BUNGĂU INES ANDRADA- CURS DE ETICĂ, INTEGRITATE ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

EGALITATEA DE ȘANSE ÎN

EDUCAȚIE

Bungău Ines-

Andrada

Numele cursului: Etică, integritate și scriere academică

Numele cadrului didactic titular de curs : Leyla Safta-Zecheria

1
 BUNGĂU INES ANDRADA- CURS DE ETICĂ, INTEGRITATE ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

Voi începe tema aleasă cu un citat pe care doresc să îl și comentez : ,, Egalitatea de șansă

presupune să asiguri fiecăruia aceeași oportunitate inițială de a beneficia de educație.”

(Cătălina Zamfir-1993, pag. 221).

Sunt de părere că în condițiile unei societăți care acceptă inegalitatea în funcție de poziția

social-profesională, devine dificilă asigurarea unor șanse egale de acces tuturor membrilor

societății la aceste poziții, în funcție doar de capacitățile și eforturile lor individuale.

Egalitatea de șanse este unul dintre principiile care caracterizează orice societate democratică ce

se bazează pe respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. În învățământul superior,

aceasta trebuie să se reflecte în interiorul întregii comunități academice: studenți, profesori,

personal auxiliar, dar și în toate procesele educaționale și administrative care au loc în

universități. Fenomenul discriminării în cadrul universităților din România nu a fost evaluat într-

un mod cert până la momentul actual, acest raport propunându-și să ofere o imagine de ansamblu

asupra dimensiunii acestuia și a instrumentelor de combatere existente.

Dar… dacă tratăm două persoane în mod egal, înseamnă că le tratăm la fel?

Cadrele didactice din mediul universitar sunt obișnuite să trateze acest subiect în felul următor :

“Toată lumea este la fel aici, nu există nimeni mai presus sau mai prejos...”. Din contră, a asigura

egalitatea de şanse înseamnă să iei în considerare contextul specific care influenţează persoana în

cauză şi să permiţi fiecărui individ să îşi folosească întregul potenţial, fără a-i impune limitări

care nu sunt întotdeauna specifice persoanei sale. În cauză, niciun student nu este la fel ca

celălalt. Majoritatea studenților din zilele de astăzi se confruntă cu diferite probleme: fie vârsta

2
 BUNGĂU INES ANDRADA- CURS DE ETICĂ, INTEGRITATE ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

(deoarece din motive personale se înscriu chiar și la vârste mature la universitate), fie condițiile

socio-economice (nu toți își pot asigura materiale și mijloace tehnice pentru a participa la orele

online), etnia, lipsa părinților care le îngreunează procesul educațional (orfani), bullying-ul, fie

condiții speciale, cu grad mediu sau mare (handicap, CES, Sindrom Down, Tourette, tulburări

comportamentale, etc).

Deci avem nevoie ca doamnele și domnii profesori să ofere opţiuni multiple pentru capacităţi şi

aptitudini diferite: „o educaţie pentru toţi şi pentru fiecare” (Reuchlin, 1991), ,,o educaţie

deschisă pentru toate persoanele” (Husén, 1975), deoarece suntem cu toții atât de diferiți.

De ce avem nevoie de egalitatea de șanse în educație?

Discriminarea în educație creează indivizi neadaptați condițiilor sociale, care nu fac față

cerințelor, fie că este vorba despre bărbați, femei, romi, persoane cu dizabilități sau alte grupuri

vulnerabile. Pentru stat, asta înseamnă că, în loc să formeze cetățeni care să contribuie la

dezvoltare, formează cetățeni care devin cazuri sociale. Așadar, există un avantaj economic al

aplicării principiilor egalității de șanse în educație. În altă ordine de idei, separarea celor care fac

parte din grupuri dezavantajate, care a fost o practică frecventă în istoria discriminării, a dus, în

timp, la conflicte sociale, date fiind necunoașterea dintre grupuri, distanțele sociale și

neînțelegerea culturilor, nevoilor și caracteristicilor de grup. Așadar, prezența celor care fac parte

din grupurile vulnerabile alături de ceilalți, ghidată de cadrele didactice din universitate, este de

natură să creeze o mai bună cunoaștere a diversității, curiozitate față de necunoscut și curajul de

a explora alte culturi sau situații de viață.

