Calendarul Sărbătorilor de peste an

Anul Domnului 2001

Bibl. dr. Vlad I. Bondre

Legendă:
BOR = Calendarul Bisericii Ortodoxe Române
BRU = Calendarul Bisericii Române Unite (Greco-Catolică)
BRC = Calendarul Bisericii Romano-Catolice
Sf. = sfânt/ă; Ss. = sfinți; Fer. = fericit/ă; Cuv. = cuvios/asă;
(†) = Zi de sărbătoare; † = decedat/ă

Luna Ianuarie

Luni, 1 ianuarie

(BOR) (†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Vasile cel Mare,
arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Potrivit Sfintei Scripturi, pecetluirea legământului dintre Dumnezeu și Avraam s-a

materializat prin tăierea împrejur a copiilor de parte bărbătească, începând cu vârsta
de 8 zile. Iisus s-a supus acestui ritual iudaic pentru a înlătura rânduiala Legii Vechi,
și a arăta că Botezul primit de la Duhul Sfânt este poarta de intrare în Împărăția
Cerurilor.

(BRU) (†) Tăierea împrejur a Domnului nostru Isus Hristos; Sf. Vasile cel Mare,
arhiepiscopul Cezareii Capadociei

Sfântul Vasile, episcopul Cezareii Capadociei, a cărui Sfântă Liturghie se săvârșește

de 10 ori în an, este unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe
datorită râvnei sale de a lupta împotriva ereziilor. Înzestrat cu darul înțelepciunii, a dat
multe învățături și îndemnuri pentru întocmirea obiceiurilor, luminând tainele cele
mai adânci ale făpturii omenești. A pus bazele unor centre de îngrijire pentru bolnavi
și sărmani, numite vasiliade. A trecut la Domnul în anul 379.

(BRC) (†) Sf. Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu

Scopul acestui praznic a font de a înlocui obiceiurile romane numite „strenae” (daruri
şi urări de bine cu prilejul Anului Nou), obiceiuri în care se practicau ritualuri
nepotrivite cu sfințenia vieții creștine. Deși sărbătoarea stă în strânsă legătură cu
evenimentul tăierii împrejur a Domnului, ea este închinată Fecioarei Maria, în
amintirea hotărârilor Sinodului de la Efes din anul 431, care o numesc „theotokos” –
Născătoare de Dumnezeu.

Sâmbătă, 6 ianuarie
1
(BOR) (†) Botezul Domnului; Dumnezeiasca Arătare (Boboteaza)
Acest praznic aduce aminte de botezul primit de Mântuitorul Iisus Hristos, de către
Ioan, în râul Iordan. În grecește, cuvântul Bobotează este
numit Teofanie sau Epifanie, care se traduce prin „Arătarea Domnului”, sau „Arătarea
Sfintei Treimi”.

(BRU) (†) Botezul Domnului

(BRC) (†) Epifania Domnului;

Duminică, 7 ianuarie

(BOR) (†) Soborul sf. prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ultimul dintre proorocii Vechiului Testament,
misiunea lui fiind, în esență, aceea de a pregăti poporul pentru venirea Mântuitorului
Iisus Hristos. Model de înfrânare, de pocăință, de curăție, Sfântul Ioan este cinstit de
credincioșii de pretutindeni, având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui (23
septembrie-zămislirea, 24 iunie-nașterea, 29 august-adormirea).

(BRU) (†) Sf. Ioan Botezătorul († secolul I)

(BRC) Botezul Domnului;

Marți, 30 ianuarie

(†) (BOR) Ss. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de
Aur;
Acest praznic încununează vrednicia și harul Sfinților Ierarhi: Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Pentru a da lămurire neînțelegerilor create în
rândul credincioșilor care alcătuiseră o ierarhie a cinstirii lor, arhiereul Ioan Evhaitul a
primit în vis poruncă ca ei să fie sărbătoriți împreună. Cunoscând arhiereul că luna
ianuarie îi are pe cei trei sfinți, i-a sărbătorit cu mare cinste în cea de a treizecea zi.

(†) (BRU) Ss. Mari Ierarhi și Dascăli: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan
Gură-de-Aur;

Luna Februarie

Vineri, 2 februarie

(BOR) (†) Întâmpinarea Domnului;

Simbolistica acestei sărbători face referire la momentul în care pruncul Iisus Hristos a
fost dus la Templu de către Fecioara Maria și de către dreptul Iosif spre a fi închinat
lui Dumnezeu. El a fost întâmpinat cu mare bucurie de către dreptul Simeon și de
către proorocița Ana care au dat mărturie lumii despre Mesia Cel mult așteptat.

