Corbul si vulpea de Gheorghe Asachi

280
Fabula este specie a genului epic, in versuri sau in proza, in care prin
intermediul animalelor, plantelor sau a obiectelor personificate sunt satirizate
naravuri sau defecte omenesti cu scopul de a le îndrepta.
Consider ca textul citat “Corbul si vulpea” de Gheorghe Asachi ilustrează
notele definitorii ale acestei specii literare, întrucât prezinta sub forma unei
povestiri alegorice o întâmplare la care participa personaje personificate, tipologii
umane reprezentative.
Un prim argument este structura ei specifica: întâmplarea alegorica pusa
pe seama personajelor personificate si morala. Astfel un corb se așază pe ramura
unui arbor, având in cioc o bucata de cas care era furata. O vulpe, poftind la cașul
unui corb, îl măgulește, iar corbul orgolios, isi deschide ciocul, lăsând să-i cadă
bucata de brânză. Vulpea ii spune sa ia aminte la cei ce stiu sa linguseasca pe cei
mandrii. Iar corbul rușinat spune ca nu o sa mai creada alte minciuni.
Totodată morala care poate fi dedusa din replica finala a vulpii “Cel ce stie
lingușeala/Se îndoapă-n socoteala/Celuia care-l asculta trimite la ideea ca acesta
situație poate fi întâlnită oriunde: omul mândru poate fi păcălit de cel viclean.
Această normă etică poate fi ilustrata prin proverbul “Mândria orbește pe om”.
Un alt argument este prezenta personajelor participante la acțiune:
animale personificate, care, prin alegorie, întruchipează tipuri umane. Astfel,
corbul reprezintă omul mândru, încrezut, naiv care cu multa vanitate cade in plasa
vulpii ce întruchipează omul siret, si manipulator care il lingușească pentru a obține
ceea ce dorește.
Dialogul, ca mod de expunere este esențial in dinamizarea actiunii, in
caracterizarea personajelor, dar subliniază si veridicitatea faptelor narate.
Textul citat este o fabula, argumentele prezentate susținând acest lucru.