Educatie interculturala

★ Comunicarea interculturala
★ specificul comunicarii interculturale
★ bariere ale comunicarii interculturale
★ reguli și principii pt facilitarea comunicarii interculturale

★ Comunicarea interculturala

● Specificul comunicarii interculturale

Termenul de comunicare interculturală a fost folosit prima dată de Edward Hall (1959)
în lucrarea „Silent Language”, unde abordează aspecte legate de importanţa comportamentului
nonverbal în comunicare, definind comunicarea nonverbală ca pe un schimb care nu implică
cuvinte.
Constantin Cucoş (2000, p.136), la rândul lui, defineşte comunicarea interculturală ca
un „schimb sau tranzacţie valorică însoţit de înţelegerea semnificaţiilor adiacente, între
persoane sau grupuri care fac pate din culturi diferite. Schimburile se pot realiza la nivel ideatic,
verbal, nonverbal, comportamental, fizic, obiectual, organizaţional.”
Comunicarea interculturală mai poate fi definită ca abilitatea de a comunica verbal şi
nonverbal cu indivizi din alte culturi astfel încât toţi indivizii participanţi la comunicare să codifice
şi să decodifice mesajele comunicate şi să evite pe cât posibil interpretările şi evaluările
eronate. (Michael Hinner,1998, p.53)
În comunicarea care implică un parteneriat internațional diversitatea nu poate fi
valorificată dacă la baza acțiunilor noastre stă clișeul și eticheta. Fără o atitudine deschisă și
tolerantă gestionarea comunicării care implică persoane din medii diferite poate genera situații
conflictuale și tensiuni care să compromită atingerea obiectivelor stabilite. Este esențial ca în
etapa de pregătire a întâlnirilor, mai ales în situația în care de procesul de comunicare se leagă
un int res profesional sau economic să analizăm cu atenție câteva aspecte relevante din cultura
partenerilor pe care dacă le cunoaștem din timp comunicarea va fi efectivă, eficientă și vor
crește șansele de reușită:
Întrebări ajutătoare la care ne putem răspunde în astfel de situații:
· Ce este definit ca ”bine” și ”rău” în cultura partenerilor?
· Care e percepția asupra diferențelor de gen?
· Cum este perceput timpul în cultura partenerilor?
· Care sunt tradițiile cele mai importante?

1
 Educatie interculturala
· Care e rolul religiei în societatea partenerilor?
· Ce e interzis în societatea partenerilor?
· Ce e ”amuzant”?
Prezentăm sintetic o serie de factori care condiționează decisiv comunicarea în
context intercultural:
★ · Sistemele de valori:. Valorile reprezintă nucleul culturii, de aceea înţelegerea valorilor
celuilalt este cel mai important moment al procesului de comunicare interculturală.
Simbolurile sunt însemnele unei culturi, precum cuvintele, imaginile sau obiectele ale
căror semnificaţie, convenţională de altfel, este recunoscută numai de cei care trăiesc
într-un anumit spaţiu cultural. O anumită vestimentaţie poate deveni simbolul unei culturi,
spre exemplu, voalul islamic, fustele scoţienilor etc. Toţi cei care recunosc nemijlocit
aceleaşi simboluri, împărtăşesc aceleaşi valori fundamentale, se identifică aceloraşi
„eroi” şi urmează aceleaşi ritualuri, fac parte din aceeaşi cultură.
★ · Limba: limba engleză este validată pe plan internațional ca limbă principală de
comunicare în relațiile economice, diplomatice sau culturale. Influența acesteia rezultă în
mare măsură din faptul că țările în care această limbă este utilizată ca limbă maternă
influențează fundamental domeniile de utilizare. Orice limbă de circulație internațională
stăpânită reprezintă un atu pentru persoana capabilă să o folosească, deschizând
accesul catre noi culturi.
★ · Religia: percepția sacrului, sărbătorile religioase, influența religiei asupra bucătăriei,
practicilor zilnice, etc, este un factor fundamental în comunicarea interculturală. În țările
în care religia este clar separată de stat sau politică are o influență mai redusă, însă în
țările în care nu există o astfel de separare, influența asupra comunicării interculturale e
decisivă (ex. Statele islamice).
★ · Percepția asupra timpului: concepția time is money vs. o abordare lejeră a punctualității
influențează total comunicarea în context intercultural. Trebui reflectat asupra întrebării:
Ce înseamnă în cultura mea să întârzii la o întâlnire? Dar pentru celălalt?
★ · Stilul de comunicare: există culturi în care gesturile care însoțesc comunicarea sunt de
o complexitate care reprezintă cheia decodificării mesajului verbal.