(BRU) (†) Întâmpinarea Domnului în templu

2
 Luna Martie

Vineri, 9 martie

(BOR) (†) Sf. 40 Mucenici din Sevastia;

Cei patruzeci de mucenici, deși erau de obârșie din diferite locuri, făceau parte din
aceeași ceată ostășească. Ei au fost prinși din pricina mărturisirii credinței în Hristos şi
au fost duși la cercetare. Dar nelăsându-se înduplecați să jertfească idolilor, au fost
loviți cu pietre peste față şi peste gură, dar pietrele în loc să-i atingă pe ei, se întorceau
şi loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osândiți, în vreme de iarnă, să petreacă
toată noaptea în mijlocul unui lac care se găsea în apropierea Sevastiei. Pe când se
găseau în mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaţa, ieşind din lac, a
alergat la o baie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s-a
topit cu totul. Unul dintre ostașii care erau de pază a intrat laolaltă cu sfinții în lac,
înlocuindu-l pe cel plecat, căci a văzut în noapte pe sfinți înconjurați de lumină, şi
cununi pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei.

Luni, 19 martie

(BRC) (†) Sf. Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria

Evanghelia îl numeşte pe Iosif om drept, aşa cum au fost numiţi vechii patriarhi ai
Israelului. El credea în iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul Său şi faţă de omenirea
întreagă, așteptând împlinirea promisiunii de mântuire. Evanghelia după Matei şi
Evanghelia după Luca vorbesc despre Iosif în măsura în care acţiunile sale sunt
raportate la naşterea şi copilăria lui Isus. Când Iosif a realizat că Maria aştepta un fiu
conceput fără concursul său, a fost tulburat. Cât o priveşte pe Maria, ea nu putea oferi
explicaţii, deoarece trăia o taină. Şi pentru ea, şi pentru soţul ei, era necesară o lumină
divină pentru a înțelege cele ce urmau a se întâmpla cu ei. Iosif, fiind om drept,
nevoind să-şi repudieze soţia, mai înainte de a o trimite înapoi la părinţii ei, a invocat
ajutorul lui Dumnezeu. Rugăciunea i-a fost ascultată şi vălul misterului s-a ridicat,
cunoscând darul ce s-a făcut de Sus. Pentru acest raport special cu Isus şi cu Maria,
Iosif a fost întotdeauna venerat în Biserică. Papa Pius al IX-lea, preluând moştenirea
acestei lungi tradiţii, l-a proclamat patron al Bisericii universale, iar papa Leon al
XIII-lea îl prezenta ca model al tuturor familiilor creştine.

Duminică, 25 martie

(BOR) (†) Buna Vestire

Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Care pururea poartă de grijă neamului
omenesc, întocmai ca un Părinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui
înrobită şi chinuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusă
închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul
Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc din mâinile diavolului. Şi, pentru că a
voit ca acest lucru să rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile cele
cereşti, a încredinţat taina unuia singur dintre arhangheli, preamăritului Gavriil.
Venind arhanghelul în cetatea Nazaret, a binevestit Fecioarei Maria vestea. Şi îndată a

3
zămislit în preacuratul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mai presus
de fire.

(BRU) (†) Buna Vestire

Luna Aprilie

Duminică, 8 aprilie

(BOR) (†) Intrarea Domnului în Ierusalim

Intrarea în Ierusalim avea drept scop să vestească tuturor că a venit Mântuitorul lumii.
Cetatea Ierusalimului era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a
Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Prooroc şi Făcător de minuni din
Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni, învierea
lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt. Iisus Hristos Se ferise întotdeauna de
cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care îi scotea să nu dea de ştire că El este Fiul lui
Dumnezeu, iar celor vindecați să nu povestească despre minunea vindecării lor. Acum
însă venise vremea să descopere oamenilor vrednicia Sa, fapt pentru care a fost
aclamat și primit cu ramuri de măslin.

(BRU) (†) Duminica Floriilor

(BRC) (†) Duminica Floriilor

Duminica Floriilor este poarta de intrare solemnă în Săptămâna Sfântă. Cu această zi
începe Săptămâna Sfântă care, pentru creştini, este cea mai importantă din întregul an
liturgic, deoarece în decursul ei s-au împlinit evenimentele decisive prin care
Dumnezeu a înfăptuit mântuirea lumii: pătimirea, moartea şi învierea Domnului Isus
Cristos. Este misterul pascal sau trecerea lui Cristos la Tatăl, prin pătimirea, moartea
şi învierea Sa, iar în El şi prin El trecerea întregii omeniri de la sclavia păcatului la
viaţa harului.

