Psihicul uman

Caracteristici și definire
1. Psihicul este o reflectare subiectivă a realităţii obiective, care există
independent de noi.

● „reflectere” (latina) = oglindire, reproducere.

● fenomenele psihice oglindesc realitatea (sub formă de senzaţii, percepţii, reprezentări,
idei etc.).
● această oglindire este subiectivă, adică depinde de particularităţile individuale ale
fiecărui individ.
● exemplu: Am citit cu toţii aceeaşi carte. Opiniile noastre despre ea pot fi diferite: cuiva
cartea i-a plăcut, cuiva nu, cineva a pătruns în esenţa ei, cineva nu ş.a.m.d. Chiar unul
şi acelaşi om poate avea o atitudine diferită față de unii şi aceiași oameni, obiecte,
evenimente.
2. Psihicul constituie o reflectare adecvată a realităţii.

● „adaequatus” (din lb. latina) = „potrivit”, „corespunzător”, „nimerit”.

● psihicul oglindeşte realitatea astfel încît această reflectare să corespundă
obiectului, situaţiei.
● exemplu: noi vedem cartea ca pe o carte şi nu ca pe un alt obiect (creion, stilou
etc.).
4. Psihicul reprezintă o reflectare intermediară.

● „intermedio” (din lb. italiana) = prin intermediul, prin mijlocirea

● psihicul mijloceşte influenţele exterioare ale obiectelor, fenomenelor asupra
individului şi reacţiile, acţiunile de răspuns ale acestuia la ele.
● exemplu: după ce profesorul adresează elevilor o întrebare aceştia gîndesc, îşi
amintesc, fac concluzii, apoi răspund (oral, în scris), demonstrează cele solicitate
prin anumite mişcări, acţiuni, activităţi (la educaţia fizică, tehnologică).
5. Psihicul este o reflectare anticipată.

● „anticipare” (din lb. latină) – a face sau a spune ceva înaintea timpului cuvenit
● psihicul anticipează realitatea
● exemplu: înainte de a preda lecţia, profesorul meditează asupra ei, gîndeşte care
vor fi obiectivele, ce şi cum va explica, în cît timp, etc. Şi numai după aceasta va
trece la realizarea ei
Aşadar, psihicul este...

o reflectare subiectivă,
adecvată,
activă,
intermediară şi
anticipată a realităţii obiective.
Ipostazele psihicului

Există următoarele forme ale vieţii psihice (numite şi ipostaze ale psihicului):

❖ conştientul
❖ subconştientul
❖ inconştientul
Conștientul

- Conştientul reprezintă totalitatea cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare.

- Conştientul este o astfel de reflectare a realităţii, datorită căreia omul îşi dă seama
de obiectele, fenomenele din jur, de relaţiile lui cu lumea înconjurătoare.
Subconștientul

● Este o formaţiune sau nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cândva
conştiente, dar care în prezent se desfăşoară în afara controlului conştient.
● El este rezervorul unde se conservă amintirile, automatismele, deprinderile,
ticurile, deci toate actele ce au trecut cândva prin filtrul conştiinţei, s-au realizat
cu efort, dar care se află într-o stare latentă, însă putând oricând să redevină
active, să păşească pragul conştiinţei.
Inconștientul

- Rezervor al tendintelor infranate, inabusite, refulate

- Formatiune psihica ce cuprinde tendințele ascunse, conflictele emoționale generate de
resorturile personalității
- Reprezintă ansamblul de fenomene şi reacţii psihice, care intervin în activitatea noastră,
fără a ne da seama de prezenţa lor.
- Exemple de fenomene și reacții psihice inconștiente: visele în timpul somnului, reacţiile de
răspuns în stare de ebrietate, somn, comă.
Clasificare fenomene psihice

Psihologia studiază fenomenele psihice care, în mod tradițional, sunt clasificate în 4

categorii:
1. procese psihice,
2. activităţi psihice,
3. însuşiri psihice,
4. condiţii care stimulează şi facilitează desfăşurarea proceselor şi a activităţilor
psihice.
Procesele psihice se clasifica în:

● procese senzoriale: senzaţii şi percepţii, reprezentari

● procese cognitive superioare: gîndirea, memoria şi imaginaţia;
● procese reglatorii: motivația, voința, afectivitatea, atenția
Activitățile psihice

● modalităţi fundamentale de exprimare și raportare ale conduitei umane la

realitatea externă înconjurătoare.
● principalele activități psihice sunt:
jocul,
învăţarea,
munca,
creaţia.
Însușiri psihice:

● formaţiuni psihice care redau structurile globale, stabile ale personalităţii.

● Însuşirile psihice de personalitate sunt:
temperamentul,
caracterul,
aptitudinile,
creativitatea.
Condiții ce stimulează procesele, activitățile și însușirile
psihice

Condiţii care stimulează şi facilitează procesele, activităţile şi însuşirile psihice:

motivaţia,
deprinderile,
atenţia.
Relația dintre fenomenele psihice

Între toate aceste fenomene psihice există o strînsă legătură şi interdependenţă,

astfel:
● procesele psihice apar ca elemente componente în structura activităţii psihice şi se
regăsesc transfigurate în însuşirile psihice.
● activitatea psihică reprezintă cadrul şi sursa apariţiei, formării şi dezvoltării atît a
proceselor, cît şi a însuşirilor psihice.
● însușirile psihice, la rîndul lor, odată constituite, contribuie la realizarea unor noi
structuri ale activităţii psihice.