Sunteți pe pagina 1din 2

Prezentarea satului natal in opera lui Ion Creanga

Amintiri din copilarie este primit roman al copilariei taranesti rominesti, dar si o monografie a satului moldovenean cu traditiile si obiceiurile sale de la jumatatea secolului al XIX-lea. Astfel romanul are o dubla valoare: biografica si documentara. Este prezentat un univers uman necunoscut pina atunci in literatura romina. Nu intimplator, fiecare parte a amintirilor incepe cu descrierea satului natal sau a familiei. Autorul construieste un spatiu ideal, fata de care isi exprima fidelitatea si dragostea. -Astfel chiar la inceputul romanului este prezentat satul natal: sat mare si vesel cu vechi razesi, intemeiat in toata puterea cuvintului. Satenii sint prezentati in timpul muncii si a jocului, fiind harnici si veseli. Satul are: biserica, scoala, preot si dascal care fac cinste locului. -Creanga prezinta cu nostalgie casa parinteasca in care este intelegere, veselie si bunastare, acolo unde a petrecut ani fericiti intre: parinti, frati si surori: casa parinteasca din Humulesti cu stilpul hornului... prichiciul vetrei...cuptorul pe care ma ascundeam cind ma jucam cu baiatii...doamne frumos era pe atunci . -Creanga prezinta Humulesti ca un sat etern, al carui oameni intruchipeaza vieti legate de munca si viata familiei. Humulesti nu este un sat oarecare launtric, izolat ca alte sate, este prezentat in relatiile cu asezarile invecinate. Dimpotriva, satul este asezat la incrucisarea marilor drumuri, care duc spre manastiri: Agapia, Varatic, Secu, Cetatea de scaun a Moldovei si spre Tirgu Neamt. Autorul insista asupra geografiei economice si spirituale a tinutului. Astfel oamenii sint definiti prin ocupatie si psihologia lor. Vinatorii Neamtului sint saminte de viteji pentru ca s-au luptat cu armatele lui Sobieski, cei din Bledea sunt generosi. Locuitorii se ocupa cu: stuparitul, olaritul, prelucrarea linii, cresterea animalelor. Astfel aceste tinuturi sint prezentate prin elemente de permanenta din istoria Moldovei, sint prezentate manastiri, domnitori si mitropolisti. -Cu nostalgie Creanga descrie tinuturile Ozanei cu apele curgatoare si limpezi in care se oglindesc vechile ziduri ale Cetatii Neamtului. Satul este vazut prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri...) Desi n Amintiri scriitorul priveste retrospectiv, cu ochii copilului de odinioar, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale si nu de neajunsurile oamenilor, snt zugrvite n aceast oper si destule aspecte amare de via rural. I. Creang i admir pe harnicii rani humulesteni, gospodari vestii, care "nu-s trii ca n brlagul ursului, ci au fericirea de a vedea lumea de toat mna", fiind ei asezai pe drumuri umblate. Ei erau ns rzsi fr pmnturi, nevoii s-si cstige existena mai mult din confecionarea si vnzarea sumanelor. Srcia n care se zbteau muli rani este evident n prezentarea gospodriei Irinuci "toat averea Irinuci erau cocioaba, doi boi, un ap si dou capre slabe si rioase". La ar existau puine scoli si cele care funcionau erau create de particulari, care adesea urmreau numai beneficii personale, cum era cazul catihetului Conta de la Flticeni. Scolile nu aveau localuri proprii ca n cazul scolii din Humulesti. Copii trebuiau s plteasc taxe mari si din aceast cauz mul i rmneau pe dinafar. Statul nu era preocupat nici de pregtirea cadrelor didactice. nvtorii erau improvizai din dasclii bisericilor, din preoi sau clugri "care si ei se mirau cum au ajuns profesori". Acestia nu le explicau niciodat nimic, i nvau mai ales rugciuni si cntece religioase. Nu existau manuale, nv au pe cri bisericesti (ceasloave) si cnd exista cte un manual scolar, acela era asa delimitat (gramatica lui Trsnea) sau de gresit, c mai ru ncurca pe copii. Elevii neavnd o bun ndrumare didactic erau obligai s memoreze fr a nelege ceva. n scoli se folosea btaia (Sfntul Niculai si Calul Blan). Clugrii si preoii sunt aspru criticai, ei formau o categorie de privilegiai. Pe preoii nostri din sat nu-i ncape cureaua de pntecari ce snt, cci "popa are mn de luat, nu de dat; el mnnc si de pe viu si de pe mort". Clericii transformaser biserica ntr-o tarab, un mijloc de mbogire sigur si rapid. Este apoi criticat recrutarea n armat (prinderea cu arcanul a lui bdia Vasile); si lipsa de grij a statului fa de sntatea public, lipsa oricrei asistente medicale la Humulesti "medic" era mos Vasile andur, iar descntecele ineau locul tratamentelor.
I Introducere Caracterizarea lui Nic (plan de idei)