★ Bariere ale comunicarii interculturale (stereotipuri și

prejudecăți)
Printre principalele categorii de obstacole întâlnite în comunicare se pot preciza următoarele:
● diferenţele de percepţie
● lipsa de interes
● emoţiile incontrolabile
● personalitatea
● paradigma culturală
Tipul blocajelor
- perceptuale - Stilul perceptiv format în propria cultură, percepţia spaţiului a
timpului specific fiecărei culturi.
- Proximitatea –spaţiul dintre doi oameni atunci când comunică (de exemplu,
japonezii ar fi speriaţi de cât de apropiaţi comunică israelienii.)
- Determinate de specificul reprezentărilor - Reprezentarea timpului şi a spaţiului
Timpul – românii acceptă 15 minute întârziere, americanii tolerează 5 minute, iar
mexicanii 30 de minute.
- gândirea - Importanţa algoritmilor şi modul de rezolvare a problemelor.
- memoria - Fondul informaţional, calitativ sau cantitativ.
- imaginaţia - Atitudinea specifică faţă de nou.
- limbajul - Competenţa şi performanţa lingvistică şi bilingvistică la nivel verbal şi
non - verbal.

2
 Educatie interculturala
- la nivel verbal (Exemplu: Dacă produsul Dacia – Nova ar fi fost vândut pe
piaţa spaniolă s-ar fi putut să întâmpine anumite probleme, „no va” în limba
spaniolă însemnând „nu te duce”). A comunica în limba nativă într-un context
multicultural presupune o modelare a vitezei de transmitere a mesajului, o
exprimare clară, cu articulare de cuvinte fără utilizare de regionalisme sau expresii
idiomatice. „Tehnica” de formulare a întrebărilorlimitează şi hotărăşte căile prin
care se oferă răspunsurile –cu alte cuvinte, determină modul de producţie a
ideilor, a ideologiilor, a concepţiilor despre lume.
- la nivel non - verbal :
Gesturile joacă un rol important în comunicare, de exemplu latinii folosesc mai multe
gesturi când comunică decât scandinavii, de aceea aceştia sunt văzuţi ca plictisitori de
către latini.
Contactul vizual in timpul comunicării – Europenii consideră că asiaticii au tot timpul ceva
de ascuns pentru că nu menţin contactul vizual în timpul comunicării.
Vocea –arabii au tendinţa de a ridica vocea atunci când vor să accentueze ceva, acest
lucru fiind de mai multe culturi interpretat ca o formă de agresivitate.
Afectiv motivaţionale - Modelarea educativă a sensibilităţii interculturale, specificul stimei,
specificul cultural al ataşamentului.

● Reguli și principii pt facilitarea comunicarii interculturale

Diversitatea socială este o mare oportunitate pentru fiecare persoană de a fi mai