Duminică, 15 aprilie

(BOR) (†) Învierea Domnului

Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul şi viclenia
vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, este cea mai veche
sărbătoare a creştinătăţii. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a
vieţii veşnice prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Paştele a fost sărbătorit încă din epoca
apostolică. Paşte vine din ebraicul pesah, trecere. Paştele evreilor marca trecerea
poporului ales prin Marea Roşie, din robia Egiptului în pământul făgăduinței, Canaan.
Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii
Mântuitorului, o veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile,
se regăseşte în salutul „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”.

(BRU) (†) Învierea Domnului

(BRC) (†) Învierea Domnului

Vineri, 20 aprilie
4
(BOR) (†) Izvorul tămăduirii
La originea acestei sărbători se afla o minune petrecută în apropierea
Constantinopolului. Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu
apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorita împăratului Leon
(457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica
Domnului asupra acelui izvor. Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul
unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește
vindecare de o boala grea și împăratul Justinian (526-575), care ridica drept
mulțumire o biserică mult mai impunătoare.

Luni, 23 aprilie

(BOR) (†) Sf. mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință

Sfântul mucenic Gheorghe a trăit în vremea împăratului Diocleţian, fiind originar din
Capadochia, de neam strălucit şi luminat. Având împăratul gând să pornească război
asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de
daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei ce nu se vor supune
poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Fiind sfântul de faţă, a declarat că este creştin,
mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei.
Pentru aceea l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs
sânge mult, iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi
legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, şi rupându-i-se trupul în mai multe
bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger, el a rămas sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul
înaintea împăratului a mărturisit pe Hristos Dumnezeu. Văzând statornicia lui în
credință, împăratul a cerut să i se taie capul, și așa și-a dat obștescul sfârșit.

(BRU) (†) Sf. mare mucenic Gheorghe

Luna Mai

Luni, 21 mai

(BOR) (†) Ss. mari împărați Constantin și mama sa Elena, întocmai cu apostolii
Acest mare între împăraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui
Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Acest Constanţiu, a fost primit de
Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, pe vremea când
Maximian Galeriu ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor. Învăţând el buna
cinstire pe Constantin, fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al
creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce
Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate şi pierzătoare pe care le
făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi
chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Văzând
Dumnezeu curăţenia sufletului lui, i s-a arătat, închipuind semnul Crucii scris cu stele.
Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a
mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l
lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Întru curăția

5
inimii sale, a trimis pe maica sa, Elena, la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn
pe care a fost pironit cu trupul Hristos.

(BRU) (†) Ss. Împărați Constantin și Elena

Joi, 24 mai

(BOR) (†) Înălțarea Domnului

Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer
a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului. Potrivit Faptelor Apostolilor,
Iisus, după Înviere, s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care s-a înălțat la
cer, de față cu ei. Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, ci
reprezintă o expresie a preamăririi cerești a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la
dreapta lui Dumnezeu, domnește ca Împărat al veacurilor. Spiritualitatea Înălțării se
întemeiază pe speranță. Creștinii privesc spre Împărăția Cerurilor, trăind încă pe
pământ în realitatea lumii noi în care domnește Hristos.

(BRU) (†) Înălțarea Domnului

(BRC) (†) Înălțarea Domnului

Luna Iunie

Duminică, 3 iunie

(BOR) (†) Pogorârea Sfântului Duh

La cincizeci de zile după Învierea Domnului, la sărbătoarea evreiască numită
Cincizecimea (cincizeci de zile de la sărbătoarea Ieșirii), în timp ce Apostolii și alți
ucenici ai Domnului Iisus Hristos erau adunați împreună în rugăciune, Duhul Sfânt a
coborât peste ei sub forma unor „limbi ca de foc” făcând zgomotul unui vânt puternic.
Atunci ei au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoșteau. În acea vreme, în
Ierusalim erau mulți pelerini din diaspora evreiască veniți la sărbătoare care au fost
foarte uimiți să îi audă pe acești pescari neinstruiți rostind rugăciuni către Domnul în
limbile țărilor lor de departe. Biserica Ortodoxă vede Pogorârea Duhului Sfânt ca
împlinirea misiunii de propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos și începutul erei
mesianice a Împărăției lui Dumnezeu, prezentă în mod mistic în Biserică. În mod
tradițional, această sărbătoare este considerată începutul Bisericii, cea una Sfântă,
Sobornicească și Apostolească.

