Amintiri din copilărie

De Ion Creangă
‒ roman ‒

[Introducere] Opera literară Amintiri din copilărie de Ion Creangă este un roman parțial
autobiografic, în care naratorul își propune să rememoreze vârstele fericite; astfel, primele
două părți ale romanului vorbesc despre copilăria lui Nică, iar ultimele două părți despre
adolescență și începutul maturizării. Surprinzând evoluția personajului principal, opera literară
este, în egală măsură, și un bildungsroman.
[Definiția romanului] Romanul este specia literară aparținând genului epic, de mari
dimensiuni, având personaje numeroase și o acțiune complexă, structurată pe mai multe
planuri narative, dar și o intrigă riguros construită.
[Cuprins] În opera literară Amintiri din copilărie de Ion Creangă se îmbină mai multe
teme; tema principală o reprezintă copilăria, ea fiind secondată de tema familiei și tema
educației. De asemenea, fiind prezent Nică în ipostaza de copil, o altă temă pe care o regăsim
în opera literară este tema jocului, joaca fiind principala activitate a copilului universal.
Tema copilăriei: - Holera de la 1848 (Partea I)
- Tăiatul porcului / Ignatul (Partea a II-a)
- Plugușorul (Partea a II-a)
- Smântânitul oalelor (Partea a II-a)
- La cireșe (Partea a II-a)
- Pupăza din tei (Partea a II-a)
- La scăldat (Partea a II-a)
Tema familiei: - portretele părinților, Ștefan a Petrei și Smaranda Creangă (Partea I,
Partea a II-a)
- portretele bunicilor: bunicul, David Creangă, bunica Nastasia (Partea
I, Partea a II-a)
- mătuși și unchi: mătușa Mărioara și unchiul Vasile („La cireșe”),
mătușa Măriuca și unchiul Andrei („Pupăza din tei”)
- verișori: Ion
Tema educației: - școala din Humulești (dascăl este bădița Vasile)
- școala din Broșteni (dascăl este Nicolae Nanu)
- școala din Târgu Neamț (dascăl este părintele Isaia Duhu)
- școala din Fălticeni (dascăl este catihetul)
- școala din Socola (catiheți din toate județele Moldova)
[Semnificația titlului] Titlul romanului face referire, în primul rând, la tema principală
a romanului, și anume copilăria. George Călinescu afirmă despre Nică faptul că reprezintă
„copilul universal”. Totodată, titlul face referire și la procesul voluntar depus de narator, Nică
în ipostaza de adult, de rememorare a unor întâmplări din vârsta fericită a copilăriei, respectiv
adolescenței: Stau câteodată și-mi aduc aminte […]. Mult înaintea lui Marcel Proust și al său
roman, În căutarea timpului pierdut, în care naratorul extrage întâmplări din trecut cu ajutorul
memoriei involuntare, naratorul romanului Amintiri din copilărie apelează la memoria
involuntară pentru a scoate din noianul de memorii momente parcă uitate. Poznele făcute de
Nică nu sunt prezentate în ordine cronologică, ci în ordinea în care sunt selectate de memoria
afectivă a naratorului.
[Structura operei] Opera literară este alcătuită din patru părți. Primele trei au fost
publicate în timpul vieții autorului, iar ultima a rămas nefinalizată și a fost publicată postum.
Ceea ce este interesant în privința structurii operei este faptul că, aparent, structura sa este
lineară, iar întâmplările sunt ordonate cronologic, fiind corelate prin tehnica înlănțuirii, căci în
primele două părți sunt relatate întâmplări care prezintă mai întâi copilăria, iar apoi
adolescența lui Nică, dar o analiză atentă revelează un element de originalitate introdus de
narator: năzbâtiile copilului universal nu sunt prezentate în ordinea întâmplării lor, ci într-o
ordine selectată de memoria afectivă a naratorului (naratorul rememorează o întâmplare, iar,
în timp ce relatează acea întâmplare, își aduce aminte de o alta și o povestește). Această
particularitate a operei reprezintă un element de modernitate a romanului.
