Ciocoii vechi si noi

Ciocoii vechi și noi este un roman românesc, scris de Nicolae

filimon, fiind considerat cea mai importantă operă a prozatorului.
Romanul a fost publicat pentru prima dată în anul 1862 de Revista
română a lui AI. I. Odobescu, iar în anul 1863 a apărut ca volum. Prin cel
dintâi roman izbutit filimon devine în literatura noastră întemeietorul
acestui gen al prozei.

Prin “Ciocoii vechi si noi” sau “Ce naste din pisica soarici
mananca”, cel dintai roman izbutit, Filimon devine, in literatura noastra,
intemeiatorul acestui gen al prozei.

Romanul, publicat in volum in 1863, are un caracter realist

dominant, si constituie un pas important spre iesirea din sfera imitatiei.

Romanul are un caracter realist, dominant și constituie un pas

important spre ieșirea din sfera imitației.
Nicolae filimon își propune să contureze artistic, o anumita
categorie sociala caracteristica secolului XIX-lea, Ciocoiului, definit în
“dedicație” și “prolog”.
Romanul are o construcție strânsă geometrică fiind alcătuit dintr o
“dedicație” și un “prolog” ce proced. Cele 32 de capitole cu titluri
sugestive, iar în final un “epilog”.
Scriitorul își propusese ca romanul să aibă 2 părți în care, potrivit
titlului, sa prezinte pe ciocoii vechi (postelnicul Andronache Tuzluc) din
timpurile fanariote si pe ciocoii noi (Dinu Păturică) din zilele sale prima
parte a romanului pe care a reușit s-o realizeze surprinde procesul
parvenirii într-o operă în care realitățile socialo-politice apar cu exactitate
prezentate.

2 grupe de personaje:

-pozitive/angelice (Maria, banul C., Gheorghe), concepute de autor

doar pentru a sugera o idee, pentru a scoate în evidență contrastul
dintre bine și rău.
-negative/demonice (Dinu Păturică,, Postelnicul Andronache
Tuzluc, Chera Duduca, chir Costea Chiorul), fiindu-le dedicate fiecăruia
câte un capitol, demonstrând Că autorul se axează pe ele. În
prezentarea acestor personaje, scriitorul dovedește un ascuțit spirit de
observație, sesizând fiecare gest, cuvânt, atitudine, și intervenind cu
părerile sale.
 Caracterizarea personajelor

Portretul lui Dinu Paturica se contureaza in cursul naratiunii, intr-o

maniera realist-balzaciana. Trasaturile sale fizionomice dezvaluie
aspecte intime, gesturile, mimica, vestimentatia, interioarele vorbesc
despre starea sociala, nivelul economic si cultural al individului.
Sub aspectul deplorabil al tanarului, descris inca din capitolul I, se
ascunde o forta puternica, dominata de avaritie, de setea de a parveni.
Fizionomia prezentata “cu nasul drept si si cu varful camasii ridicat in
sus” este pentru cititor indiciul sigur al unei trasaturi morale de esenta,
ce defineste eroul. Antipatia scriitorului este evidenta: inca de la inceput
Paturica este prezentat ca viclean, ambitios si mandru. Portretul moral
se va adanci si se va imbogati cu alte trasaturi, pe masura ce va urca
treapta cu treapta pe drumul ascensiunii si apoi al decaderii.

Scriitorul urmareste in detaliu evolutia personajului, dezvaluindu-i

trasaturile diabolice. Inainte de a fi un exponent al unei epoci, inainte de
a fi un erou exceptional prins in valtoarea unor situatii exceptionale, Dinu
Paturica este un personaj tipic plasat intr-un context tipic, de natura de
a-i preciza si mai mult “personalitatea”, apartenenta la o galerie de
personaje etern-umane. (Tema parvenirii devine la Filimon o obsesie
sociologica, in stare sa-si subordoneze totul, inclusiv opera litearara ca
atare).

