Confruntarea timpurilor verbale

Odată, demult, în împărăția verbului „a fi” s-a întâmplat un lucru minunat: s-a născut fiul acestuia,
verbul „va fi”.

Conducătorul regatului , nemaipomenit de fericit, a organizat o petrecere pentru a sărbători nașterea

urmașului la tron,a unicului și prea iubitului său fiu. A invitat toate rudele lui apropiate,dar și
îndepărtate.Verbele la trecut au stat și au așteptat, dar nici urmă de invitație, așa că au jurat răzbunare și
chiar război tuturor invitaților, adică verbelor la prezent și viitor.

Din nu se știe ce motiv într-o joi, formele au început o ceartă (unii zic că totul s-a petrecut din cauza
substantivului șotie, dar mulți zic că este doar vina adjectivului răzbunător). Pâna la urmă, tot certându-
se, s-a ajuns la un război. Pe deoparte verbele la trecut, iar pe de cealaltă verbele la prezent și viitor.

Conduși de generalul „a avut” una dintre trupele trecutului cunoscută drept Perfectul Compus, a
înfruntat cu o vitejie nemaipomenită toate trupele viitorului. Acestea nepregătite au fost nevoite să se
retragă și chiar sa își sacrifice unele verbe.

Văzând ca trecutul o ia înainte, conducatorul viitorului și cel al prezentului s-au sfătuit să stea doar
împreună, cu cineva, întotdeauna de gardă, în acest fel fiind imposibil de cucerit.

Neștiind ce să facă pentru a câștiga, conducatorul trecutului s-a sfătuit cu înțelepții verbului.Aceștia l-
au sfătuit să se prefacă a se preda și să le dea drept dovadă o statuie din lemn care în înterior sa fie plină
de verbe, iar noaptea verbele dinănauntrul statuii să iasă și sa îi jefuiască de toate armele și adjectivele.

Așa că au construit o statuie din lemn de dimensiuni enorme care îl înfățișa pe fiul conducătorului
prezentului, micuțul „va fi”. În această statuie erau ascunse douăzeci dintre cele mai bune verbe ale
trecutului, pregătite să jefuiască tabăra adversă. Cu speranța că se va face pace, verbele la prezent și
viitor au acceptat darul și au organizat o petrecere în tabăra lor, fără verbele la trecut.

În dimineața următoare, verbele la prezent și viitor s-au trezit fără o parte din arme și asaltate de
verbele la trecut.

Multă lume zice multe despre acea bătălie. Unii zic că a fost așa de crâncenă, încât au tremurat munții
trei zile și trei nopți, alții zic că s-au pierdut sute de verbe, dar toată lumea este de acord cu un lucru: că
de atunci nici o profesoară de română nu mai predă formele trecutului alături de formele prezentului și
ale viitorului.

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus uite așa o poveste inventată pentru verbe terminată.