Gandire critica și drepturile copilului

Respectarea și apărarea drepturilor copiilor

★ Categorii de copii în situații de risc și/sau cu CES (copii din medii

dezavantajate socio-economic, copii cu dizabilitati, copii care apartin unor
minoritati, copii din mediul rural)

Conform legislatiei în vigoare, METODOLOGIE din 19 august 2015 de lucru privind

colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice
de asistenţă socială şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea,
Situaţie de risc - orice situaţie, măsură sau inacţiune care afectează dezvoltarea
fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, în familie sau în comunitate,
pentru o perioadă determinată de timp.

Principalele cauze pentru care copiii ajung în situație de risc sunt:

• Factori de risc structurali: sărăcia și statutul socio-economic scăzut, lipsa locuinței și
condițiile improprii de locuire, mediul socio-economic (există comunități urbane dezavantajate);
• Factori de risc la nivel individual: mame adolescente, lipsa unuia dintre părinți (familii
monoparentale), existența unei dizabilități fizice sau psihice în rândul părinților, părinți plecați în
străinătate și care nu mențin legătura cu copiii, copii care au o dizabilitate fizică sau psihică;
• Evenimente nefericite din viață: decesul părinților, părinte aflat în detenție, părinți care au
fost instituționalizați anterior;
• Factori de risc la nivel relațional-comportamental: neglijare, abuz, exploatare, violență
domestică.
Situaţiile de risc care pot conduce la defavorizarea şi marginalizarea copiilor sunt:
● Sărăcia şi condiţiile precare de dezvoltare – Institutul Naţional de Statistică din România,
citând datele Eurostat din anul 2013, precizează că ţara noastră ocupa la acel moment primul loc
în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata sărăciei, cu un procent de 25,4% din întreaga
populaţie. În ceea ce priveşte copiii din România, în anul 2012, se aprecia că mai mult de jumătate
dintre copii se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială (52,2%).
● Mediile sociale defavorizate sunt caracterizate printr-o educaţie deficitară a copiilor şi prin
lipsa valorilor culturale. Aceste medii predispun copiii şi adolescenţii la comportamente de risc
precum consumul de alcool şi droguri, săvârşirea de infracţiuni, abandonul şcolar.
● Dizabilitatea reprezintă o afecţiune fizică sau mentală care limitează activitatea
persoanelor. În Romania există programe de recuperare şi sprijin educaţional pentru copiii cu
dizabilităţi, care au rolul de a facilita adaptarea acestora în mediul şcolar şi profesional.
● Grupuri etnice minoritare. Termenul minoritate caracterizează populaţii cu o altă limbă,
naţionalitate, religie sau cultură, dar cu un stil de viaţă diferit de cel al populaţiei majoritare din
punct de vedere numeric.
Copiii aflaţi în situaţii de risc sunt:
- copiii care provin din medii defavorizate economic,
- copiii cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale - Cerinţele educaţionale
speciale reprezintă necesităţi educaţionale suplimentare, adaptate particularităţilor
individuale şi celor caracteristice unei anumite dizabilităţi sau tulburări.
- copiii aparţinând unor minorităţi naţionale şi
- copiii din mediul rural.
1
 Gandire critica și drepturile copilului

★ Instituții guvernamentale, interguvernamentale și neguvernamentale cu rol în

respectarea, apărarea și promovarea drepturilor copilului

● Instituții guvernamentale - rolul statului; securitate și protecție socială

Rolul statului - elaborează și implementează legi prin care drepturile să fie recunoscute
pentru toți copiii, fără discriminare; sprijnină financiar copiii, prin:
• alocația de stat
• ajutoare sociale pentru familiile cu copii aflate în risc de sărăcie
• concediu și indemnizația pentru sprijinirea copilului bolnav
• burse sociale pentru asigurarea frecventării școlii pentru copii aflați în dificultate
• facilități pentru transportul în comun
• ajutoare în natură, alimentare și materiale ( de exemplu, rechizite) .
În România există o lege specială care reglementează respectarea, promovarea și
garantarea drepturilor copilului – este vorba de Legea nr. 272/2004 privind protecția și
promovarea drepturilor copilului.

