Influența și efectele prejudecăților în spațiul școlar.

Aplicație
Paula Ioana Simionca

Potrivit studiilor de specialitate din domeniul educației și cercetării 1, școala este

percepută ca o microsocietate caracterizată de diversitate, motiv pentru care ea trebuie să
accepte fără nici o diferență, ideea de multiculturalitate și integritate locațională. Mai mult
decât atât, în structura ei, profesor-elev, școala trebuie să fie fidelă ideii de incluziune, dar
și celei de integritate socială, funcțională, de aceea, problema influenței și a efectelor
prejudecății în spațiul școlar trebuie tratată cu mult discernământ și cu maxim
profesionalism.
În spațiul școlar monden au apărut o serie de fenomene ce se sustrag de la
eterogenitate, creând spații de desfășurare unor provocări precum: bullyng-ul, etichetarea,
segregarea, discriminarea. Acestora, psihopedagogia interculturală, ca o formulă de
dezvoltare a unei persoane prin acceptare, trebuie să le facă față, găsind o rezolvare.
Dintotdeauna, în spațiul școlar, au existat o serie de fenomene care nu aparțineau
programei școlare și care se dizolvau prin implicarea profesorului-diriginte sau a
consilierului școlar, dar, din nefericire, aceste fenomene au suferit mutații în ultima
perioadă, fiind din ce în ce mai tolerate atât la nivel instituțional, cât și în planul cadrul al
unei clase de elevi. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este redat de fenomenul
prejudecății, care până să-și manifeste efectul, se înfățișează sub diferite forme, de cele
mai multe ori subliminale, fapt ce-l face greu de împiedicat.
În termeni simpli și conciși, prejudecata este o părere preconcepută despre un
anumit subiect, fără a cunoaște, în esență, obiectul 2. Influența pe care acest fenomen al
prejudecății o generează, mai ales în spațiul școlar, se fundamentează pe mai multe
criterii. Primul dintre acestea este cel al identității sociale. Cu alte cuvinte, într-o clasă de
elevi, aceștia au tendința să-i catalogheze pe unii colegi pe baza unor caracteristici: nivel
social, nivel cognitiv, mediul din care provin, etc. Din păcate, acest fenomen generează
ideea de celălalt, adică, cel exclus din marea masă, fapt ce creează un stereotip, care este
din ce în ce mai greu de eliminat din conștiința grupului de indivizi, sau în speță, de elevi.
Stereotipul devine, cu timpul, parte din cultura individului, iar efectele pe care le produce
1
A se vedea: Miroiu A., Învățământul românesc azi. Studiu de diagnoză, Editura Polirom, Iași, 1998; Neagu G.,
Surse de acces în educație în societatea românească, Editura Lumen, Iași, 2002; Albu G., Repere pentru o
concepție umanistă asupra educației, Editura Paralela 45, Pitești, 2005.
2
Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Române, București, 1998.
sunt grave: trecerea celuilalt cu vederea sau respingerea lui totală. Doar că, din respingere,
potrivit lui Helen Harman, rezultă discriminarea, adică, izolarea unui subiect în mod
intenționat 3.
Dacă ar fi să punctăm un fir roșu al efectelor prejudecății, el s-ar contura sub
următoarea formulă: prejudecată – subevaluare – segregare – etichetare. Dacă prejudecata
se referă la actul diferențierii prin luare unei poziții de supraevaluare a sinelui, iar
subevaluarea consolidează eticheta autorității altuia asupra sinelui, atunci, prin segregare,
adică prin separare intenționată și prin etichetare, individul rămâne detașat de colectiv și
nu poate scăpa ușor de povara de a fi diferit 4. Un elev, de exemplu, poate fi supus
prejudecății de către ceilalți colegi, ceea ce înseamnă că așteptările de la el sunt scăzute,
fapt ce-l poate determina să nu se simtă acceptat, iar imaginea sinelui să fie în permanență
în opacitate.
În încercarea de a prezenta într-un mod cât mai concret efectele prejudecăților în
spațiul școlar, vom lua ca și subiect de discuție un caz des întâlnit în școlile la care mulți
