Sunteți pe pagina 1din 4

“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET


Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 11. N ° 35 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 24 IUNIE 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
N AȘTEREA S FÂNTULUI P ROOROC I OAN B OTEZĂTORUL

Romani 13, 11-14; 14, 1-4


Fraţilor, acum mântuirea în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi- cel ce nu mănâncă să nu osân-
este mai aproape de noi, decât vă în Domnul Iisus Hristos şi gri- dească pe cel ce mănâncă; fiindcă
atunci când am crezut. Noaptea e ja de trup să nu o faceţi spre pof- Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu,
pe sfârşite; ziua este aproape. Să te. Primiţi-l pe cel slab în credinţă ca să judeci pe sluga altuia? Pen-
lepădăm dar lucrurile întunericu- fără să-i judecaţi gândurile. Unul tru stăpânul său stă sau cade. Dar
lui şi să ne îmbrăcăm cu armele crede că poate să mănânce de va sta, fiindcă Domnul are putere
luminii. Să umblăm cuviincios, ca toate; cel slab însă mănâncă legu- ca să-l facă să stea.
ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în me. Cel ce mănâncă să nu dispre-
desfrânări şi în fapte de ruşine, nu ţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar

Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80


Deoarece mulţi au încer- ieşit la sorţi, după obiceiul preoţi- cultători la înţelepciunea drepţi-
cat să alcătuiască o istorisire des- ei, să tămâieze, intrând în templul lor, ca să gătească Domnului un
pre faptele deplin adeverite între Domnului. Iar toată mulţimea popor pregătit. Şi a zis Zaharia
noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le poporului, în ceasul tămâierii, era către înger: După ce voi cunoaşte
-au văzut de la început şi au fost afară şi se ruga. Şi i s-a arătat în- aceasta? Căci eu sunt bătrân şi
slujitori ai Cuvântului, am găsit şi gerul Domnului, stând de-a femeia mea înaintată în zilele ei.
eu cu cale, prea-puternice Teofile, dreapta altarului tămâierii. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu
după ce am urmărit toate cu de- Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui
amănuntul de la început, să ţi le frică a căzut peste el. Iar îngerul a Dumnezeu. Şi am fost trimis să
scriu pe rând, ca să te încredinţezi zis către el: Nu te teme, Zaharia, grăiesc către tine şi să-ţi
despre temeinicia învăţăturii pe pentru că rugăciunea ta a fost as- binevestesc acestea. Şi, iată, vei fi
care ai primit-o. Era în zilele lui cultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi mut şi nu vei putea să vorbeşti
Irod, regele Iudeei, un preot cu va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. până în ziua când vor fi acestea,
numele Zaharia, din ceata preo- Şi bucurie şi veselie vei avea, iar pentru că n-ai crezut în cuvintele
ţească a lui Abia, iar femeia lui era de naşterea lui mulţi se vor bucu- mele, care se vor împlini la timpul
din fiicele lui Aaron şi se numea ra. Căci va fi mare înaintea Dom- lor. Şi poporul aştepta pe Zaharia
Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi nului; nu va bea vin, nici altă bău- şi se mira că întârzie în templu. Şi,
înaintea lui Dumnezeu, umblând tură ameţitoare şi încă din pânte- ieşind, nu putea să vorbească. Şi
fără prihană în toate poruncile şi cele mamei sale se va umple de ei au înţeles că a avut vedenie în
rânduielile Domnului. Dar nu Duhul Sfânt. Iar pe mulţi din fiii templu; iar el le făcea semne şi a
aveau niciun copil, deoarece Eli- lui Israel îi va întoarce la Domnul rămas mut. Şi când s-au împlinit
sabeta era stearpă şi amândoi erau Dumnezeul lor. Şi va merge îna- zilele slujirii lui la templu, s-a dus
înaintaţi în zilele lor. Şi pe când intea Lui cu duhul şi cu puterea la casa sa. Iar după aceste zile,
Zaharia slujea înaintea lui Dum- lui Ilie, ca să întoarcă inimile pă- Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi
nezeu, în rândul săptămânii sale, a rinţilor spre copii şi pe cei neas- cinci luni s-a tăinuit pe sine, zi-
PAG. 2

