Facultatea de Psihologie și Stiințe ale Educației

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Educație interculturală

Îndrumător: Asist. univ. dr. CARASEVICI Laura

Studentă: SAVU (căs. IȚCUȘ) Ionela-Zamfira

An III, sem. II, grupa IV, PIPP

IAȘI
2020

1. Plecând de la mărturia prezentată, analizaţi modul în care Educaţia interculturală

se poate realiza şi prin intermediul valorilor vehiculate de curriculum-ul ascuns.
 Trecând prin filtrul propriu termeni precum curriculum ascuns, educație, influențe,
rezultate, educație interculturală, societate, și altele, pot spune că toate acestea au în prim plan
același obiectiv: copilul sau mai bine zis educatul. De ce? Pentru că nevoia de a crea conținuturi
potrivite, adaptate nevoilor educaționale ale elevilor, din toate contextele posibile (social,
cultural, educațional), a apărut în momentul conștientizării faptului că ecoul educației elevului,
dupa ce acesta își va fi terminat studiile, are impact direct asupra poziției sale în societate și a
modului în care acesta se raportează la tot ceea ce este în jurul său.

A trecut ceva timp de când țara noastră și-a deschis granițele, aici nu mă refer la granițele
fizice, de stat, ci la cele sociale. De atunci s-a născut nevoia unei mai mari arii de acoperire a
unor sentimente precum empatia, altruismul, compasiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce înseamnă
acceptare într-un sens pozitiv și benefic întăririi relațiilor interumane.

Așa cum reiese din Dicţionarul de Psihologie – Paul Popescu Neveanu, fenomenul
educaţional este unul social de dezvoltare, formare, construire a fiinţei umane ca subiect al
acţiunii, al cunoaşterii şi al valorilor, prin comunicare şi exerciţiu, prin modelarea
comportamentului său şi prin integrarea în activitatea şi în relaţiile sociale.

Educaţia interculturală are ca obiective promovarea unor politici şcolare care să permită
egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a
le transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este (în cadrul
educaţional instituţionalizat) managerul clasei, respectiv cadrul didactic.

Identitățile multiple, tradițiile și obiceiurile se fac simțite chiar și în comunitățile mici,

rurale. Același lucru putem spune și despre modul de relaționare dintre diverși indivizi sau
grupuri de indivizi. Această diversitate presupune o nouă abordare a societății și a educației.
Interculturalitatea aduce în societate un plus de cunoaștere și de îmbogățire culturală.

Educaţia interculturală se referă la teme ca acceptare, conviețuire cu ceilalți, participare,

evitarea prejudecăților și promovarea unei educații democratice intercultural/ multiculturale.
 În cadrul școlii, cheia unei dezvoltări morale armonioase stă în responsabilitatea și
importanța acordată de către cadrul didactic acestui subiect. Fiecare profesor se prezintă în faţa
elevilor ca un subiect cu un contur valoric particular. Experienţa sa de viaţă, preferinţele, opiniile,
predispoziţiile sale valorice vor infuza actul său didactic. Chiar dacă practica didactică obligă la o
anumită desubiectivizare a conţinuturilor vehiculate, profesorul nu-şi poate pune între paranteze
dinamica şi prezenţa sa umană, structura intimă a personalităţii sale. Nu este de neglijat faptul că
profesorul se poate converti şi într-un (necesar) consilier sau îndrumător al elevilor săi, acesta
îndeplinind, de multe ori şi statutul de diriginte. Inflexiunile sale valorice vor fi prezente atât la
nivelul comunicării verbale (prin ceea ce spune), dar şi la nivel paraverbal sau nonverbal. Acest
standard comunicaţional vine să susţină, să întărească ceea ce se spune în mod explicit. Contează,
deci, ca profesorul să stăpânească aceste pârghii pentru a realiza o inter-relaţionare completă, în
care gândirea, stările, atitudinile, corpul său se pun la treabă într-un mod coerent şi convergent în
beneficiul obiectivelor ce le are de realizat.

Modul în care are loc interiorizarea unor conținuturi educaționale neprevăzute în mod
formal denotă măiestria cadrului didactic. Acesta selectează subiectele activătăților sau lecțiilor
putând camufla valori morale ce duc la însămânțarea unor sentimente și atitudini precum:
empatia, altruismul, toleranța și generozitatea. Modul de organizare al procesului instructiv-
educativ trebuie să dezvolte relații puternice și echilibrate între educați, succesul profesional și
social bazându-se atât pe încrederea de sine cât și în încrederea în cei din jur.

Astfel, eliminându-se teama de eșec, de exprimare liberă, de depășire a limitelor impuse de

societate, individul devine capabil de autoîmplinire, armonizându-și traiul cu preferințele
lăuntrice.

