UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ,, DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ

REFERAT

Metode și tehnici de realizare a educației interculturale

în învățământul preșcolar/primar

PROFESOR COORDONATOR,
LECT. UNIV. DR. IONUȚ NICULA

STUDENTĂ,
ȘTEFĂNESCU (BURCEA) LUCICA
ANUL III GRUPA 5

- BUCUREȘTI 2018 –
 Metode și tehnici de realizare a educației interculturale
în învățământul preșcolar/primar

Interculturalitatea presupune interacțiunea dintre culturi sau dintre oamenii care au

culturi diferite și accentuează dimensiunea interactivă a grupurilor culturale, etnice, religioase
care trăiesc în același spațiu, întrețin relații deschise de interacțiune, schimb și recunoaștere
mutuală. Aceasta antrenează cu sine o înțelegere superioară a culturii proprii, în lumina
diferitelor sisteme de referință.
Educația interculturală vizează o abordare pedagogică a fuziunii diferențelor
culturale care în contextul societății contemporane intră într-o deschidere ce presupune
transfer de valori, de modele culturale, de obiceiuri și de cutume. Educaţia interculturală
privilegiază interacţiunea şi dialogul, curajul de a ieşi din sine şi dorinţa de proiecţie în
celălalt. O educaţie concepută în perspectiva interculturală va resemnifica relaţiile dintre
şcoală şi alte spaţii educative; ea va deborda zidurile şcolii, prelungindu-se şi insinuându-se în
activităţile informale, în viaţa de zi cu zi.
Obiectivele educației interculturale: îndrumarea tinerilor pentru prețuirea valorilor
pluriculturale; înțelegerea punctului de vedere al celuilalt; legitimarea identității culturale;
asigurarea respectului pentru diferențe; depășirea egocentrismului.
Obiectivul principal al educaţiei interculturale rezidă în pregătirea persoanelor pentru a
percepe, accepta, respecta şi a experimenta alteritatea. Scopul îl reprezintă netezirea terenului
întâlnirii cu celălalt. A face educaţie interculturală presupune ca însuşi procesul educaţional să
se realizeze într-un mediu interacţional, prin punerea alături, faţă în faţă, a purtătorilor unor
expresii culturale diferite.
Şcoala, ca principal instrument de socializare, devine locul unei armonizări culturale ce o
devansează pe cea socială. Gestionarea cât mai operativă şi timpurie a diferenţelor obligă cu
necesitate la întronarea unui model educativ care să favorizeze întâlnirea şi cooperarea între
mai mulţi parteneri.
Educaţia interculturală îi vizează pe toţi elevii, autohtoni sau emigranţi, şi caută să-i
sensibilizeze la respectarea diversităţii, toleranţă, solidaritate.
Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-şi dezvolte spiritul,
corpul şi inima, deci inteligenţa, sensibilitatea, creativitatea; să permită copiilor să înveţe să
trăiască împreună, unii cu alţii, cu persoane diferite, să-şi poată ocupa progresiv locul în
societate, să poată deveni cetăţeni activi.

2
 Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor. Cadrele didactice sunt
garanţii acestor rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a
cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne leagă, ceea ce ne face asemănători, ceea ce ne apropie.
Suntem diferiţi, dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial
valoric egal. Toţi avem o cultură asemănătoare dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea
ţin de religiile noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre.
Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor
diferenţe şi similitudini.
Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre
semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în grup, pentru a
trăi sentimentul propriei identităţi.
Strategia didactică este un termen unificator, integrator, care reunește sarcinile de
învățare cu situațiile de învățare, reprezentând un sistem complex și coerent de mijloace,
metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor obiective. Ea este
necesară în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul activității didactice, deoarece
proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție de decizia strategică a profesorului.
Metoda didactica se referă la drumul sau calea de urmat în activitatea comună a
profesorului și elevilor, în vederea realizarii obiectivelor instruirii.
Educaţia într-o perspectivă interculturală şi multiculturală este o strategie pentru a
promova drepturile omului, pacea, dezvoltarea. Activităţile educative trebuie înţelese în
dinamica lor şi prin funcţionarea acestor criterii. România este o ţară care se află la confluenţa
mai multor culturi, a mai multor religii, a mai multor etnii. Multiculturalitatea aduce multe
elemente pozitive, dar, în acelaşi timp, implică şi anumite dificultăţi.
Un copil (la fel ca şi un adult) trebuie să înţeleagă că cei din jurul său sunt altfel, dar
totodată sunt persoane asemănătoare lui. Dacă acest lucru este înţeles încă din copilărie,
atunci problemele legate de convieţuirea şi interacţiunea cu oameni diferiţi, probleme care se
pot ivi mai târziu, pot fi prevenite.
În România este necesar un program educaţional intercultural, ce trebuie început încă
de la grădiniţă, pentru că şi aici există copii din diferite alte state ( moldoveni, italieni, chinezi
etc.) alături de copiii minorităţilor din România ( turci, tătari, maghiari, lipoveni, aromâni,
sârbi, rromi etc.) şi se vizează pregătirea viitorilor cetăţeni în aşa fel, încât ei să facă cea mai
bună alegere şi să se orienteze în contextul schimbărilor intervenite în sistemele de valori.
Pentru a se constitui într-un principiu reglator al întregii activităţi educative a noilor
generaţii, educaţia interculturală trebuie să devină o constantă a pregătirii cadrelor didactice.