C UVÂNTUL D OMNULUI
când: Că aşa mi-a făcut mie nu se cheamă cu numele acesta. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de
Domnul în zilele în care a socotit au făcut semn tatălui său cum ar Duh Sfânt şi a prorocit, zicând:
să ridice dintre oameni ocara mea. vrea el să fie numit. Şi, cerând o Binecuvântat este Domnul Dum-
Şi după ce s-a împlinit vremea să tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este nezeul lui Israel, că a cercetat şi a
nască, Elisabeta a născut un fiu. numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi făcut răscumpărare poporului
Şi au auzit vecinii şi rudele ei că îndată i s-au deschis gura şi limba Său; şi tu, pruncule, Proroc al Ce-
Domnul a mărit mila Sa faţa de ea şi vorbea binecuvântând pe Dum- lui Preaînalt te vei chema, pentru
şi se bucurau împreună cu ea. Iar nezeu. Şi frică i-a cuprins pe toţi că vei merge înaintea feţei Dom-
când a fost în ziua a opta, au venit care locuiau împrejurul lor; şi în nului ca să găteşti căile Lui. Iar
să taie împrejur pruncul şi-l nu- tot ţinutul muntos al Iudeei s-au copilul creştea şi se întărea cu du-
meau Zaharia, după numele tată- vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi hul. Şi a fost în pustie până în zi-
lui său. Şi răspunzând, mama lui a care le auzeau le puneau la inimă, ua arătării lui către Israel.
zis: Nu, ci se va chema Ioan. Şi au zicând: Ce va fi oare acest copil?
zis către ea: Nimeni din rudenia ta Căci mâna Domnului era cu el. Şi

Tâlcuiri
În numele Tatălui şi al nu s-a arătat până la cei treizeci de beta s-a împotrivit acestora şi i-a
Fiului şi al Sfântului Duh. Astăzi ani ai săi, după Evanghelia dum- pus numele de Ioan, după desco-
slăvim naşterea celui mai mare nezeiască, ca Propovăduitor al perirea Sfântului Duh (Luca 1,
între cei născuţi din femeie (Matei Evangheliei, ca Premergător al lui 60). Atunci i-a dat o tăbliţă, o
11, 11), a celui mai mare om scândurică Sfântului Zaharia,
după Preasfânta Născătoare de ca să scrie care este numele
Dumnezeu. Astăzi slăvim naş- său, şi el a scris „numele lui
terea Zorilor care au premers este Ioan” (Luca 1, 63). Şi ce
Zilei arătării lui Hristos anunţa- înseamnă numele Ioan?
tă în această lume. Astăzi slă- Inseamnă har. In întregime
vim naşterea pustnicului, a plin de bunătăţi cereşti, aceasta
pruncului şi a omului pustnic, înseamnă numele de Ioan: mi-
cel care a făcut cunoscut şi a lostenie de la Dumnezeu, cea
arătat lumii pe Dumnezeu în mai mare milostenie. Şi atunci,
trup. El este întâiul, el este cel abia de atunci a început să vor-
mai important martor. Iată, bească Sfântul Zaharia, s-a um-
imediat după naştere, Irod l-a plut de Duh Sfânt şi a prorocit
căutat ca să-l omoare; atunci despre prunc că este Proroc al
când a ucis pruncii din Betleem Dumnezeului Celui înalt şi că
(Matei 2,13-18) şi nu l-a găsit este trimis în această lume ca să
pe pruncul Ioan, pe care mama gătească calea Domnului (Luca
sa l-a dus în pustie şi l-a ascuns 1, 64-76). Calea prin care lume?
în peşteră; el a trimis soldaţi în Prin pustia acestei lumi. Ce a
templu şi acolo îl ucid pe Sfântul Hristos. Cine l-a crescut în pustie, fost înaintemergătorul în această
Zaharia, tatăl său. Nimeni, înain- cine? Ingerii. Dumnezeu şi îngerii lume? El nu a vrut să aibă nimic
tea acestui mic prunc, nu a mai – iată educaţia lor, iată creşterea în această lume, nu a vrut niciun
cunoscut acea bucurie pe care a lor. Iar bucuria, unde este bucuria bun al lumii acesteia, nicio bogă-
făgăduit-o Arhistrategul. Iar ma- pentru părinţii săi? Bucuria este în ţie a lumii acesteia. Ce spun? Nu a
ma, sărmana mamă, a murit în Ceruri, veşnica bucurie. Când s-a avut nici acoperiş deasupra capu-
peşteră şi a lăsat pruncul tânăr de născut pruncul, după opt zile tre- lui, nici pâine n-a mâncat, s-a hră-
ani, şi nimic mai mult, l-a lăsat buia să i se pună numele. Când nit cu miere sălbatică, a avut pe el
singur. Cine a avut grijă de el, căci prietenii au vrut să-i pună numele numai o haină din păr de cămilă
el a rămas în pustie? Copil fiind, tatălui său, Zaharia, Sfânta Elisa- (Marcu 1, 6). Aceasta a fost totul.
PAG. 3