(BRU) (†) Pogorârea Sfântului Duh

(BRC) (†) Coborârea Sfântului Duh

Luni, 4 iunie

(BOR) (†) Sfânta Treime

Credința în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe. Ea a
fost descoperită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament, şi formulată apoi de
6
Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de credinţă
niceo-constantinopolitan. Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile
lor, învăţătura Ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut
din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

Duminică, 10 iunie

(BRC) (†) Preasfânta Treime

Misterul Sfintei Treimi este mister de credinţă în Dumnezeul cel viu, unic în fiinţă şi
întreit în persoane: Dumnezeu Tatăl (Creatorul), Dumnezeu Fiul (Răscumpărătorul) şi
Dumnezeu Duhul Sfânt (Sfinţitorul). Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veşnicie
din Tatăl în mod pur spiritual, iar în timp s-a născut din Fecioara Maria, Duhul Sfânt
purcede sau este suflat de la Tatăl şi de la Fiul.

Joi, 14 iunie

(BRC) (†) Trupul și Sângele Domnului

Corpus Christi, în traducere, „Trupul lui Cristos", este o sărbătoare introdusă inițial în
anul 1246 pe teritoriul Principatului episcopal Liège, apoi, în anul 1264, la nivelul
întregii Biserici Romano-Catolice. Procesiunea de Corpus Christi are loc anual la 60
de zile după Paști, adică în prima zi de joi de după Duminica Sfintei Treimi,
corespunzătoare celei de-a doua zi de joi de după Rusalii. Credincioșii romano-
catolici poartă în procesiune o hostie consacrată, ca semn al prezenței lui Isus Cristos
în mijlocul lor.

Duminică, 24 iunie

(BOR) (†) Nașterea sf. Ioan Botezătorul; Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea
moaștelor sf. mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava
Acesta este mărturisit de Hristos ca fiind mai mare decât toți cei născuți din femei. El
a fost feciorul lui Zaharia, arhiereul şi al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din
făgăduinţă. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui său când s-a născut, şi a umplut toată
lumea de bucurie, căci avea să mărturisească despre venirea Mântuitorului Iisus
Hristos.

(BRU) (†) Nașterea sf. Ioan Botezătorul

(BRC) (†) Nașterea sf. Ioan Botezătorul

Vineri, 29 iunie

(BOR) (†) Sfinții apostoli Petru și Pavel

Sfântul Petru a fost fratele lui Andrei, cel întâi-chemat. Trăind cu mare lipsă şi
sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Mergând Iisus la lacul
Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-
a chemat, şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea, propovăduind Petru
Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a
pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul,
7
împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a
primit fericitul sfârşit. Sfântul Pavel era evreu, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit
desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, fiind un fierbinte iubitor al Legii,
jefuind şi stricând Biserica lui Hristos. Cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul
mucenic Ştefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea,
i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul
ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc, şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă
s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a
cuprins toată lumea. Ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo,
tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos.
Fericitul Pavel s-a săvârşit pe urma lui Petru, iar moaştele lor s-au pus la un loc.

(BRU) (†) Sfinții apostoli Petru și Pavel

(BRC) (†) Sfinții apostoli Petru și Pavel

Luna Iulie

Vineri, 20 iulie

(BOR) (†) Sf. măritul prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe
vremea regelui Ahab. Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria. Regele
Ahab, la îndemnul soției sale, introduce în regatul israelitean cultul zeului Baal. La
porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab și îi vestește
acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin secetă. Cerurile vor fi închise timp de
trei ani și jumătate. Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la pârâul Cherit, unde va
fi hrănit de un corb, apoi la văduva din Sarepta Sidonului. În casa acestei văduve,
prorocul Ilie va face minuni: îl va învia pe fiul acesteia și îi va înmulți făina și uleiul.
Spre sfârșitul anilor de secetă, pentru cunoașterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie
îi propune împăratului să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel și să se roage mai
întâi proorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul în care Ilie a
înlăturat cultul zeului Baal. El a reușit să coboare foc din cer peste jertfa sa. După ce a
lăsat ca urmaș pe Elisei, proorocul Ilie a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără
a trece prin moarte.