3
 Ea trebuie să-şi pună amprenta şi asupra materiilor de învăţământ şi programelor şcolare,
asupra priorităţilor educative, asupra criteriilor de evaluare a competenţelor şi
comportamentelor, asupra relaţiilor cu părinţii şi comunităţile, permiţând formarea unor
comportamente creative precum: atitudinea de a comunica, cooperarea şi încrederea în grup,
respectul de sine şi faţă de cei din jur, toleranţa faţă de opinii diferite de a ta, luarea de decizii
în mod democratic etc. În învăţământul preşcolar, familiarizarea majorităţii cu limba, cultura,
tradiţiile minorităţilor revine educatoarelor.
În primul rând, educatoarele trebuie să fie persoane deschise spre toţi copiii, să fie
tolerante, indiferent din ce familii provin copiii grupei din punct de vedere etnic, religios,
rasial, social etc.
Cum putem să-i familiarizăm pe copii cu limba, cultura și tradițiile minorităților?
Le facem cunoscut copiilor că nu suntem toţi la fel, că avem fiecare o identitate.
Exemplificăm prin faptul că unii vorbesc acasă altă limbă decât limba română. Astfel, îi
putem ruga pe copiii respectivi să ne spună câteva cuvinte în limba lor maternă. După discuţii
prealabile cu părinţii lor, prin care îi vom ruga să-i îndrume în mod specific pe copii, le vom
cere acestora să ne expună, să ne povestească un obicei de sărbători care este diferit de ceea
ce este specific la noi. La fel se poate proceda şi în ceea ce priveşte minoritatea religioasă.
Pornind de la principiile generale ale educaţiei interculturale, ele se pot pot adapta la
obiectivele educaţiei preşcolare, astfel încât se conturează câteva jaloane:
• dezvoltarea capacităţii de comunicare cu semenii;
• acceptarea celuilalt ca fiind altul;
• stimularea curiozităţii copiilor pentru diferenţele dintre ei în plan cultural;
• deschiderea spre acceptarea diferenţelor etnice( limba, obiceiuri, tradiţii);
• formarea înţelegerii identităţii de sine, a apartenenţei la neam;
• formarea conduitei morale, religioase, civice.
Modalități de realizare a obiectivelor educației interculturale în învățământul preșcolar
Educaţia interculturală se poate realiza prin activităţi curriculare şi extracurriculare. În
activităţile curriculare, dacă ne propunem teme despre familie, meserii, obiceiuri şi tradiţii,
prietenie, avem posibilitatea să facem primii paşi în atingerea obiectivelor educaţiei
interculturale şi multiculturale.

 Întâlnirea de dimineață este o activitate plăcută copiilor şi un prilej bun să-şi povestescă
întâmplări, să se cunoască, să se revadă cu bucurie, să se accepte unii pe alţii aşa cum sunt, să
se respecte, să fie toleranţi cu cei care sunt altfel.