Tâlcuiri
Toată averea sa. Şi el pe toate atunci, şi acum. Priviţi astăzi în 17), ca să arate că Sfântul Ioan
acestea le-a avut ca şi cum nu le voi înşivă şi în lumea din jurul este prorocul şi precursorul Său;
avea. El a privit prin sine însuşi şi vostru: iată, ce vifor al păcatelor, că aceeaşi Evanghelie o începe
a văzut pustia, pretutindeni pustia. ce furtună a păcatelor, fărădelegi, Ioan şi o împlineşte însuşi Dom-
A trăit în pustie, însă atunci când grozăvii, nori! Ce îţi rămâne de nul Hristos, însuşi Dumnezeu. Ce
a privit spre oameni a văzut până făcut, frate? Să te pocăieşti pentru bogăţie a dăruit Domnul lumii
la capătul pământului o nesfârşită tine şi pentru fraţii din jurul tău, prin fiecare Sfânt? Iată, o astfel de
pustie din nisip. Căci această lume pentru oamenii din jurul tău. Sunt bogăţie a făcut-o cunoscută şi a
este transformată din Rai, într-o mulţi care nu vor să se pocăiască, anunţat-o prin întâiul Său Apostol
înfricoşătoare pustie a morţii, în care nu-şi văd păcatele, care nu-şi – prin Sfântul Ioan Botezătorul;
pustia păcatului. Şi, într-adevăr, văd crimele, însă tu, ca creştin, tu prin întâiul Său Evanghelist –
viaţa Sfântului în această lume a pocăieşte-te pentru el şi roagă-te Sfântul Ioan Botezătorul. Şi toţi
constat în a merge înaintea Dom- ceilalţi Sfinţi ai lui Dumnezeu, toţi
nului, în a fi Precursorul Său, Pre- „Proorocule și Înaintemer- reprezintă această întruchipare a
cursorul Domnului, Care S-a ară- gătorule al venirii lui Hris- biruinţei asupra păcatului. In pri-
tat în trup, Precursorul Sfintei tos, după vrednicie a te lă- mul rând asupra păcatului, iar din-
Sale Evanghelii, Precursorul Bise- uda pe tine nu ne pricepem colo de păcat – asupra morţii, iar
ricii Sale, Precursorul tuturor dincolo de păcat şi moarte – biru-
noi cei ce cu dragoste te
Apostolilor Săi – aşa cum este inţa asupra diavolului. Iată, aceas-
numit El în rugăciunile care se cinstim; că nerodirea celei ta este fiecare Sfânt: biruinţa fie-
citesc astăzi: Apostolul universal. ce te-a născut și amuțirea căruia dintre noi prin această pu-
Precursor şi al tuturor Mucenici- părintelui tău s-a dezlegat tere a lui Hristos: prin Dreptatea
lor – da, Mucenic, căci a pătimit la mărita și cinstita naște- veşnica dumnezeiască a biruit toa-
din cauza lui Irod, fiind ucis. Şi ce rea ta, și întruparea Fiului tă nedreptatea acestei lumi. Nu
a fost viaţa sa dacă nu o neconte- lui Dumnezeu lumii se pro- mai este minciună, nu mai este