(BRU) (†) Sf. Ilie profet Tesbiteanul

Luna August

Luni, 6 august

(BOR) (†) Schimbarea la Față a Domnului

Sărbătoarea Schimbării la față își are temeiul în gestul făcut de Mântuitorul Iisus
Hristos care îi luă pe Apostolii Săi: Petru, Iacov şi Ioan, ducându-i pe un munte înalt,
muntele Taborului în Galileea, ca să se roage. El îi urcă pe munte, ca simbol al
înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care
deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii
8
vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea umană, a deschis omului
drumul către Tatăl. „Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi
sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor”
(Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a
slavei dumnezeieşti, pe care o avea în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea
Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Ceea ce Hristos le arăta
Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era o privelişte nouă, ci manifestarea strălucită
în El a îndumnezeirii naturii omeneşti şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.

(BRU) (†) Schimbarea la Față a Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos

Miercuri, 15 august

(BOR) (†) Adormirea Maicii Domnului

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este prăznuită cu multă râvnă de către
creștini, întrucât mutarea Fecioarei Maria la ceruri nu s-a făcut într-un mod obișnuit,
ci a reprezentat o taină. Când a binevoit Hristos Dumnezeul ca sa ia pe Maica Sa la
Sine, atunci, cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului,
mutarea sa cea de pe pământ. Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea
zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci
primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”. Născătoarea
de Dumnezeu s-a bucurat, și cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul Său, s-a suit degrab
în Muntele Măslinilor ca să se roage. Și s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când
s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, de la sine s-au plecat pomii ce erau pe
munte, și au dat cinstea și închinarea ce se cădea către Stăpâna, ca și cum ar fi fost
niște slugi însuflețite. După rugăciune s-a întors acasă, și îndată s-a cutremurat casa cu
totul, iar ea, aprinzând multe lumânări a mulțumit lui Dumnezeu. Și chemând
rudeniile și vecinii, și-a grijit toată casa, și-a gătit patul și toate cele ce se cădea de
îngroparea ei. Și a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre
încredințarea celor zise, a arătat și darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile
chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire și au suspinat cu jale. Și
potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata
le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci și pe toată lumea o va
cerceta și o va umbri.

(BRU) (†) Adormirea Maicii Domnului

(BRC) (†) Adormirea Maicii Domnului; Sf. Tarciziu, martir

Miercuri, 29 august

(BOR) (†) Tăierea capului sf. prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Teodora
Sfântul Ioan medita fără încetare la Cuvântul lui Dumnezeu și le considera pe toate
ale lumii ca nesemnificative în fața respectării Legii dumnezeiești, a cărei desăvârșită
întruchipare era viața sa. De aceea nu se temea să adreseze reproșuri aspre lui Irod
Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rușine și dezmățat care, contrar Legii, se
căsătorise cu Irodiada, sotia fratelui său, Filip, pe când acesta din urmă era încă în
viață și avusese cu ea o fata, Salomeea. De aceea, Irodiada nutrea în ea o ranchiună
puternică împotrivă lui Ioan și voia să îl omoare. Când avuse loc aniversarea zilei de
9
naștere a regelui, în apropierea Paștilor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un
mare ospat, în timpul căruia toți se dedară îmbuibării și beției. Salomeea dansa cu
voluptate în fața mesenilor, și se făcuse plăcută privirii desfrânate a tatălui său care îi
jura să îi dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său. La
sfatul mamei sale, tânăra ceru să îi fie adus imediat pe o tipsie capul lui Ioan
Botezătorul. Regele se simți încurcat, dar din cauza jurământului său, și pentru a nu-și
pierde onoarea în fața invitaților, se decise să îl omoare pe Sfântul Ioan.

(BRU) (†) Tăierea capului sf. Ioan Botezătorul

Luna Septembrie

Sâmbătă, 8 septembrie

(BOR) (†) Nașterea Maicii Domnului

Tatăl Sfintei Fecioare, Ioachim, era din neam împărătesc. Cu toate că ducea la
Dumnezeu darurile minunate, căci era iubitor de Dumnezeu, pentru nerodirea sa era
defăimat, căci era sterp şi el și soția sa, Ana. De aceea, mâhnindu-se la inima, s-a
rugat în munte pentru a se ruga cu lacrimi către Milostivul Dumnezeu pentru a le oferi
în dar un prunc. Din marea Sa bunătate, Dumnezeu i-a ascultat și le-a dat rod sfânt
pântecelui, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

(BRU) (†) Nașterea Maicii Domnului

Vineri, 14 septembrie

(BOR) (†) Înălțarea Sfintei Cruci

Gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta
este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul, Constantin cel Mare a trimis-o
pe maica sa la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă,
împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii. Neştiind
împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie
văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat, iar celelalte doua cruci ale tâlharilor
nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat
Crucea, împreună cu toată suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a
rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi
a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, și văzând-o poporul, a început a striga:
„Doamne, miluieşte!”. De atunci a început a se prăznui sărbătoarea Înălțării Cinstitei
Cruci.