Postelnicul Andronache Tuzluc – bogat, parvenit tot prin lingusiri si

intrigi, dar delasator, caci bogatia i-a tocit luciditatea; este capabil de o
pasiune puternica (fata de Chera Duduca), ceea ce ii da o nota de
umanitate; moare onorabil, pentru ca isi recunoaste greseala fatade
Gheorghe;

Chera Duduca – iubita de Andronache Tuzluc, devine partenera in ale

raului lui Paturica, dovedind aceeasi viclenie si ambitie; se va pierde
datorita desfraului; chir Costea Chiorul – bogasierul (negustor de stofe
scumpe), dar si tradator, informator, camatar; afacerist tara scupule;

Neagu Rupe-Piele – personaj episodic cu nume simbolic, slujitorul lui

Dinu Paturica insarcinat cu incasarea taxelor si darilor in timpul
ispravniciei ciocoiului; Gheorghe – vataful credincios, alungat de
Andronache Tuzluc in urma intrigilor lui Dinu Paturica, ajuns spatar
datorita corectitudinii sale;
Maria – fiica banului C, “roman de natiune”, opus fanariotului parvenit
Tuzluc; angelica Maria este opusa diabolicei Duduca; personajul
colectiv, multimea de tarani – doua aparitii in roman: cei veniti la domnie
cu jalba in protap si taranii de pe mosia Rasucita, care discuta cu
Paturica; stilul sobru, realismul anticipeaza personajul colectiv din opera
lui Rebreanu.

Rezumat

Totul incepe intr-o dimineata de toamna a anului 1814, cand Dinu

Paturica, fiul unui modest boiernas de tara, se prezinta cu prefacuta
umilinta in fata marelui postelnic Andronache Tuzluc, caruia ii
inmaneaza o scrisoare continand rugamintea de a i se incredinta o
slujba cat de marunta. Primit pentru inceput ciubucciu in casa boierului
fanariot, tanarul aspirant se si pune imediat pe treaba, dandu-si silinta
sa-si completeze cat de repede educatia ciocoieasca si, prin “rabdare si
inschiuzurlac”, sa ruineze in scurta vreme toata averea factorului sau de
bine. Urcand cu o stupefianta iuteala treptele ierarhiei sociale a timpului,
Paturica stie sa-si faca prieten nu doar norocul, ci si naivitatea
postelnicului, furand pe rupte, in deplina complicitate cu Chera Duduca
si bogasierul Costea Chiorul. Ramas sarac lipit pamantului, Andronache
Tuzluc se vede peste noapte deposedat si de nurii fostei sale “tiitoare”,
devenita sotia ciocoiului. Asta pare prea mult si fanariotul innebuneste.
Fostul ciubucciu, vanzatorul lui Tudor Vladimirescu, ajuns prin
bunavointa lui Ipsilanti, izpravnic peste doua judete, nu va intarzia sa-si
primeasca si el pedeapsa. Succesorul lui Caragea, Grigore Ghica, isi
pleaca urechea la plangerile taranilor, sositi la curte cu jalba-n protap, si
afland izpravile demonicului parvenit, il trimite pentru totdeauna la ocna
parasita. In paralel, exista si una plan secund al cartii, in care un grup de
personaje “angelice” evolueaza potrivit schemei morale a binelui, care
triumfa asupra raului. Incoruptibilul Gheorghe, fostul vataf al lui Tuzluc,
se casatoreste, in sfarsit, cu inocenta Maria, fiica banului C., spre marea
multumire a boierului pamantean…
Lucrarea de fata este primul nostru tipologic, infatisand eroi complecsi,
tipuri pe care memoria cititorului le retine ca pe niste fiinte vii, autentice.
Desigur, cel mai reusit dintre aceste personaje este Dinu Paturica, devnit
un prototip, un model in literatura romana.

Ca stil, scrisul lui Filimon se impune atentiei prin structura orala a frazei,
cursivitatea si claritatea limbajului, prin bogatia vocabularului si
adecvarea lui la particularitatile fiecarui personaj.
Romanul Ciocoii vechi si noi este:
- un roman social-istoric de factura realista, pentru ca infatiseaza
societatea romaneasca de la inceputul secolului al XlX-lea, intre anii
1814-1830, respectiv, in ultima perioada a epociifanariote.
- un roman monografic de tip fresca, intrucat scriitorul incearca sa
realizeze un studiu aproape stiintific al epocii prezentate, surprinzand
aspecte din mai multe domenii ale activitatii umane.
- un roman de factura romantica ce este construit prin antiteza.
Autorul imagineaza o lume simetrica, in care binele si raul stau fata in
fata. Personajele formeaza cupluri in alb si negru.
- un roman tipologic, prin faptul ca isi propune construirea anumitor
categorii de personaje: tipul arivistului - Dinu Paturica, tipul onestului
sau cinstitului (vataful Gheorghe), tipul patriotului (banul C), tipul
fecioarei angelice (Maria) etc;
-un roman traditional prin constructia rationalista, deductiva si
previzibila a subiectului,ce mizeaza pe obiectivitate. De asemenea, prin
omniscienta naratorului, unicitatea perspectiveinarative, scriitura la
persoana a lll-a sau preferinta pentru tipuri si caractere.