nită mucenicie din leagăn până la povăduiește”. neadevăr pe care tu să nu-l poţi
mormânt: pustia, nisipul, viziunea înlătura de la tine, dacă eşti creştin
înfricoşătoare a păcatelor ome- (Troparul Nașterii Sfântului adevărat. Căci Domnul Hristos
neşti, a morţii omeneşti – bucurie Prooroc Ioan Botezătorul) este Adevărul, veşnicul Adevăr,
nu a fost pentru el. Se spune că tot Adevărul întregii lumi. Tot
niciodată nu a râs. Nu este ceva în sineţi pentru el: Doamne, dăru- ceea ce există în această lume, da-
neobişnuit. La fel scriu şi martorii ieşte-i pocăinţă! Dăruieşte pocăin- că nu este de la Hristos şi împreu-
oculari ai Domnului Hristos că ţă fraţilor din jurul meu, iar în pri- nă cu Hristos, este minciună, este
Domnul Hristos nu a râs nicioda- mul rând dăruieşte-mi pocăinţă amăgire, este înşelare. Numai
tă în această lume. Cum să râdă mie însumi! Invaţă-mă să mă lupt Adevărul Său este Adevărul veş-
Dumnezeu, Care vede oamenii împotriva păcatului şi să stăpâ- nic, Adevărul nemuritor: niciun
robiţi morţii din toate părţile? nesc orice păcat din mine. Căci ce fel de moarte nu poate să-l nimi-
Cum să râdă înaintemergătorul, vrea pocăinţa, pentru ce este po- cească, niciun fel de om nu poate
căruia Dumnezeu i-a deschis ochii căinţa în această lume? Ca să să-l piardă, niciun luptător împo-
sufletului să privească toate păca- omoare păcatul care este în tine şi triva creştinismului, niciun luptă-
tele oamenilor, toate păcatele nea- în mine, ca să omoare păcatul din tor împotriva Bisericii. Fie ca Bu-
mului omenesc? Nu. Trebuia să lume. Aceasta a fost principala nul Dumnezeu, cu rugăciunile
dispară orice zâmbet de pe faţa propovăduire şi Evanghelia de marilor Săi Sfinţi, să deschidă
marelui Pustnic al lui Dumnezeu, seamă a Sfântului Ioan Botezăto- ochii sufletelor omeneşti, ca să
de la Sfântul Ioan Botezătorul. El rul – pocăinţa. Şi Domnul Hristos înceapă să vadă Adevărul şi să se
pregăteşte sufletele oamenilor a început de la pocăinţă. El a ac- trezească. Noaptea e pe sfârşite;
pentru venirea Mântuitorului lu- ceptat această deviza a mântuirii, ziua este aproape (Romani 13,
mii. Cum le pregăteşte? Prin po- El Şi-a început astfel propovădui- 12). Noaptea în care împărățeşte
căinţă! Aceasta era singura virtute rea: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat păcatul şi moartea trece, ziua lui
care conducea la Dumnezeu, şi împărăţia Cerurilor (Matei 4, Hristos se arată, ziua Domnului
PAG. 4