4
 Activitățile extracurriculare ne dau posibilitatea ca, într-o atmosferă destinsă, uneori într-un
cadru festiv, fiecare să se manifeste liber, cum simte el imboldul şi, astfel, oferă alte prilejuri
de a se cunoaşte copiii între ei.
 Serbările sunt cel mai plăcut mod pentru copii de a arăta ce ştiu şi cine sunt. În pregătirea
unei serbări va fi cu atât mai plăcut pentru copiii de diverse etnii să prezinte o poezie, un
cântec, o numărătoare, un dans, un joc specific etniei, pe care le cunosc din familie. Nu numai
copiii din grupă vor fi încântaţi să vadă şi altceva, ci şi părinţii copiilor minoritari. În felul
acesta, majoritatea face primul pas, se deschide spre cei care sunt altfel, vorbesc altfel, iar
minoritarii nu sunt insensibili la manifestările pozitive ale majoritarilor.
 Acțiunile de socializare interetnică sunt, de asemenea, plăcute copiilor. Putem organiza
vizite la centrele culturale ale minorităţilor, întâlniri cu reprezentanţi ai acţiunilor respective.
În excursii sau la picnicuri, atmosfera este mai destinsă. Îi vom încuraja pe copii şi pe părinţi
să propună jocuri distractive pe care le învaţă cu toţii.

Copilul învaţă facând! Să-i oferim toate oportunităţile de a învăţa asigurându-i protecţie,
siguranţă, încurajare şi mai presus de toate, iubire!
EXEMPLU
JOC DIDACTIC - „Copii ai lumii”
Preșcolarii sunt așezați in semicerc. Fiecare primește câte un plic cu jetoane-puzzle (un
copil e constituit din 4 piese care au puncte pe spatele lor: pălărie - 1, cap - 2, trunchi – 3 şi
picioare – 4; – fiecare copil poartă un costum specific ţării pe care o reprezintă).
Copiii trebuie să reîntregească imaginea unor copii din diferite țări. Apoi, cu ajutorul
educatoarei, trebuie să recunoască țara de unde provine copilul din imagine, să descrie
costumul, să spună prin ce se aseamănă cu acel copil și prin ce se deosebește.
Se alătură toate imaginile și se scoate în evidență faptul că toți copiii lumii trebuie să
trăiască în pace și înțelegere acceptându-se unii pe alții.
Pe tot parcursul activităţii se vor asigura condiţiile optime, se va urmări modul de
relaţionare, de comunicare între parteneri, dar şi cu materialele puse în joc.
Modalități de realizare a obiectivelor educației interculturale în învățământul primar
Interculturalitatea aduce în societate un plus de cunoaştere şi îmbogăţire culturală pe mai
multe direcţii, cum ar fi cea etnică, religioasă, profesională, rasială şi poate atinge trei
niveluri: de curriculum nucleu, de curriculum la decizia şcolii şi la activităţile
extracurriculare.

5
 Orice şcoală poate aborda idei ale educaţiei interculturale, oferindu-le elevilor şanse egale
prin participarea la diferite activităţi specifice, să se exprime liber, să dialogheze ţinând cont
şi de ceilalţi, lăsându-i să-şi asume responsabilităţi, să experimenteze diferite roluri.
Activităţile corespunzătoare unei educaţii interculturale care se pot desfăşura în şcoli cât
şi unele modalităţi de realizare a acesteia pot fi:
- participarea la diferite evenimente/activităţi culturale sărbători locale, excursii, serbări
pentru descoperirea, recunoaşterea şi aprecierea altor culturi;
- utilizarea bibliotecilor şcolare prin susţinerea unor activităţi, a centrelor de documentare
audio-vizuale;
- activităţi/manifestări sportive prin care echipele mixte cooperează în vederea obţinerii unor
rezultate mulţumitoare;
- organizarea de întâlniri între persoane de culturi diferite, cu diverşi specialişti în spaţiul
şcolar;
- exprimarea solidarităţii în raport cu diferite evenimente locale (zile aniversare,
calamităţi);
- parteneriatele/înfrăţirile cu alte şcoli, clase din regiuni/ţări diferite, pe diferite teme Şi eu
sunt ca tine, Toţi suntem egali, Primăvara prieteniei;
- vizite, excursii, cursuri centrate pe un anumit aspect (datini, religie, limbă);
- activităţi vocale şi corale cu scop caritabil sau alte ocazii.
Un factor important în aplicarea educaţiei interculturale este cadrul didactic care facilitează
învăţarea, moderează dialogurile şi este un mediator cultural. De altfel şi elevul trebuie să aibă
un rol activ, reflexiv dar şi critic în dialogul cu ceilalţi elevi şi cadrul didactic, să se simtă
valorizat în identitatea culturală proprie, etnică şi religioasă. Dar şi părinţii pot interveni în
educaţia interculturală, pot influenţa pozitiv sau negativ deprinderile acestei educaţii.
EXEMPLE
 Școala trebuie să-și propună să realizeze un proces de integrare prin preluarea
preachizițiilor culturale pe care le posedă elevii. Integrarea presupune nu numai o aducere a
elevilor la cultura clasei, școlii, comunității, cât și o integrare a experienței culturale a celui ce
vine în experiența comună a clasei în care elevul respectiv se va insera. Clasa trebuie să se
remodeleze în consens cu noul venit, simultan cu adaptarea acestuia la specificul grupului
școlar.
Atunci când se știe că va veni cineva nou în clasă, învățătorul ar putea pregăti elevii în
legătură cu ambientul cultural al acestuia (din ce regiune vine, care sunt trăsăturile limbii,
religiei, culturii lui etc.).