(BRU) (†) Înălțarea Sfintei Cruci

Luna Octombrie

Vineri, 26 octombrie

(BOR) (†) Sf. mare mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

10
Sfântul Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305),
trăgându-se din Tesalonic, fiind dintru început evlavios și învățător al credinței celei
în Hristos. Mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul și pus în temniță,
pentru că era vestit în dreapta credință. Și lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l
chema Lie, a îndemnat pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu el, căci acesta întrecea
pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere. Un oarecare tânăr creștin,
anume, Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniță a cerut
binecuvântare pentru a-l învinge pe Lie. Deci luând Nestor îndrăzneală, merse de se
lupta cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l, de care lucru împăratul rușinându-
se, s-a mâhnit și s-a mâniat. Și fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la
aceasta pe Nestor, a trimis ostăși și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul
în temniță, și îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând
după moartea sa multe minuni și uimitoare tămăduiri.

(BRU) (†) Sf. Dumitru, izvorâtorul de mir († secolul al IV-lea)

Sâmbătă, 27 octombrie

(BOR) (†) Cuv. Dimitrie cel Nou, ale cărui moaște sunt la Patriarhia Română;
Sf. mucenic Nestor
Cuviosul părinte, Dimitrie cel Nou a trăit pe vremea evlavioșilor împărați bulgari,
într-un sat ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului.Acesta a fost păstor de
vite, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieșit din satul acela și s-a dus
într-o peșteră ce era aproape de Basarabi și s-a făcut călugăr la o mănăstire ce era
înăuntrul peșterii. S-a nevoit cu postul, rugăciunea și privegherile, astfel încât s-a
învrednicit de harul facerii de minuni, căci știa și vremea ieșirii sufletului său din trup.

Luna Noiembrie

Joi, 1 noiembrie

(BRC) (†) Toți Sfinții

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care
chiar în primele veacuri îi sărbătorea cu un fast deosebit pe toţi martirii creştinătăţii,
ştiuţi şi neştiuţi, considerând că tăria, curajul şi statornicia martirilor sunt prin
excelenţă opera Duhului Sfânt, promis şi dăruit Bisericii Sale de către Cristos
Mântuitorul. Biserica din Roma a adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea.
După o sută de ani, papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătorii tuturor martirilor la
13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creştină, a fost sfinţit şi
dedicat Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor martirilor, primind numele de Sancta
Maria ad martyres, „Sfânta Maria între martiri”. Ulterior, sărbătoarea şi-a lărgit
conţinutul, devenind sărbătoarea „Tuturor Sfinţilor”, şi a fost extinsă la toate
Bisericile din Apus. În anul 835, papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1
noiembrie, dată la care se celebrează şi astăzi.

Joi, 8 noiembrie

(BOR) (†) Soborul sfinților arhangheli Mihail și Gavriil

11
Conform Sfintei Scripturi, îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu. Arhanghelul Mihail,
mereu lăudat pentru loialitatea de care a dat dovadă față de Dumnezeu, este mereu
amintit de către creștini și iubit de către toți credincioșii de pretutindeni. Arhanghelul
Gavriil, este cel care se arată lui Ioachim și Ana și le vestește că o vor naște pe
Născătoarea de Dumnezeu. În noul Testament, preotul Zaharia descoperă cu ajutorul
lui Gavriil nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului. Tot el o anunță pe Fecioara Maria
de faptul ca va da naștere Mântuitorului, și el este cel care a dat de veste
Mironosițelor că Hristos a învitat. Pentru toate aceste fapte remarcabile Biserica
Ortodoxă îl sărbătorește odată cu Sfântul Arhanghel Mihail. Drept urmare, s-a
întocmit soborul (adunarea și unirea) tuturor îngerilor care îl iubesc și cinstesc pe
Dumnezeu.