Tâlcuiri
Hristos Celui înviat, care biruieşte fiecărui creştin care crede în El. – predici alese, Editura
moartea în fiecare suflet în întrea- (Sfântul Justin Popovici de la Egumenita, 2013)
ga lume şi asigură Viaţa veşnică Celie, Cuvinte despre vesnicie

Grăit-au proorocii
ridică glasul tău cu putere, cel ce aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la
binevesteşti Ierusalimului, înalţă început, n-aţi înţeles voi ce vă
glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui învaţă întemeierea lumii? El stă în
Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!". scaun deasupra cercului
Că Domnul Dumnezeu vine cu pământului; pe locuitori îi vede ca
putere şi braţul Lui supune tot. pe lăcuste; El întinde cerul ca un
Iată că preţul biruinţei Lui este cu văl uşor şi îl desface ca un cort de
El şi rodul izbânzii merge înaintea locuit. El preface în nimic pe
Lui. El va paşte turma Sa ca un căpetenii; pe judecătorii
Păstor şi cu braţul Său o va pământului îi nimiceşte. Abia sunt
aduna. Pe miei îi va purta la sânul sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a
Său şi de cele ce alăptează va avea prins rădăcini tulpina lor în
grijă. Cine a măsurat apele cu pământ; El suflă peste ele şi le
pumnul şi cine a măsurat usucă şi vijelia le spulberă ca pe
pământul cu cotul? Cine a pus pleavă. Cu cine Mă asemănaţi voi
"Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul pulberea pământului în baniţă şi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
Meu", zice Dumnezeul vostru. cine a cântărit munţii şi văile cu Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine
"Daţi curaj Ierusalimului şi stri- cântarul? Cine a căutat în adânc le-a zidit pe toate acestea? – Cel
gaţi-i că munca de rob a luat sfâr- Duhul Domnului şi cine L-a ce scoate oştirea lor cu număr şi
şit, fărădelegea sa a fost ispăşită, sfătuit pe El? De la cine a luat El pe toate pe nume le cheamă!
că a luat pedeapsă îndoită din mâ- sfat ca să judece bine şi să înveţe Celui Atotputernic şi cu mare
na Domnului pentru păcatele sa- căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi vârtute nici una nu-I scapă!
le". Un glas strigă: "În pustiu gă- calea înţelepciunii să o cunoască? Pentru ce zici tu, Iacove, pentru
tiţi calea Domnului, drepte faceţi Iată, neamurile sunt ca o picătură ce grăieşti, Israele: "Calea mea
în loc neumblat cărările Dumne- de apă pe marginea unei găleţi, ca este ascunsă Domnului, dreptul
zeului nostru. Toată valea să se un fir de pulbere într-un cântar. meu este trecut cu vederea de
umple şi tot muntele şi dealul să Iată insulele care cântăresc cât un Dumnezeul meu?". Nu ştii tu, sau
se plece; şi să fie cele strâmbe, fir de praf. Libanul nu ajunge n-ai aflat tu că Domnul este
drepte şi cele colţuroase, căi nete- pentru aprinderea focului şi Dumnezeu veşnic, Care a făcut
de. Şi se va arăta slava Domnului dobitoacele pentru arderi de tot. marginile pământului, Care nu
şi tot trupul o va vedea căci gura Toate popoarele sunt ca o nimica oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte
Domnului a grăit". Un glas zice: înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea puterea? Că înţelepciunea Lui este
"Strigă!". Şi eu zic: "Ce să strig?". Lui cât o suflare. Cu cine veţi nemărginit de adâncă? El dă tărie
Tot trupul este ca iarba şi toată asemăna voi pe Cel Preaputernic celui obosit şi celui slab îi dă
mărirea lui, ca floarea câmpului! şi unde veţi găsi altul asemenea putere mare. Cei tineri se
Se usucă iarba, floarea se Lui? Chipul cel turnat este turnat obosesc, îşi risipesc puterile şi
veştejeşte, că duhul Domnului a de un făurar, argintarul îl îmbracă vitejii luptători vor putea să se
trecut pe deasupra. Poporul este cu aur şi-l înfrumuseţează cu clatine. Dar cei ce nădăjduiesc
ca iarba. Iarba se usucă şi floarea lănţişoare. Săracul, care nu poate întru Domnul vor înnoi puterea
se veştejeşte, dar cuvântul oferi mult, alege un lemn care nu lor, le vor creşte aripi ca ale
Dumnezeului nostru rămâne în putrezeşte; îşi caută un meşter vulturului; vor alerga şi nu-şi vor
veac! Suie-te pe munte înalt, cel iscusit ca să facă un idol care să slei puterea, vor merge şi nu se
ce binevesteşti Ierusalimului, nu se clatine. Nu ştiţi voi, oare, n- vor obosi (Isaia Cap 40).

S-ar putea să vă placă și