[Momentele subiectului] Talentul de scriitor al lui Ion Creangă poate fi ușor remarcat
din structura operei literare. Astfel, autorul își gândește opera ca pe un întreg care poate fi
structurat pe momentele subiectului, dar și fiecare parte din întreg, respectiv fiecare secvență
narativă poate fi împărțită pe aceleași momente semnificative.
În roman naratorul, care este Nică în ipostaza de om matur, inversează momentele
subiectului, romanul debutând cu intriga și continuând cu expozițiunea. Intriga o constituie
rememorarea voluntară de către un narator aflat la vârsta maturității a unor perioade care i se
par îndepărtate, dar fericite și pline de farmec datorită inocenței și purității lor: copilăria,
respectiv adolescența.
Expozițiunea stabilește personajul principal și reperele spațio-temporale în care se
desfășoară acțiunea: Nică este eroul cărții, el locuind în satul Humulești și începându-și
activitatea școlară aici și-o continuă în localitățile învecinate. Timpul nu este precizat cu
exactitate, deoarece intenția naratorului este de a scrie o carte cu care să empatizeze copiii și
adolescenții din orice timp și din orice loc, motiv pentru care George Călinescu afirmă despre
personajul principal că reprezintă „copilul universal”.
Desfășurarea acțiunii conține o serie de secvențe narative care se adună, cu precădere,
în jurul educației lui Nică: școala din Humulești unde dascăl este bădița Vasile, școala de la
Broșteni cu renumitul dascăl Nicolae Nanu, „la cireșe”, „pupăza din tei”, „la scăldat”, școala
din Târgu-Neamț unde profesor este călugărul Isaia Duhu, școala de la Fălticeni unde copiii nu
prea făceau școală, deoarece catihetul lipsea frecvent.
Desființarea școlii de la Fălticeni constituie punctul culminant al romanului care atrage
după sine deznodământul, și anume obligarea lui Nică de către mama sa de a pleca la școala
din Socola, care era foarte departe și unde Nică nu dorea să meargă, fiindcă nu voia să se
despartă de oamenii dragi și de locurile natale.
[Clasificarea personajelor] Toate tipurile de personaje sunt prezente în opera
literară: - personaje principale: Nică, Smaranda Creangă;
- personaje secundare: Ștefan a Petrei;
- personaje episodice: David Creangă, părintele Ioan, bădița Vasile, Smărăndița popii, Nicolae
Nanu, părintele Isaia Duhu, mătușa Mărioara, moș Vasile, mătușa Măriuca, moș Andrei,
Trăsnea, Nică Oșlobanu, Ion Mogorogea etc.
[Perspectivă narativă] Un alt element de modernitate al textului îl reprezintă
perspectiva narativă. Romanul este povestit la persoana I, numărul singular de către un narator
subiectiv, implicat sentimental în acțiune, căci memoria sa afectivă ordonează fluxul
întâmplărilor. Așadar perspectiva narativă este subiectivă, iar naratorul homodiegetic, relatând
evenimentele dintr-o perspectivă personală, subiectivă.
[Moduri de expunere] Naratorul folosește întreaga gamă de moduri de expunere ce stau la
dispoziția unui scriitor: - narațiunea (sunt relatate întâmplări din perspectiva unui narator
implicat afectiv în acțiune)
- descrierea (este variată, de la descrierea satului Humulești – locul
acțiunii până la portretele părinților)
- dialogul (multiple funcțiuni: dinamizarea acțiunii, dar și rol de
caracterizare indirectă a personajelor)
- monologul (perspectiva narativă subiectivă, solilocviu).
[Încheiere] Romanul Amintiri din copilărie de Ion Creangă este un roman clasic cu
accente moderne care joacă un rol crucial în evoluția romanului românesc, care întrunește toate
condițiile speciei literare: aparține genului epic, este de mari dimensiuni, are personaje
numeroase și o acțiune complexă, structurată pe mai multe planuri narative, dar și o intrigă
riguros construită.