Sunteți pe pagina 1din 3

Ionica mincinosul de Alexandru Mitru

Argumentare epic
316
Opera epica este o creatie literara, populara sau culta, in versuri sau in proza,
in care autorul isi transmite in mod indirect ganduri, idei si sentimente prin
intermediul personajelor care participa la actiune.
O astfel de creatie este si fragmentul “Ionica mincinosul” de Alexandru
Mitru, deoarece surprinde particularitatile acestui gen literar: atitudinea diferita a
personajelor, pe seama carora este pusa actiunea plasata in timp si spatiu.
Intamplarea este relatata intr-o maniera obiectiva de catre un narrator obiectiv,
dialogul predominand, iar tema fiind adevarul/ educatia în familie .
Naratorul, ca un prim argument, reprezinta vocea prozatorului care aduce in
prim-plan evenimentele pe care le relateaza in opera data la persoana a III- a. Din
ipostaza de narrator obiectiv, omniscient si omnipresent, trasatura sustinuta prin
verbele de persoana a III-a: “a grai”, ”se face”, “minte”.
Personajele alcatuiesc al doilea argument, ele reprezentand actantii
evenimentelor si sunt purtatoare de mesaj moral al autorului, fiind elemente de
fictiune imaginate de scriitor pentru a-si transpune in opera sentimentele.
Fragmentul citat aduce la lumina doua personaje principale – Ionica si tatal-.
Ionica este caracterizat de scriitor in mod direct. Portretul moral este conturat de
incapatanarea lui ce reiese din citatul : “… nu-i placea sa-si ajute parintii. Nu-i
placea si pace buna”. Evidentiata prin repetarea verbului impersonal, la forma
negativa “nu-i placea”; dar si de inocenta copilariei, remarcata in structura: “Uii!
face Ionica bucuros”. Trasaturile morale ale protagonistului sunt creionate si de
caracterizarea indirecta – care predomina. Ionica ofera imaginea copilului
exemplar, dar faptele, gandurile, limbajul si comportamentul il tradeaza. Limbajul
tradeaza afectiunea fata de tatal lui, comportamentul care il adopta in fata
parintelui sau care doar doreste sa isi educe copilul in spiritul corectitudinii,
tradeaza imaturitatea protagonistului. Faptele lui sfideaza spusele sale. Ionica
promite ca va face treaba in pod, dar acesta “se pituleaza sub scara”. Tatal ii mai
acorda o sansa, dar baiatul doar “se joaca cu matele”fara a-si termina munca.
Asadar, trasaturile argumentate valorifica fragmentul-suport.
Ionica mincinosul – Al. Mitru
Caracterizarea personajului
325
Personajul este instanța narativa prin intermediul căreia autorul textului epic își exprima
viziunea despre lume, atitudinea fata de aceasta, sentimentele sau ideile.
Figura centrala a fragmentului-suport, Ionică, contribuie hotărâtor la frumusețea,
expresivitatea si complexitatea mesajului acestuia. Personajul principal al operei „Ionica
mincinosul” de Alexandru Mitru este permanent prezent in expunerea autorului, narațiunea
având ca pretext educarea sa de către capul familiei în privința muncii si a corectitudinii.
Titlul, important mijloc de caracterizare, avertizează cititorul despre trăsătura definitorie
a lui Ionica: plăcerea de a denatura adevărul.
Portretul moral reuneste caracteristici variate prezentate direct sau deduse indirect din
succesiunea faptelor. Astfel, aflăm din afirmaţiile directe ale naratorului că lui Ionică „nu-i
plăcea să-şi ajute părinţii”, reliefând încăpăţânarea personajului, dar şi tendinţa lui de a se
sustrage de la muncă „Se prefăcea c-ajută. Şi n-ajuta”. Personajul este prezentat ca un copil
fericit, în special, cand se gandeste ca va primi opincutele cele dorite „Si-n sinea lui se bucura
mai dinainte pentru opincuțele noi.”
Prin caracterizare indirecta, din faptele și comportamentul băiatului, aflam că Ionica
da dovada de istețime atunci când își face un plan prin care sa primeasca opincutele dorite fara
ca el sa munceasca „ Se face ca se urca-n pod (...).Se pituleaza sub scara si sta acolo pret de un
ceas.”. Monologul acestuia pune în lumină gândurile lui care trădează aroganța „De unde sa
știe tătuca daca am vânturat eu grâul ori ba?”. El se indoieste de capacitatea tatălui său de a
descoperi minciuna si face pentru a doua oara aceeași greșeala, dovedindu-se nu doar lipsit de
responsabilitate, cat și de respect față de părintele care dorește ca acesta sa fie corect.
Lipsa dorinței de a trândăvi este trăsătura de caracter accentuată în text prin intermediul
repetiției verbului ”a nu placea”: „nu-i placea sa-si ajute parintii. Nu-i placea si pace buna.”.
Așadar, Ionica este un personaj reprezentativ pentru creația lui Alexandru Mitru, care
dorește sa transmită cititorului un mesaj legat de importanta hărniciei si a corectitudinii.
Ionica mincinosul de Alexandru Mitru
Argumentare mesaj
324
Mesajul textului reprezinta atitudinea autorului si poate fi desprins cu usurrinta
datorita modurilor de expunere si actiunii ce se imbina intr-o simbioza menita sa
transmita in mod indirect ganduri, idei si sentimente.
In opinia mea, fragmentul “Ionica mincinosul” scris de Alexandru Mitru
ilustreaza ideea ca parintele isi poate educa copilul in spiritul adevaratelor valori
morale, contribuind in acest fel la maturizarea lui treptata.
Structura nominala din titlu, alcatuita dintr-un substantiv propriu si un adjectiv
propriu-zis “Ionica mincinosul” constiutuie primul argument. Titlul fiind cheia de
descifrare a textului aduce in prim-plan trasatura definitorie a protagonistului:
tendința excesiva de a denatura adevarul.
In sustinerea mesajului, ca un al doilea argument, un rol deosebit de important,
care evidentiaza tema fragmentului “adevarul” este si comportarea distincta a
personajelor -actantii evenimentelor- fata de munca si stradania pe care viata le
presupune. Protagonistul Ionica, asemenea oricarui copil de varsa lui este cam
lenes, fapt evidentiat de narrator in structura : : “… nu-i placea sa-si ajute parintii.
Nu-i placea si pace buna”. Ionica, se comporta firesc varstei lui: se sustrage de la
treburile casei, creazand ca si fara putin efort si truda poti obtine lucrurile dorite
“o pereche de opincute”. Tatal lui il roaga sa venture graul din pod, dar baiatul “se
pituleaza sub scara si sta acola pret de un ceas”. Se intoarce si spune ca a terminat
treaba. Tatal, stiind ca fiul lui il minte il mai trimite inca o data in pod. Ionica “se
joaca pe acolo cu matele si se intoarce, fara macar sa atinga un bob de grau”. Apoi
iar vine la tatal sau si il minte. Parintele se duce apoi cu el in pod si ii arata
opincutele ascunse in grau. Ca pedeapsa tatal ii pune opincile in cui, ca baiatul sa
isi aminteasca de gresala facuta si sa invete ca “Minciuna are picioare scurte”.
Prin urmare, fragmentul surprinde un moment de rascruce, ce invata cititorii ca
cinstea, munca si corectitudinea sunt rasplatite.