(BRU) (†) Ss. Arhangheli Mihail și Gavril și toate cetele puterilor cerești

Miercuri, 21 noiembrie

(BOR) (†) Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Intrarea în Templul legii a Născătoarei de Dumnezeu a pricinuit ortodocşilor creştini
praznic minunat şi a toată lumea. Praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta:
Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască
prunc, ruga împreună cu bărbatul său, Ioachim, pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor
prunc, şi făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu
pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului
omenesc, pe împăciuitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua
oară a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de
Dumnezeu Născătoare Maria. Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o
pe ea în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa, au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui
ce le-a dăruit-o şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de
atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde
numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui
Dumnezeu Celui ce după puţin timp avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi
mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă,
hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Născătoarea de Dumnezeu,
ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif, logodnicului, ca acela să-i fie păzitor
şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât
şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea în pământul lui Israel.

(BRU) (†) Intrarea în Templu a Maicii Domnului

Duminică, 25 noiembrie

(BRC) (†) Cristos, Regele Universului

Această sărbătoare încheie anul liturgic. Biserica propune spre meditație unul din cele
mai grandioase „tablouri” ale evangheliei sfântului Matei. El surprinde un moment
decisiv al istoriei umanităţii: reunirea tuturor popoarelor dinaintea tronului de
judecată, tron pe care este aşezat însuşi Fiul Omului, Isus Cristos înviat şi glorificat la
dreapta Tatălui în ceruri. Într-adevăr, conform revelaţiei Sfintei Scripturi şi mai ales a
Evangheliilor, întreaga umanitate sau, mai exact, fiecare om care o alcătuieşte, se va
afla la un moment dat înaintea Regelui universului pentru a fi judecați.
12
Vineri, 30 noiembrie

(BOR) (†) Sf. apostol Andrei cel întâi chemat – Ocrotitorul României; Sf.
Frumenție
Sfântul Apostol Andrei era din oraşul Betsaida, fratele lui Petru, cel dintâi dintre
ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan înaintemergătorul şi
Botezătorul. Mai apoi, acesta a devenit ucenicul Mântuitorului Iisus Hristos. Luând
sorţi, a fost întâi-chemat de a propovădui Evanghelia în Bitinia şi Marea Neagră şi în
părţile Propontidei şi Calcedonului, Bizanţului, Traciei, Macedoniei şi în părţile cele
ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi
Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris. Însă acestea le-a umblat răbdând multe
împotrivă şi multe lucruri cu nevoi, însă, pe toate le-a biruit cu îndemnul şi cu ajutorul
lui Hristos. Căci mergând acesta la Sinope şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, a
suferit multe necazuri şi torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru că acei sălbatici
oameni l-au trântit jos şi, apucându-l de mâini şi de picioare, l-au tras grăpiş, şi cu
dinţii l-au scuturat, şi l-au bătut cu lemne şi cu pietre, şi l-au lepădat departe de cetate,
dar el iarăşi s-a arătat cu totul întreg şi sănătos de răni, cu harul Învăţătorului şi
Mântuitorului său. Deci, sculându-se de acolo a trecut multe cetăţi şi oraşe, precum:
Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiţi şi hersoniţi, apoi s-a întors
la Bizanţ şi acolo hirotonind episcop pe Stahie, şi colindând celelalte ţări, a venit la
luminatul Ostrov al Peloponesului şi în Paleapatra, primit fiind în gazdă de un om
anume Sosie, care bolea greu, pe care l-a tămăduit, şi îndată toată cetatea Patrelor a
venit la Hristos. Şi Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecată de cumplită boală
şi dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună cu preaînţeleptul
Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, şi alţii mulţi ce aveau multe feluri de boli s-au
tămăduit prin punerea mâinilor apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, şi
prinzând pe apostolul Domnului, l-a răstignit cu capul în jos pe o cruce.

Luna Decembrie

Joi, 6 decembrie

(BOR) (†) Sf. ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Cel între sfinţi, Părintele Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi
Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească, iar pentru viaţa lui
îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală
credinţa în Hristos a fost prins de mai marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat
în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat
Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din
legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae. Nu după multă vreme a
fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi
minunatul Nicolae. Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată istoria vieţii
sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau
în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în
ajutor, iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis
împăratului şi eparhului. Pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei
trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit că bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi
13
că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul
Nicolae de la moarte. Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit
dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către
Domnul. Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa, săvârșind în
fiecare zi cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie, izbăvindu-i de tot felul de primejdii
şi nevoi.