Așadar, putem concluziona că educația interculturală se realizează cu succes și prin

intermediul valorilor vehiculate de curriculum-ul ascuns
 2. Raportându-vă la soluţia găsită de părintele a cărui mărturie aţi citit-o, ilustraţi,
prin exemple personale, ideea conform căreia atunci când explorăm curriculum-ul
ascuns, ceea ce este absent poate fi la fel de important ca ceea ce este prezent.

Sincer, am citit cu sufletul la gură textul pentru a afla deznodământul, pentru că, la fel ca în
poveștile cu prinți și prințese, unde binele învinge răul, mi s-ar fi părut ciudat dacă nu ar fi fost
depistată cauza problemei.
Este încurajator să vezi cât de mult contează implicarea tuturor actanților în realizarea
procesului instructiv-educativ, aici făcând referire la cadrele didactice și aparținătorii elevului.
Problema situației prezentate era falsa credință a copilului cum că persoanele care au o
nunață mai închisă a pielii, sunt persoane murdare. Această idee eronată s-a format în timp, prin
absența imaginilor cu persoane afro-americane din cărțile cu povești pe care părinții le utilizau,
dar și absența acestora din manualele școlare, astfel conturându-se ideea că toți oamenii sunt albi.
Bineînțeles că ceea ce este absent poate fi la fel de important ca ceea ce este prezent, este
ca și când am spune că nu există aer pentru că nu îl putem vedea, ceea ce este fals.
Există o multitudine de exemple care pot veni în ajutorul acestei idei pentru a o susține:
multitudinea de lacune în realizarea conținuturilor educaționale ce fac referire la existența mai
multor culturi pe întreg mapamondul, întăresc formarea de astfel de concepții greșite despre
lumea înconjurătoare, aici referindu-mă la cei care nu sunt ca noi.
Utilizarea materialelor video în cadrul orelor poate fi cel mai simplu mod, însoțite de
explicațiile cadrelor didactice, de a le prezenta copiilor faptul că există o mare varietate de
persoane, în funcție de țară și de obiceiurile comunităților existente într-un anumit teritoriu.
Le este mai ușor copiilor să înțeleagă de ce există persoane cu o anumită textură a pielii
sau de ce sunt mai multe limbi vorbite, de ce unele persoane se îmbracă cu haine foarte largi și
colorate, pe când altele se îmbracă doar în negru și își acoperă fața, dacă le sunt prezentate
imagini, obiecte vestimentare sau mâncăruri specifice unei anumite zone, decât dacă vor intra în
contact cu persoane din alte țări sau dacă vor merge în excursii în străinătate și se vor confrunta
pentru prima dată cu o multitudine de experiențe necunoscute.
Cât de fascinați sunt copiii atunci când află lucruri noi și aproape de neîchipuit, de
exemplu, la ora de matematică, când le spune cadrul didactic că cea mai mare notă care poate fi
obținută de ei este 10, dar că sunt și țări care au un sistem de notare diferit de al nostru: în unele
țări nota maximă posibilă este 5, sau în altele 13 sau 20 sau că sunt țări unde rezultatele elevilor
se notează cu A, B, C, D, E, F.
Cât de dificil este uneori pentru noi, ca adulți, să menținem o mimică a feței imparțială
atunci când întâlnim o persoană cu un handicap vizibil, fie că este vorba despre un handicap
locomotor sau unele sindroame în care trăsăturile feței sunt specifice (Sindromul Down, boala lui
Basedow), darămite un copil care vede pentru prima dată aceste trăsături.
Orele de Educație Civică sunt extrem de utile dacă sunt valorificate la potențialul lor
maxim, mai ales pentru evitarea unor reacții nedorite în momentul în care copiii se întâlnesc cu
astfel de situații, precum cele menționate.
Toleranța, empatia, altruismul, generozitatea și multe alte trăsături nevăzute pot fi cu
ușurință însușite de un copil de vârstă mică, dacă metodele și materialele folosite de către cadrul
didactic sunt cele potrivite.

În concluzie, toate obiectivele și procesele neexprimate în documentele curriculare

oficiale, dar prezente în organizarea activității didactice, fie la nivelul comportamentului didactic
al partenerilor la educație, fie la cel al conținuturilor sunt obiectul curriculum-ului ascuns.
Integrarea indivizilor în societate prin acceptare și coexistență cu alți semeni face parte din
obiectivele Educației interculturale. Toate aceste lucruri pot fi privite și ca o provocare pe plan
profesional dar și ca o modalitate de a ridica standardele calității procesului educativ pentru toate
cadrele didactice.