Sfantul Ioan Botezatorul

Ioan Botezătorul (în ebraică ‫יוחנן‬, Yoḥanan, uneori Yoḥanan ben Zaḫariya, Ioan fiul
lui Zaharia) este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și
botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus;
[2]
este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”,[3] iar Biserica Creștină îl
cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți[2](având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui).

Nașterea
Un înger îi vestește lui Zaharia
Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl
anunță pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul
Domnuluipentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă și înaintată ei
în vârstă, descendentă din preoți, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.[2] Îngerul
îl vestește pe Zaharia astfel:
El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va
umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.
El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților
la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească
Domnului un norod bine pregătit pentru El.(Lc1.14-17)
Lui Zaharia nu-i vine să creadă iar îngerul- continuă evanghelia- îl pedepsește făcându-l mut
până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa
rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.
Fecioara Maria vine la Elisabeta
Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gavriil o anunță pe fecioara Maria că îl va naște
pe Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună.
Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde
locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci,
continuă evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de Duh
Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria
stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.
Primirea numelui de Ioan
„Evanghelia lui Luca” istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care
auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a
opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui
său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei
că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia iar acesta
scrie pe o tăbliță același lucru (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu
se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, continuă evanghelia lui Luca, i s-a
deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -
a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”.
Zaharia , tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să proorocească despre Iisus iar despre
Ioan astfel:
Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului,
ca să pregătești căile Lui,
și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -
datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele carerăsare
din înălțime,
ca să lumineze pe cei ce zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe
calea păcii!(Lc1.76-79)

Adolescența și tinerețea]
Copilul creștea și se întărea în duh, continuă Luca, și pleacă în pustie, unde rămâne până în
ziua arătării lui către Israel.[2]

Maturitatea
Botezul pocăinței
Predicile și le începe în deșertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie a împăratului
roman Tiberiu. La acea dată Ponțiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh
al Galileii, Filip, fratele lui, era cârmuitor al Ituriei iar arhierei erau Ana și Caiafa. El îi
îndemna pe oameni să se pocăiască: ,,Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape``, iar
aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
Botezul său era botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, relatează evangheliile. Ioan
Botezătorul venise să dea poporului cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui
grație îndurării lui Dumnezeu, spune evanghelistul Luca.[2]
Ioan cere pocăință adevărată
Evanghelistul Matei arată cum, văzând că mulți din farisei și saduchei vin să primească
botezul lui, Ioan îi mustră și îi avertizează că pocăința lor trebuie să fie adevărată, sinceră, cu
roadă vrednică de aceasta. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să
primească botezul lui, le -a zis:
Pui de năpîrci, cine v'a învățat să fugiți de mînia viitoare?
Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.
Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: ,Avem ca tată pe Avraam!` Căci vă spun
că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face
roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc.
Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este
mai puternic decît mine, și eu nu sînt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza
cu Duhul Sfînt și cu foc.
Acela Își are lopata în mînă, Își va curăți cu desăvîrșire aria, și Își va strînge grîul în
grînar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.(Mat3.7-12)
Botezul lui Iisus
Evangheliile relatează cum Ioan Botezătorul îl botează și pe Iisus care vine la el pentru a
împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Iisus ca
un porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan
Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeuce ridică păcatul lumii, care
răspund că primul iar Iisus le zice că vameșii și curvele merg înaintea lor în împărăția lui
Dumnezeu căci ei nu l-au crezut pe Ioan, care a venit la ei umblând în calea neprihănirii, pe
când vameșii și curvele au făcut-o. În plus, încheie evanghelistul Matei relatarea- măcar că au
văzut lucrul acesta, ei nu s-au căit nici după aceea ca să-l creadă.