● Organizații interguvernamentale și neguvernamentale; rolul societății civile

Organizaţia interguvernamentală este o formă de asociere între state în baza unui tratat,
care urmăreşte scopuri comune şi care are organe speciale proprii, îndeplinind funcţii particulare în
interiorul organizaţiei.
Instituţiile interguvernamentale care adoptă măsuri în scopul protejării şi respectării
drepturilor copilului din întreaga lume sunt:
● Consiliul Europei - Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de
drepturi ale omului de pe continent. Acesta cuprinde 46 de state membre, inclusiv toate
statele membre ale Uniunii Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au
aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja
drepturile omului, democrația și statul de drept.
● Organizaţia Naţiunilor Unite - Organizația Națiunilor Unite (ONU) este cea mai
importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război
Mondial, are astăzi 193 de state membre. Obiectivele ONU, conform Cartei ONU, sunt
următoarele :
- să menţină pacea şi securitatea internaţionale;
- să dezvolte relaţiile prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului
egalităţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor la autodeterminare;
- să realizeze cooperarea internaţională în soluţionarea problemelor internaţionale cu
caracter economic, social, cultural sau umanitar şi în promovarea respectării
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale;
- să fie un centru pentru armonizarea eforturilor naţiunilor în realizarea acestor
scopuri comune.

● Organizaţia neguvernamentală (ONG) este o instituţie care apare dintr-o nevoie a

membrilor societăţii şi care îşi desfăşoară activitatea independent de instituţiile guvernului.
Prin activitatea lor, organizațiile nonguvernamentale își propun obiective diverse ce
vizează:
• activități de caritate;
• activități de educație (civică, artistică, religioasă etc.);
• activități militante (de protecție a drepturilor omului, a drepturilor copilului, a mediului,

2
 Gandire critica și drepturile copilului
a principiilor democratice etc.);
• activități de sprijinire a comunităților locale etc.

Exemple:
➢ Salvați Copiii România este o organizație nonguvernamentală care acționează pe teritoriul
României, membră a celei mai mari organizații independente din lume care promovează drepturile
copilului (Save the Children International).
➢ World Vision România este tot o organizație nonguvernamentală internațională, care activează
în România din 1990. Scopul ei este de a-i sprijini pe copii pentru a avea acces la educație,
servicii culturale și de sănătate. ➢ Asociația Telefonul Copilului este o organizație
nonguvernamentală, non-profit, al cărei scop este acela de a-i proteja pe copii împotriva oricărei
încercări de încălcare a drepturilor lor, împotriva oricărei forme de abuz.
Societatea civilă este formată din cetăţeni asociaţi în diferite forme de organizare, care îşi
apără interesele comune pe bază de voluntariat. Cele mai cunoscute forme de organizare ale
societăţii civile sunt organizaţiile neguvernamentale.
Rolul societăţii civile este de a contribui, prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale şi
în colaborare cu instituţiile specializate ale statului, la ameliorarea problemelor sociale.
Actorii societăţii civile desfășoară o activitate intensă în încercarea de cum ar fi:
- combaterea sărăciei, corupţiei și a inegalităţii economice;
- reacţia la crizele umanitare, inclusiv conflictele armate;
- promovarea statului de drept și a responsabilităţii;
- promovarea libertăţilor publice;
- pledoarie în favoarea transparenţei bugetelor de stat;
- protecţia mediului;
- realizarea dreptul la dezvoltare;
- împuternicirea persoanelor din rândul minorităţilor și al altor grupuri expuse riscului;
- combaterea oricărei forme de discriminare;
- sprijin vizând prevenirea criminalităţii;
- promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor;
- combaterea traficului de fiinţe umane;

Bibliografie:
● Programa școlară pentru disciplina Educație socială, clasele V-VIII, București, 2017
● Gollob, R., Huddleston, T., Krapf, P., Rowe, D., Taelman, (editori), Explorarea drepturilor
copilului - Activități didactice pentru clasele I-IX, Consiliul Europei, 2007
● Ciocalteu, A; Florea, R., Gunea, C.; Radu. M.; Stanculescu, A.; Educație socială - Manual
pentru clasa a V-a, Ed. Sigma, București, 2022