dintre noi predăm. De cele mai multe ori, într-o clasă de elevi, există un elev care provine
dintr-un mediu social diferit, uneori lipsit de posibilități materiale, sau chiar diferit
locațional. Este vorba despre acel elev care provine din mediul rural, și care este poreclit
de către colegi, dintr-un bun început, „țăran”. Este vorba despre acel elev, care dorind să-
și depășească condiția, optează spre o instituție de învățământ de prestigiu, despre care
știe că îi va putea asigura o traiectorie viabilă în demersul lui spre un viitor lipsit de griji.
De cele mai multe ori, acest fenomen al prejudecății, cu toate intemperiile lui,
apare în momentul în care un elev face tranziția de la ciclul gimnazial, la cel liceal. În
timpul primelor 8 clase el a studiat muzica, fiind un elev de nota 10, cu înclinații și talent,
dar care, datorită lipsurilor materiale nu și-a permis achiziționarea unui instrument. Pentru
că își dorește să aibă o carieră de succes pe plan profesional, acest elev optează pentru un
liceu de muzică. Contactul pe care îl are cu un sistem instituțional de profil, este un prim
pas pe care trebuie să-l treacă prin răbdare și mult exercițiu, nefiind familiarizat cu
termenii, structura sau programul unui liceu vocațional. Odată ajuns într-o clasă de
subiecți diferiți față de cei cu care era obișnuit, simte prin ochii colegilor lui că aparține,
deja, unei alte categorii decât cea eterogenă, că aparține stereotipului celălalt. Faptul că
provine din mediul rural, de la sat, este un impediment în a fi inclus în colectiv sau în
gașcă. Lipsa unui limbaj elevat, unor accesorii vestimentare de brand sau chiar a
3
Harman H., Învingând respingerea, Editura Vox, București, 2004, p. 27-36.
4
Crăciunescu M., Promovarea egalității de șanse în educație. Repere teoretice. Material elaborat în cadrul
proiectului POS DRU/87/1.3/S/62339, p. 10-14.
instrumentului pe care dorește să-l studieze, îl poziționează în lumina prejudecății,
etichetat fiind atât de colegi, cât și de unii profesori care așteaptă ca el să fie la înălțimea
cunoștințelor muzicale la care sunt și ceilalți colegi care au acasă un instrument pe care
poate studia. Chiar și efortul părinților lui de a-i achiziționa un instrument second-hand
este supus prejudecății, etichetat fiind ca „sărăcăcios”. Din nefericire, un astfel de elev, nu
se simte doar etichetat, dat la o parte sau respins, ci discriminat. Este diferențiat în mod
intenționat atât de colegii lui, cât și de către unii profesori, ceea ce-l determină să creadă
despre sine că el se identifică cu adevărat cu eticheta care i-a fost pusă pe umeri.
Dacă ar fi să enumerăm efectele negative ale prejudecății într-o astfel de speță, ele
s-ar prezenta astfel: statut sau stimă scăzută, pierderea oportunității, depresie, anxietate,
etc. Mai grav decât atât este faptul că aceste prejudecăți vin de la cei care studiază muzica,
cea care este văzută de mulți psihologi ca un remediu pentru vindecarea unor stări
nefavorabile. Dacă acest elev va continua să fie subevaluat, discriminat, segregat, va
ajunge să nu-și mai dorească să studieze muzica, ba chiar să o urască.
Pentru a nu da curs unor astfel de provocări, trebuie ca orice instituție școlară să
poată oferi servicii de sprijin educațional, de consiliere și de mediere școlară. În scopul
asigurării egalității șanselor de adaptare, școala, prin serviciile de sprijin educațional,
trebuie să valorifice valoare elevului. Primul pas ține de cultura psihopedagogică, adică,
de reflecțiile acumulate la catedra, de aspirația recuperării identității personale a elevilor.
Prin cultura psihopedagogică trebuie să înțelegem, „cunoașterea și reflecția intimă,
solitară, în preajma marilor opere psihopedagogice ale umanității” 5, sau cu alte cuvinte, o
posibilă rezolvare a influenței și a efectelor prejudecăților într-un spațiu școlar.

5
Albu G., Repere pentru o concepție umanistă asupra educației, Editura Paralela 45, Pitești, 2005, p. 112.