, p. 76-99.
 Murg, Adrian, Fundamentele vechitestamentare ale misiunii Sfântului Apostol Pavel între neamuri, în vol. Ortodoxie şi
globalizare. Relevanţa relaţiei local-universal în Europa de astăzi, Ed Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006, 182-192.
Murg, Adrian, Planul lui Dumnezeu în scrierile Sfântului Evanghelist Luca, în „Teologia”, anul IX (2005), nr. 2, p. 99-124.
Nicolaescu I. Nicolae, Grigorie T. Marcu, Sofron Vlad, Liviu. G. Munteanu, Studiul Noului Testament. Manual pentru Institutele
Teologice, Ed. a- II-a, Bucureşti 1977.
Nicolaescu, Diaconul Dr., N. I., Cronologia paulină, în BOR, an LX, 5-6, 1942, 177-203.
Onişor, Remus, Preoţia în lumina cuvântării Sf. Pavel către preoţii din Efes (F.Ap. 20, 17-35), în „Studii Teologice”, XLI (1989),
nr. 3, pp. 11-25.
Onişor, Remus, Textul „occidental” al cărţii „Faptele Apostolilor”, în Credinţa ortodoxă, an VIII, nr. 2, 2003, p. 44-59.
Popa, Pr. Lect. Univ., Viorel Cristian, Profeţia lui Ioil (3, 1-2) şi evenimentul cincizecimii (FA 2, 17-21), în Orizonturi teologice,
an V, nr. 3-4, 2004, p. 95-112.
Preda C, Credinţa şi viaţa Bisericii primare. O analiză a Faptelor Apostolilor, Bucureşti, 2002.
Preda C., „Rugăciunea în Biserica Apostolică: Mărturia Faptelor Apostolilor”, în Anuarul FacultăPii de Teologie Ortodoxă, nr .
VII (2007), p. 29 – 52.
Preda C., Apostolatul celor doisprezece şi relaţia sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilor, în ST, an XLIX, 3-4, 1997, p. 31-
54.
Preda C., Doctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilor, în O, an XLIX, 3-4, 1997, p. 36-65.
Preda C., Evanghelia şi religiozitatea păgână (FA 14,8-20), Ortodoxia 3-4, 2002, pp. 140-146.
Preda C., Frângerea pâinii la Troa şi învierea lui Eutihie, în „Studii Teologice”, LI (1999), nr. 1-2, pp. 117-131.
Preda C., Propovăduirea apostolică. Structuri retorice în Faptele Apostolilor, EIBMBOR, Bucureşti, 2005.
Preda C., Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Un model de a hotărî în Biserică (FA 15, 1-35)”, în Anuarul Facultătii de Teologie
Ortodoxă, nr. IV (2004), p. 323-341.
Săbăduş, Pr., Ioan, Consideraţii generale asupra sfârşitului cărţii “Faptele Apostolilor”, în ST, an XXVI, 5-6, 1974, p. 383-395.
Sârbu, Magistrand Gheorghe, Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Licaonia, în rev. Studii Teologice, nr. 9-10, 1960.
Sutac, Pr. Gheorghe, Temeiurile apostolice ale ritualului Bisericii, în MB, an XXXVII, 5, 1987, p. 9-14.
Stamatoiu, Pr. Prof. Dionisie, Valoarea istorică si documentară a scrierilor Sfântului Evanghelist Luca, Ed. Universitaria, Craiova,
2005.
Teodorescu, Pr. Lect. Dr. Mihail, Viaţa crestină în secolul apostolic din perspectiva cărţii Faptele Apostolilor, Ed. Bibliotheca,
Târgovişte, 2008.
Tudor, Pr. Drd., Alexandru, Unitate şi diversitate în Faptele Apostolilor, în ST, an XXV, 1-2, 1973, p. 45-57.
Tudor, Pr. Drd., Alexandru, Viaţa sacramentală a Bisericii în “Faptele Apostolilor”, în ST, an XXXII, 1-2, 1980, p. 190-210.
Verzan S., Cârmuirea Bisericii în Epoca Apostolică, în „Studii Teologice”, VII (1955), nr. 5-6, pp. 337-352.
Verzan, Pr. Dr., Sabin, Faptele Apostolilor – o carte a prototipurilor, în ST, an XLII, 1, 1990, p. 38-76, an XLII, 2, 1990, p. 42-83.
Verzan, Pr. dr., Sabin, Faptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2). Note exegetice, în O, an XLVI, 1, 1994, p. 28-115.