Toate pânzele sus !

de Radu Tudoran

Tema textului

Romanul ,,Toate pânzele sus ! ‘’ de Radu Tudoran se distinge de

celelalte romane ale vremii sale prin faptul că abordează o temă mai
putin luată în vizor de către scriitori, și anume: aventurile marine. Una
din dimensiunile acestei teme este alcătuită din trăirile exterioare ale
echipajului goeletei Speranța, provocate de aventurile prin care trec și
de obstacolele pe care trebuie să le depășească în călătoria lor.

Titlul romanului vine din zona profesională a navigației, și reprezintă

o comandă pe care o dă căpitanul atunci când e nevoie ca vasul să
prindă viteză mai mare.

Acțiunea
 Cartea prezintă aventurile a doi prieteni, românul Anton Lupan și
francezul Pierre Vaillant, mai precis aventurile prin care trece Anton
Lupan în misiunea sa autoinpusă de a da de urma prietenului său
dispărut, Pierre Vaillant, pentru a porni împreună în realizarea unui vis-
călătoria peste Atlantic, spre Țara de Foc, un teritoriu necunoscut, pe
care doreau să-l cerceteze.

Cei doi munciseră împreună la construirea drumului de fier la

Stambul pentru a strânge bani ca să cumpere o goeletă cu care să
pornească în expediție. Au devenit astfel proprietarii unei goelete cu
două cataege, pe care au denumit-o simbolic L’esperance. Anton Lupan
a rămas la Stambul, în timp ce Pierre Vaillant a plecat spre Brăila cu un
transport de marfă. Din păcate, corabia nu a ajuns in port, deoarece
fusese atacată de pirați si Pierre fusese luat prizonier, lucru pe care
Anton Lupan îl va descoperi mult mai târziu.

După cinci ani, Anton se întoarce în țară și verifică din nou dacă a mai
apărut vreo veste despre Pierre, fără rezultat însă. Drept urmare, este
nevoit să plece singur în călătoria planificată cu un echipaj format din :
Ieremia-neîntrecut în trasul cu flintă, de care era nedespărțit,
destoinicul cârmaci Gherasim, bucătarul Ismail, musul Mihu și câinele
său, taciturnul Cristea Busuioc, și bineînțeles, Adnana, ultima venită,
cea care îi va răpi inima lui Anton Lupan.

Echipajul are parte de numeroase peripeții, înfruntând cu curaj toate

obstacolele ivite in cale.

Prezentarea personajelor
Anton Lupan-personaj principal

Căpitanul Anton Lupan este un personaj principal, masculin, modern,

individual si complex. Trăsăturile lui Anton ne sunt prezentate atât în
mod direct, din descrierile naratorului omniscient, cât și indirect, prin
comportamentul inginerului, gesturile, atitudinea sa, monologul
interior și relatiile sale cu alte personaje sau descrierile acestora. Rolul
lui Anton este central, el fiind cel care conduce acțiunea romanului și
cel care selectează echipajul pentru goeleta sa, Speranța. Astfel, în
relația cu celelalte personaje, Anton dă dovadă de corectitudine,
loialitate, bunătate și curaj. El li se adresează mereu respectuos, într-un
limbaj curat, iar glumele sale nu urmăresc a jigni pe nimeni. Manierele
lui Anton denotă o superioritate morală și comportamentală care susțin
autoritatea sa în fața celorlalte personaje.

La fel ca majoritatea coechpierilor săi, și el este un personaj surprins

în formare, de la băiatul orfan de mamă crescut doar cu tată, până la
darzul și aprigul inginer care va învața cum să-și croiască o corabie și un
drum pe mare:,,Era singur cu tatăl său, maică-sa murise născând al
doilea copil, care însă nu trăise mai mult de o zi, între tata și unicu-i fiu
se statornicise o prietenie mai puțin obișnuită în acel timp, care pentru
Anton Lupan nu avea să fie egalată decât de prietenia lui cu Pierre
Vaillant, mai târziu’’. Făcuse școala în Apus, la Paris terminase clasele
de liceu și urmase Politehnica, loc unde viața i se schimbase. Fire
sociabilă, aici se împrietenește cu Pierre, un tânăr la fel de curios și
ambițios, alături de care își propune să cunoască tot; amândoi studiază,
caută, citesc, se informează; călăuzit de atâta ambiție, Anton va învinge
dorul de casă, unde-l așteaptă un tată bătrân și bolnav, dar răbdător și
înțelegător. Astfel, impulsionați de notițele lui Amold Vaillant, tatăl lui
Pierre, cei doi hotărăsc să plece spre Țara de Foc, tocmai pentru a afla
ceea ce alții n-au reușit; și-ar fi dorit să fie astfel un Charles Darwin, să
experimenteze și să cerceteze taina cea mare, să poată face noi
afirmații și să fie ei primii oameni care lansează o noua teorie. Din
păcate, la un moment dat soarta le-a fost potrivnică: vitregiile ei i-a
despărțit, fiecare apucând pe drumuri diferite.

