Ken Robinson: Sa incepem revolutia educatiei!

CONTEXT:
Acest discurs a fost rostit in luna februarie a anului 2006, in cadrul
conferintei TED (Technology Entertainment Design).
Ken Robinson prezinta intr-o maniera amuzanta si emotionanta
necesitatea crearii unui sistem educational care sa cultive creativitatea si in
cadrul caruia sa fie recunoscute tipurile (formele) multiple de inteligenta.

TEMATICA:
Discursul este centrat pe ideea conform careia copii sunt educati intr-o
maniera liniara, fara a se tine cont de creativitatea sau de talentul/talentele
lor.

STRUCTURA:
Discursul lui Ken Robinson este unul de tip argumentativ, deoarece
vizeaza modificarea convingerilor intelectuale ale auditoriului.
Din perspectiva cronologica si constitutiva, discursul este unul raportat.
In sens strict, discursul raportat se refera la cazul in care emitatorul are ca
obiect al enuntului sau un alt act enuntiativ. Ken Robinson isi incepe discursul
amintind de conferinta TED desfaurata in urma cu patru ani, unde atat el, cat
si Al Gore au vorbit despre criza climatica. Discursul lui Ken Robinson
surprinde elemente care apartin altor surse: Al Gore, Abraham Lincoln.
In prima parte a discursului Ken Robinson trebuie sa capteze
auditoriul, in acest scop apeland la doua tipuri de secvente: narativa si
dialogala.
A doua parte (doua paragrafe) marcheaza inceputul efectiv al
discursului. Ken Robinson aduce in atentia auditoriului problema din educatie,
facand o analogie intre criza resurselor naturale si, asa cum a numit-o el,
criza resurselor umane.
A treia parte dezbate problema talentului uman si contureaza ideea
potrivit careia oamenii isi folosesc foarte putin talentele. In acest context, Ken
Robinson sustine ca exista trei categorii (tipuri) de oamneni:
 oameni care nu sunt cu adevarat buni la nimic;
 oameni carora nu le place in mod deosebit ceea ce fac; acestia rabda
viata decat se bucura de ea;
 oameni care isi iubesc meseria: “nu e un lucru pe care il fac, e un lucru
care ii defineste”.
Partea a patra a discursului ofera explicatii posibile pentru cele
enuntate anterior. Pentru a influenta auditoriul, Ken Robinson alege ca
metoda de expunere clasificarea. Astfel, factorul principal il reprezinta
educatia, fiind urmat de conformitate, diversitatea talentului si pasiune.
Ken Robinson aduce in atentia publicului ideea de linearitate intalnita
in domeniul educatiei, fiind de parere ca viata nu este liniara, ci organica. In
sprijinul acestei idei si pentru ca publicul sa rezoneze cu aceasta, Ken

1
Robinson introduce in discursul sau o secventa anecdotica ce il are ca
protagonist pe un adult, care in copilarie si-a dorit sa ajunga pompier.
In ultima parte a discursului (doua paragrafe) accentul cade pe latura
emotiva, facandu-se analogie la o poezie a lui W.B. Yeats. Partea de final
este centrata pe importanta visului.

LIMBAJ & TONALITATE

 Ken Robinson foloseste un limbaj familial, acesta conferind discursului

mai multa forta.
 In cadrul discursului sunt accentuate cuvintele importante si cele care
introduc idei noi. Cuvintele importante din cadrul unei fraze sunt
accentuate, in timp ce restul cuvintelor sunt rostite mai repede.
Exemple:
- “Al Gore”;
- “Dar cred ca exista si un alt fel de criza climatica, care este la fel
de grava, care are aceleasi origini, si cu care trebuie sa ne
confruntam cu aceeasi stringenta”;
- “ne folosim foarte putin talentele”;
- “rabda … se bucura de ea (viata)”;
- “iubesc (meseria)”;
- “Pentruca nu e un lucru care il fac, e un lucru care ii defineste”;
- “Avem nevoie … nu de evolutie, ci de revolutie in educatie”;
- “fundamental”…. “inovatia e grea”;
- “ideea de linearitate”;
- “ne obsedeaza ideea de a-i trimite pe tineri la facultate”;
- “si ne saraceste spiritual si energiile asa cum fast food-ul ne
deterioeaza corpul”;
- “extraordinar de variat”;
- “pasiune”;
- “ne stimuleaza spiritual si energia”;
- “In fiecare zi, pretutindeni, copiii nostril isi astern visele la
picioarele noastre. Si trebuie sa calcam domol.”.

 Alte modalitati de accentuare folosite sunt contrastul si comparatia.

 Accentuarea unei idei se realizeaza si prin modificarea ritmului, exprimand
naturalete si alungand monotonia.
 Pentru a influenta, Ken Robinson foloseste diverse strategii:
- metode de expunere:
- analogie( criza climatica; poezie;fast food);
- exemplificare: secventa cu ceasul;
- clasificare.
- naratiune;
- descriere;
- sugestie.

 Paragrafele se deschid cu acele cuvinte menite sa atraga atentia

auditoriului.

2
 Este folosit sensul conotativ al cuvintelor pentru a crea emotie. In acest
sens, reprezentativ este finalul discursului.
 Ken Robinson face pauze scurte inainte de a exprima o noua idée. Astfel, el
accentueaza acea idée si atrage atentia publicului. Pauza respectiva este
benefica atat celui ce vorbeste (reorganizeaza ideile, creaza suspans), cat si
celor ce asculta (memoreaza ideea).
 Discursul lui Ken Robinson este caracterizat de umor, sinceritate si
veridicitate. El lasa senzatia ca intradevar crede si simte ceea ce rosteste.

POSTURA & GESTICA

In cadrul unui discurs, o importanta majora o are mimica fetei si mai

putin postura corpului.
Postura corpului trebuie sa fie spontana si naturala, astfel incat sa nu
fie in dezacord cu mesajul verbal. Atunci cand se rosteste un discurs trebuie
eliminate orice gest care ar putea distrage atentia auditoriului de la mesajul
transmis pe cale verbala.
Pe toata durata discursului Ken Robinson adopta postura “calaretului”.
Picioarele sunt drepte, iar talpile sunt foarte departate. Aceasta postura este
tipica pentru dominanta, intrucat mareste spatial ocupat de corp. Deoarece
picioarele sunt asezate la o oarecare distanta, aceasta postura este in acelasi
timp una a imovabilitatii: indica faptul ca persoana nu intentioneaza sa plece.
In timpul rostirii discursului Ken Robinson nu recurge la o mimica
complexa. Mimica este alcatuita din gesture prin care isi ridica sprancenele si
de cele prin care zambeste sau rade scurt. De asemenea, se observa faptul
ca, in general, privirea sa este fixa si indreptata spre podea in timpul
expunerii unei anumite idei. Ea este directionata spre public in momentele de
pauza dintre idei. In secventele anecdotice sau in cele de dialog priveste, de
asemenea spre auditoriu, interactionand cu acesta.