(BRU) (†) Sf. Nicolae Taumaturgul, arhiepiscopul Mirei din Licia († secolul al
IV-lea)

Sâmbătă, 8 decembrie

(BRC) (†) Neprihănita zămislire

Sărbătoarea „Neprihănitei Zămisliri” invită la contemplarea frumuseţii inefabile a
sufletului preacurat al Mariei, dar şi la înţelegerea strălucirii suprafireşti a fiecărui
suflet sfinţit prin harul dăruit de Cristos Mântuitorul. Învăţătura despre „Neprihănita
Zămislire” a Maicii Domnului a fost proclamată ca dogmă de credinţă de către Papa
Pius al IX-lea, în anul 1854, prin scrisoarea enciclică Ineffabilis Deus, dar ea este
cuprinsă implicit în salutarea îngerului trimis de Dumnezeu, care a numit-o pe Maria
„plină de har”. Pentru cinstirea sfinţeniei eminente a Maicii Domnului, Orientul
creştin a instituit încă din veacul al VII-lea o sărbătoare în cinstea „Zămislirii
Fecioarei”, exprimând un omagiu solemn adus nevinovăţiei desăvârşite, de la
zămislire, a Maicii Domnului.

Marti, 25 decembrie

(BOR) (†) Nașterea Domnului (Crăciunul)

Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A
trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine!”. Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit
nouă luni de la zămislire, ieşit-a poruncă de la cezarul August ca să se înscrie toată
lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif,
păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a
venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casă, că era multă lume. De aceea a intrat
într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul Iisus Hristos. L-a
înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe
Ziditorul tuturor, care avea să mântuiască întreg neamul omenesc.

(BRU) (†) Nașterea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos (Crăciunul)

(BRC) (†) Nașterea Domnului (Crăciunul); Sf. Eugenia, martiră; Sf. Anastasia,
martiră

Miercuri, 26 decembrie

(BOR) (†) A doua zi de Crăciun; Soborul Maicii Domnului; Cuv. Nicodim de la

Tismana

14
Biserica a rânduit ca în a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului
împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Cinstirea deosebită adusă Macii
Domnului este foarte importantă deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea
milostivă, smerită, ocrotitoare şi a devenit icoană vie a Bisericii. Fecioara Maria este
Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ocrotitoarea tuturor creştinilor, precum şi
a familiei creştine.

(BRU) (†) A doua zi de Crăciun; Serbarea Preasfintei Fecioare Maria; Sf.

Eutimiu, episcop, martir († 824)

Joi, 27 decembrie

(BOR) (†) A treia zi de Crăciun; Sf. apostol, întâiul mucenic și arhidiacon Ștefan
Conform Noului Testament, Arhidiaconul Ștefan era originar din Ierusalim. El este
recunoscut ca fiind primul martir creștin care a fost condamnat de către autoritățile
iudaice. Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon, căci urma lui Hristos prin slujirea sa,
iar acest fapt a stârnit atenția fariseilor. Aceștia erau nemulțumiți de faptul că el
încerca să aducă oamenii de partea sa și să îi convertească la creștinism prin predicile
despre învățăturile lui Hristos. La puțin timp după ce a devenit diacon, Ștefan a fost
dus înaintea Sinedriului, sub acuzația de necinstire la adresa lui Moise și a lui
Dumnezeu. Interogat de către Caiafa, cel care îl judecase și pe Mântuitorul nostru
Iisus Hristos, Ștefan este acuzat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare.

(BRU) (†) A treia zi de Crăciun; Sf. Ștefan, arhidiacon, protomartir († 37); Sf.
Teodor Însemnatul, cuvios, mărturisitor († 844)

Duminică, 30 decembrie

(BRC) (†) Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif

Primul templu, pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat l-a sfinţit şi în care a locuit pe
pământ, a fost casa din Nazaret, unde trăia şi muncea Isus, Maria și Iosif. Creştinismul
s-a născut într-o familie. Sfânta Familie este prima binecuvântare şi primul dar făcut
lumii de către Cristos după naşterea sa. Sărbătoarea Sfintei Familii nu este destinată
numai familiei naturale, întemeiată pe legături de sânge şi formată din tată, mamă şi
copii. Este destinată în egală măsură ucenicilor, familiei supranaturale a lui Isus,
întemeiată pe credinţă şi iubire, în care oricine poate fi frate şi soră cu Isus. În Familia
din Nazaret, Maria ascultă de soţul ei, Iosif ascultă de Maria, căci dorinţele soţiei sale
sunt porunci pentru el. Copilul Isus, deşi Dumnezeu, ascultă de părinţii săi. Creatorul
e supus creaturilor, și toţi trei ascultă de Dumnezeu, împlinindu-I voinţa.

15