Așa cum Pierre îl consideră pe Anton ,,inimos și nebun’’ Lupan avea

să nu-l dezmintă; fidel țelului propus –și prietenului în același timp , ,,el
nu putea pune cruce peste viața unui om, cum punea Kir Iacomaki
peste lista celor șapte vagoane cu mărfuri, scufundate undeva in Marea
Neagră’’; pornește în căutarea lui Pierre și presupune că acesta pierise
într-un atac al piraților; totul fiind în zadar, se hotărăște să-și
întemeieze un echipaj care să-l însoțească în temerara încercare de a
atinge Țara de Foc- visul necurmat al lui și al prietenului său. Corabia pe
care o vor repara va fi chiar cea pierută, ,,Speranța,,. Acest nume îl
caracterizează în fapt pe Anton Lupan.

Pierre Vaillant rămâne ,,obsesia’’ vieții lui, astfel, orice port în care
sosește, orice om care discută despre pirați și orice vas trecut pe lista
naufragiatelor constituie mereu un punct de ,,atracție’’ și real interes.
De fiecare dată găsește noi resurse, mulă răbdare, o noua tactică în
abordarea înterlocutorului, și toate acestea pentru a găsi un semn
despre prietenul său. Pentru el renunță la orice plan, oricât de
important ar fi fost, schimbă direcția de deplasare și anulează chiar
contractele de livrare a mărfii. Prietenia rămâne o marcă esențială a
personalității eroului.

Fin psiholog și bun cunoscător al temperamentelor umane, el își

alege oamenii- ce pe parcurs vor deveni adevarați stâlpi de susținere ai
expediției și chiar ai vieții.
 Caracterizat de experiența de viață, pe care și-o cucerește cu greu, și
de sete de știință, de practică și devotament, respect și bun-simț, el va
ști când să fie dur și când înțelegător, toți văzând în el un căpitan
hotărât și ferm în decizii, cât și un prieten la nevoie. Postura de căpitan
de vas nu i-a alterat niciodată simțul onoarei și al demnității, pentru el
totdeauna constând mai mult relațiile cu oamenii.

Adnana- personaj secundar

Singura prezență femnină în echipajul goeletei este Adnana, o

siriancă de optsprezece ani răpită de Huseim, un arab. Acesta o bătea
mereu și prin acte false și-o declarase soră. Parinți ei erau din El-Mina,
un orășel de pe coasta Siriei, de unde, când fetița împlinise zece ani,
aveau să plece spre Marsilia. Însă, în timpul călătoriei vasul a luat foc și
doar ea s-a mai salvat. Bucuria ei a fost de scurtă durată căci, ajunsă pe
uscat, a fost luată cu forța de acest ,,frate’’ , care-i va presăra copilăria
cu bătăi, ceartă și scandaluri.

Salvată de căpitanul Anton Lupan, viața ei se schimbă radical,

ajungând să cunoască liniștea și încrederea în sine. În anii de robie
dusese o viață amară și nu auzise o dată din gura cuiva o vorbă bună.
Acum, când putea să se plimbe liberă, să cânte, să se zbenguie, ar fi
vrut să le fie utilă celor din echipaj și să n –o accepte doar din milă. De
aceea cere de lucru pentru a-și plăti hrana și îmbracamintea, însă foarte
greu i se încredințează câte o sarcină, toți dorind să nu-i mai chinuie
viața și acum.

Caracterizată mai mult indirect decât direct, Adnana reprezintă

puritatea și frumusețea de care ducea lipsă întregul echipaj, toți o
respectă, toți o admiră.
 Uneori vorbăreață, alteori misterioasă, este totuși o fire imprevizibilă
deși gândeste matur și ia decizii bune, uneori zburdalnică, înbinând într-
un mod aparte naivitatea cu feminitatea.

Experiența ei de viață este, în consecință, totală. I se încredințează

chiar cârma corabiei, postură în care, se descurcă de minune, atrăgând
aprecierile căpitanului.

Atașată de toți, atentă cu fiecare în parte, grijulie și devotată, sare în

ajutorul tuturora.

Finalui romanului, în care Adnana rămâne alături de echipaj și mai

ales alături de Anton Lupan, corespunde întru totul intenției auctoriale.
Personalitatea ei este, deasupra convenției impuse de literatura de gen,
fascinantă.

Valoarea educativă a scrierii

,,Toate pânzele sus! ‘’ este o poveste minunată despre valoarea

prieteniei. Eroii Speranței dovedesc solidaritate și curaj, altruism și
generozitate, spirit de sacrificiu și toleranță, loialitate și recunoștință.
Sunt, cu toții, modele de urmat,din acest punct de vedere.

Realizat de:Farcaș(Lazar) Leontina

Găvriluț Cătălina-Mihaela