Ce este incluziunea în universitate și cum o putem realiza?

3
 BUNGĂU INES ANDRADA- CURS DE ETICĂ, INTEGRITATE ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

Incluziunea presupune un set de politici, măsuri sau acțiuni al căror scop este ca cel

dezavantajat sau grupul defavorizat să se simtă și să devină egalul tuturor.

Putem realiza incluziunea studenților dezavantajați sau din grupurile vulnerabile prin acțiuni de

tip comportamental, de exemplu, prevederi de tip “cod de conduită” în regulamentul facultății.

Acestea ar trebui să se refere la comportamentul acceptat față de studenții care fac parte din

grupurile vulnerabile, la utilizarea unor termeni considerați jignitori și ar trebui să se aplice atât

cadrelor didactice și personalulului auxiliar, cât și studenților. Un exemplu ar fi că deși în

regulamentul facultății nu era prevăzut, domnul profesor de Fundamente ale Psihologiei,

observând că mai multe colege de la specializarea PIPP o jignesc pe una dintre colege, numind-o

“băiețoasa”, “ pe invers”, a decis , pentru a-și putea continua orele, să deschidă cu studenții

discuția orientării sexuale, explicându-le că este ceva doar neobișnuit, dar nu anormal. Au ajuns

împreună la concluzia că diferențele sunt peste tot și că dacă nu ar fi așa, ar trebui să arate toți la

fel și să le placă exact aceleași lucruri. Mulți dintre ei au spus că ar fi plictisitor, dar toți erau de

acord că nu le-ar fi plăcut.

Un alt mod prin care am putea realiza incluziunea în universitate ar fi comunicarea. În timpul

interacțiunii cu studenții din grupuri vulnerabile , profesorii vor evita orice elemente de limbaj

sau termeni care ar putea răni sau jigni studentul, precum și orice categorisire în funcție de sex,

rasă, etnie, clasă socială, nivel de venit, religie sau orientare sexuală, astfel încât studentul să se

simtă valorizat pentru ceea ce realizează, nu pentru ceea ce nu a ales și nu poate controla.

Colegilor tipici nu trebuie să li se ascundă problema unui student atipic (de pildă, cu dizabilități),

se va discuta deschis cu ei, li se va răspunde la întrebări, însă ideal este să nu se insiste asupra

problemelor și profesorul să mute accentul de pe problemă pe progrese și realizări.

4
 BUNGĂU INES ANDRADA- CURS DE ETICĂ, INTEGRITATE ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

De exemplu, în cazul elevilor provenind dintr-o minoritate etnică din clase majoritare, etnia

trebuie valorizată. În cadrul discuțiilor, copilul rom poate deveni resursă pentru cunoașterea

comparativă: e corect să fie întrebat cum este acțiunea respectivă în comunitatea lui .

În concluzie, egalitatea de șanse în educație este teoretic garantată în aproape toate ţările lumii,

dar realizarea practică a acestui principiu generos continuă să rămână una din cauzele de

importanţă majoră ale reformelor. 

BIBLIOGRAFIE:

 https://publicatii.romaniacurata.ro/publicatii/raport-de-cercetare-discriminarea-in-mediul-

universitar-perceptii-mecanisme-de-combatere-si-reflectare-in-mass-media/

 http://cdom.rau.ro/edjur/Download/Ghid_pentru_promovarea_egalitatii_de_sanse.pdf

 https://edict.ro/egalitatea-de-sanse-in-sistemul-educational-romanesc/

 https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-

incluziva-de-calitate/respectarea-principiului-egalitatii-de-sanse-in-sistemul-educational