creativă, de a-și lărgi orizonturile, de a înțelege mai bine lumea.
Trebuie să înțelegem că astăzi există doar două posibilități în legătură cu globalizarea în
progres:
➔ fie ne vom închide în noi înșine la ceea ce este diferit și, astfel, ne vom priva de
oportunități de dezvoltare, deoarece nu ne putem adapta la condițiile
predominante sau la alte culturi pentru a fi capabili să obținem ceea ce ni se poate
părea necesar pentru o funcționare mai bună și mai completă în lumea modernă,
➔ fie vom învăța să le oferim altora lucrurile pe care le considerăm cele mai
valoroase și care merită împărtășite în propria noastră cultură.
Există câteva principii de bază care ar trebui urmate atunci când vrem să vorbim despre
dialog intercultural sau integrare.
● Cautarea elementelor comune - Primul este să căutăm ceea ce ne este comun. Esența
cooperării este găsirea unui teren comun pentru acțiune. Prin urmare, atunci când căutați
un contact cu cineva dintr-o altă cultură, ar trebui să vă bazați pe ceea ce avem în
comun. Diferențele sunt oricum evidente și vor fi clar vizibile în timpul contactului în sine.
Ceea ce face legătura, totuși, trebuie găsit. Rădăcinile comune, valorile, experiențele
istorice, obiceiurile și metodele de conduită oferă o oportunitate excelentă de a intra
într-un dialog care poate fi apoi dezvoltat.
● Acceptarea - A doua regulă este principiul acceptării. Adesea confundat cu toleranța,
deoarece pentru majoritatea oamenilor cei doi termeni sunt sinonimi. Dar, de fapt,
toleranța este un concept de valoare care pune valorile tolerantului peste cele tolerate.
Pe de altă parte, acceptarea este un termen mai neutru (Gogacz și Sołtys, 2016).
Înseamnă reconciliere deplină cu o altă viziune asupra lumii. Din perspectiva dialogului
intercultural, acceptarea este o condiție prealabilă.
● Adaptarea reciproca - Un al treilea principiu care este strâns legat de precedentele este
adaptarea reciprocă. Este vorba de concentrarea asupra asemănărilor și încercarea de a
ajunge la un consens asupra diferențelor; necesită o abordare de conciliere, arta
compromisului.
● Curiozitatea - Al patrulea principiu este curiozitatea. Curiozitatea este dorința de a ști ce
3
 Educatie interculturala
este diferit și este un motivator pentru dialog. Fără curiozitatea cu privire la o altă cultură,
fără voința de a o cunoaște, nu se poate vorbi de o participare deplină la dialog și nici nu
poate exista acceptare. Când cuiva nu îi pasă de altă cultură, nu încearcă să o
cunoască, nu va fi cu adevărat interesat să ia legătura cu niciunul dintre reprezentanții ei.
Comunicarea interculturală ne provoacă la anumite exigenţe:
➢ să construim o atitudine de învăţare şi acceptare a diversităţii
➢ să arătăm respect pentru partenerii culturali
➢ să ascultăm atent o altă persoană
➢ să suspendăm discriminările şi prejudecăţile
➢ să ne formăm competenţe lingvistice aşa încât să putem comunica în alte limbi
➢ să învăţăm să ne adaptăm la situaţii noi.
Alte reguli / sugestii pentru asigurarea unei comunicări interculturale eficiente:
➢ Nu faceţi interpretări automate, presupuneri sau judecăţi
➢ Gândiţi divergent (“outside the box”)
➢ Fiţi pregătiţi să explicaţi lucruri care vă par evidente
➢ Folosiţi-vă gândirea critică
➢ Nu faceţi judecăţi de valoare
➢ Centraţi-vă pe soluţii, nu pe probleme
Metode și tehnici de comunicare interculturala
➔ Asertivitatea adecvată constituie o metodă prin care îndeplinim scopul comunicării.
Structura ei este următoarea:
1. formularea acţiunii
2. formularea răspunsului interlocutorului
3. formularea rezultatului preferat de interlocutor.
Caracteristic acestei metode de comunicare este faptul că evită blamarea, aratând cum
se simte persoana. (Eu simt… Ce aş vrea eu este să…).
➔ Negocierea - În cadrul acesteia evitarea situaţiilor de tip victorie/înfrângere este un
deziderat deoarece reprezintă o tactica ineficientă. Helena Cornelius şi Soshana Faire
(H. Cornelius, 1996) prezintă o metoda numită Victorie-Victorie (win - win) Aceasta
constă în asigurarea câştigului de ambele părţi. În felul acesta relaţiile se consolidează şi
se îmbunătăţesc. Structura ei este următoarea: investigarea nevoilor părţilor implicate,
diagnosticarea punctelor de complementaritate a diferenţelor, identificarea modalităţilor
de rezolvare, cooperarea. Esenţial pentru această abordare este faptul că, în cazul în
care nu se poate realiza complementaritatea totală a nevoilor se vor căuta soluţii de tipul
victorie – victorie.
➔ Asigurarea feedbackului - În context intercultural neînţelegerile pot provoca deseori
disensiuni. De aceea se foloseşte tehnica numită : asigurarea feed-back-ului.
A verifica o decodare pentru acurateţe se numeşte feed-back şi folosirea lui
îmbunătăţeşte calitatea comunicării. Fără el este uşor să devii un ascultător pasiv niciodată
neştiind sigur dacă ai înţeles mesajul vorbitorului sau nu. Răspunzător pentru reacţia inversă
este cel care transmite mesajul dar în situaţia în care el nu face precizarea necesară atunci
aceasta trebuie efectuată de celălalt.
Bibliografie:
● Programa școlară pentru disciplina Educație socială, clasele V-VIII, București,
2017
● Lupșa, D. D., Educație socială. Manual pentru clasa a VI-a, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 2018
● https://pjp-eu.coe.int/en/web/youth-partnership/t-kit-4-intercultural-learning