6
 Iată câteva atitudini care pot facilita o bună primire:
- noul venit trebuie să simtă că a fost așteptat;
- e necesară o atitudine de curtoazie, prin vorbe și fapte, a „gazdelor”, în vederea unei
integrări optime în noul colectiv;
- educatorul va crea momente de comunicare între elevi, astfel încât aceștia să împărtășească
sentimente și experiențe; munca în echipe este o strategie demnă de a fi reținută;
- elevul nou venit are nevoie să fie recunoscut; ca atare, el va primi sarcini didactice ca și
ceilalți elevi;
- noul elev va fi introdus progresiv în normele regulamentului de funcționare internă a școlii
sau a clasei.
 Activitate la clasa a II-a cu tema ,, Și ei sunt copii ca noi”
Se va face printr-o scurtă conversaţie despre “Povestea ursului cafeniu”, de Vladimir Colin.
Se prezintă câteva imagini din poveste punând întrebări referitoare la imaginile respective:
 Din ce poveste sunt aceste imagini?
 Ce s-a întâmplat cu ursuleţul?
 Cine l-a salvat pe ursuleţ ?
 De ce nu l-au vrut ceilalţi urşi albi să stea alături de ei ?
 De ce l-au acceptat după aceea să stea alături de ei ?
 Ce i-a spus mama ursoaică ?
« Nu contează că te ştiu
Negru alb sau cafeniu
Inima să-ţi fie dreaptă,
Eu te judec după faptă.”
Astăzi, copii, vom învăţa şi noi cum să ne purtăm cu toţi oamenii indiferent de cum arată şi
de unde vin, indiferent de culoare, rasă, etnie, credinţă, ţară, vom vorbi despre obiceiuri,
tradiţii cultura şi condiţiile de trai ale unei categorii de oameni care trăiesc alături de noi dar
care sunt totuşi diferiţi de noi.
Tot aşa se întâmplă şi în lumea noastră a oamenilor, exact ca în povestea despre care am
vorbit. Alături de noi trăiesc oameni din alte ţări, de culoare diferită, cu altă credinţă, de alte
etnii, cu obiceiuri şi tradiţii diferite, care vorbesc o altă limbă şi ca să ne înţelegem unii cu
alţii trebuie să ne tolerăm, să ne acceptăm unii pe alţii, să ne respectăm fără a ne respinge
pentru că toţi suntem oameni indiferent de ţara din care provenim, de culoarea pielii, de
credinţa pe care o avem, de etnia din care facem parte, de faptul că suntem săraci sau bogaţi.
Se va prezenta copiilor o imagine cu o horă a copiilor ce reprezintă toate rasele:

