SEED 11.03.

2023

În enunțul: „Mi-a oferit atenția de care aveam nevoie și acest lucru m-a bucurat atât de mult încât am
decis să îi ofer un cadou care să îl motiveze și un sfat: <<Fă orice. Asta te va face fericit!>>” există:
a. două CD
b. cinci CD
c. patru CD
d. opt CD

3. În enunțul „Ieri observase o oarecare ostilitate din partea vrăbiilor, care trecuseră pe lângă el fără
să-l salute.” există:
a. două atribute și un CL
b. un CT și un CD
c. un CT și un CI
d. un verb la indicativ, perfect-compus;
4. În enunțul „Am vorbit despre părinții lui și pisica aceea pe care nu o mai suport. Mereu mi-am
dorit să aduc în discuție subiectul ăsta.” Există:
a. un CP
b. două CP
c. două CP și un CD
d. un CP și două CD
5. Alcătuiți un enunț exclamativ în care cuvântul fată să fie în cazul dativ (1) și unul asertiv în care creion să
aibă funcția sintactică de atribut (2). BIANCA
6. Alcătuiește un enunț asertiv în care adverbul acolo să aibă funcția sintactică de atribut (1) și un enunț
interogativ în care substantivul fotograf să aibă funcția sintactică de complement de agent (2). DARIA
7. Alcătuiește un enunț interogativ în care pronumele interogativ care să aibă funcția sintactică de subiect
(1) și un enunț asertiv în care substantivul văduvă să aibă funcția sintactică de nume predicativ (2). DELIA
8. Alcătuiește un enunț asertiv în care pronumele personal el să aibă funcția sintactică de atribut (1) și un
enunț interogativ în care substantivul propriu Gherasim să aibă funcția sintactică de complement indirect
(2). STEFAN
9. Alcătuiește un enunț asertiv în care să folosești substantivul comun iubire în cazul dativ (1) și un enunț
imperativ în care o interjecție să aibă funcția de predicat verbal (2).
10. Alcătuiește un enunț interogativ în care să folosești substantivul comun profesor în cazul genitiv (1) și
un enunț asertiv în care cățel să aibă funcția de complement prepozițional (2).
Călărețul zărit înainte pe movilă se apropia în goană mare de sat.
- E nebun, zise Șușteru, vânturând mâinile, omoară calul dac-o ține tot așa până la pod.
Observându-l, călărețul cârmi spre el și strigă, arătând cu brațul îndărăt, că vine gârla. A plouat
la munte și vine gârla. Vine Buzăul.
Șușteru nu înțelese pe dată ce i se spune, parcă îi luase mințile, și când se dezmetici, celălalt
era departe, se pierdea pe sub arcadele podului vopsit în roșu, dispărea ca o nălucă, în fulgerările
apei morților. Șezu o clipă, căutând cu privirile înfrigurate în sensul albiei, pe linia malului, și i se
păru că-l lovește în față răcoarea apelor pornite de la munte. Atunci sări șanțul și urcă podul în
fugă, mai mult de-a bușilea, suflând greu pe gură. O mânecă a cămeșii, îmbâcsită de sudoare, îi
atârna de încheietura mâinii ca un pansament desfăcut. O smulse și o aruncă.
Dascălul îi ieși înainte, apărându-se de muște cu o creangă de salcâm.
- Dascăle, strigă Șușteru, vine gârla, mă ! Trebuie să dau luntrea la apă și să curăț șanțurile.
Peste o săptămână mâncăm lăptuci.
Într-o jumătate de ceas, Șușteru a scos luntrea din șopron și a târât-o prin praful uliței, până
dincolo de râu.
În vremea aceasta s-au prins să bată clopotele bisericii. Bang-bang - clopotul mare; ding-ding -
clopotul mic. Toaca nu suna. Toaca se bate numai la soboruri bisericești.
Când au bătut clopotele, satul s-a mutat pe malul gârlei. Bărbații au tăbărât cu sapele și cu
târnăcoapele să spargă movilele de pământ care astupau intrarea în șanțuri. Femeile n-au coborât,
se îngrămădiseră sub un oțetar și țineau copiii lângă ele, fiindcă valurile puteau să-i tragă în
vâltoarea lor, din care nu mai e scăpare. Nu se știe de ce aveau credința că gârla, pornind de la
munte, se lasă la vale însoțită de un vânt rău, aspru, ca de îngheț, și se înfiorau dinainte, ca jivinele
plăpânde când simt că se apropie iarna grea. Două dintre ele rostogoliră cu mâinile până-n gura
vadului un pietroi mare, cât o buturugă, ca să fie acolo pentru spălat rufele. Jos, într-o groapă, un
bătrân întindea cârlige de undit, legate de o sfoară prinsă pe un țăruș înfipt la baza malului. În
fiecare cârlig atârna câte o jumătate de râmă ca momeală. O fată se pieptăna, răsfirându-și părul
castaniu în lumina soarelui și zicea un cântec trist ce aducea a bocet. În toiul lucrului, bărbații se
opreau o clipă și-și suflecau pantalonii până mai sus de genunchi, ca să nu li se ude mai târziu
îmbrăcămintea. Atâta mai aveau, ce era pe ei, restul boarfelor le schimbaseră pe mălai la bogătanii și
morarii din satele de sus.