7
  Toţi copiii arată la fel?
 Credeţi că sunt prieteni?
 Ce ar trebui să facă pentru a fi fericiţi împreună?
Se vor prezenta şi alte imagini ce reprezintă copii de rase diferite şi se accentuează faptul că
şi ei sunt tot oameni ca şi noi şi că trebuie să ne comportăm frumos cu ei, să ne înţelegem, să
ne respectăm, să ne ajutăm, să ne tolerăm.
 Faţă de cine ar trebui să mai fim toleranţi? (oamenii în vârstă, copii mai mici, oameni
cu handicap, oameni bolnavi)
Noi ştim şi am mai discutat că pe pământ există mai multe etnii dar în zona noastră cei mai
numeroşi sunt rromii. Şi ei sunt tot oameni ca noi, iubesc muzica, dansul, merg la grădiniţă, la
şcoală, la facultate alături de noi, au servicii, au credinţa lor, obiceiurile lor, limba lor şi cu
toate acestea ştiu şi limba noastră. Am învăţat şi noi câteva cuvinte în limba lor şi o să mai
învăţăm.
Învățătoarea spune bună ziua în limba romanes – ,,Dobroituca” iar copiii răspund în aceeaşi
limbă.
Se prezintă copiilor steagul ţării noastre.
- Al cui este acest steag?
- Ce reprezintă culorile?
- Se prezintă apoi steagul UE.
- Al cui este acest steag?
- Ce reprezintă steluţele ?
- Se prezintă steagul rromilor.
- Dar acest steag, al cui este?
- Ce reprezintă culoarea verde?(pământul)
- Şi cea albastră?(cerul şi Dumnezeu)
- Dar roata cu spiţe roşii ?(drumurile pe care le-au făcut rromii)
- Cum se numeşte Imnul României?
- Dar Imnul rromilor?(ghelem, ghelem)
Aşa cum sărbătorim noi ziua ţării noastre tot aşa şi rromii îşi sărbătoresc ziua, pe 8 aprilie în
fiecare an se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rromilor. Aceştia se îmbracă în haine de
sărbătoare şi cântă, dansează, merg la spectacole.
Se prezintă imagini cu rromiii în zi de sărbătoare îmbrăcaţi în portul specific.
- Cum sunt îmbrăcaţi aceşti rromi?
- Dar femeile?

8
 - Există deosebiri între hainele noastre şi ale lor?
Chiar dacă sunt îmbrăcaţi diferit faţă de noi, rromii sunt tot oameni şi trebuie să ne
înţelegem, să ne respectăm unii pe alţii.
Ei ca şi românii muncesc, unii au servici, alţii se ocupă cu prelucrarea metalelor, a
lemnului, a osului adică fac diferite obiecte pe care apoi le vând celor care au nevoie de ele.
Foarte mulţi rromi se ocupă cu lăutăria, ei cântă pe la nunţi, prin restaurante.
Unii ca şi românii sunt mai săraci, alţii sunt mai bogaţi dar noi nu trebuie să facem
deosebiri, trebuie să ne comportăm la fel cu toţi.
Se prezintă copiilor diferite imagini cu ocupaţiile rromilor cu locuinţele acestora şi se
discută fiecare imagine în parte.
Noi ştim că rromii au şi ei datinile şi obiceiurile lor, haideţi să ne amintim care sunt acestea
(colindatuil, ghicitul în palmă, datul în cărţi, mersul cu ursul).
Se concluzionează de către învățătoare faptul că rromii sunt foarte credincioşi şi ei au
obiceiul ca la Crăciun să nu mănânce până nu dau la un străin o porţie de mâncare ca dar
pentru Dumnezeu.
Se prezintă un filmuleţ în care copiii rromi dansează împreună cu copiii români şi nişte
fotografii de la diferite spectacole ( Crăciun, concursuri, etc.)
Se discută cu copiii pe marginea acestor imagini şi a filmuleţului, scoţându-se în
evidenţă mesajul activităţii de a fi mai buni, toleranţi, înţelegători cu cei diferiţi de noi, fie că
sunt rromi, că sunt din altă ţară, că au alte obiceiuri, că vorbesc altă limbă, etc.
Se vor face aprecieri asupra modului de comportare al copiilor faţă de copiii rromi.
Încă de la o vârstă fragedă, se poate începe educaţia interculturală, ce presupune o învăţare
permanentă despre faptul că orice persoană trebuie tratată cu şanse egale, că toţi copiii, încă
de mici, nu sunt mai presus decât nimeni. Învăţând acestea, ca adulţi, ei vor putea deveni mai
toleranţi, vor accepta diversitatea culturală, vor deveni mai bogaţi cultural.
Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm
cu ceilalţi, deoarece doar aşa nu vor mai exista diferenţe între noi care suntem diferiţi, dar
totuşi egali. Şi pentru că toţi copiii au drepturi egale la educaţie, este necesară identificarea,
valorificarea şi stimularea tuturor capacităţilor şi disponibilităţilor existente la fiecare,
indiferent de etnie, în scopul unei educaţii eficiente.