Ion Creang este, fr ndoial, cel mai de seam povestitor romn, creator al unei opere intrate definitiv n contiina noastr naional. ntr-un sens mai restrns, Ion Creang a fost considerat mult vreme un talentat prelucrtor de folclor, apoi un genial creator de poveti n stil popular realistic, devenind cu timpul un jovial povestitor.

Scris n ultima parte a vieii autorului, lucrarea Amintiri din copilrie constituie o retrire a timpului fericit i definitiv pierdut Amintirile lui C nu urmresc evenimentele n ordine cronologic. Selectnd ntmplrile pe care memoria le retriete cu mai mult pregnan. Faptele de via selectate de autor compun imaginea copilriei universale, nicidecum o autobiografie

II Introducere la caracterizare autorul privete aceast oper din punctul de vedere al copilului dar i al povestitorului. Eroul central apare, aadar, nfiat de autor, din copilrie pn n pragul adolescenei. ntr-un prim plan este zugrvit procesul de formare a lui Nic i evoluia lui spiritual, strns legat de mediile pe care le strbate Nic este eroul unei copilrii ca toate copilriile dar tocmai de aceea singular n particularitatea ei. E este centrul acestui univers i demersul narativ comenteaz un personaj care se iniiaz n legile vieii

III Copilria copilului universal copilria lui Nic este de fapt copilria copilului universal, cu poznele i cu joaca adecvat vrstei. n Amintirile lui Creang nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune, ori de jurnal Creang nu se consider diferit de ali copii. Nu aspectele de difereniere l intereseaz, ci stadiul de nedifereniere, de vesel incontien, de ignorare a necazurilor din copilrie Nic este prezentat preponderent comportamental, i nu prin interioritatea care individualizeaz

referat.clopotel.ro

IV Paradisul copilriei naratorul este un adult pentru care retrirea copilriei reprezint o consolare de necazurile vrstei mature, care nu sunt amintite n mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar ori prin contrast cu perioada fericit evocat: ns vai de omul care se ia pe gnduri! Uite cum te trage pe furi apa la adnc, i din veselia cea mai mare cazi deodat n uricioasa ntristare V Caracterizarea

personajul lui Nic poate fi privit din mai multe unghiuri a.) Nic este o ipostaz a copilului universal: el se joac ridicnd casa n slvi, fur cireele de la mtua Mrioara i, apoi, pupza din tei, iar la coal, omoar mute, fcnd prpd din ele 1. Pus mereu pe pozne, Nic este caracterizat, mai ale prin ntmplrile pe care le provoac ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este fcut de alte personaje 2. Nic este stpnit de o stare de veselie i fericire continu: i eu eram vesel pe vremea cea bun i sturlubatic i copilros ca vntul n turbarea sa b.) Nic ca personalitate: 1. este un biet ruinos i fricos o mulime de biei i fete ntre care eram i eu, un biet prizrit, ruinos i fricos i de umbra mea 2. Mai trziu el devine cel mai bun de hrjoan i slvit de lene c.) Ataamentul fa de satul su: 1. Durerea despririi, nstrinarea i dorul dup frumoasele meleaguri ce rmneau n urm, n timp ce crua lui Mo Luca l ducea spre un loc necunoscut i deprtat 2. Iubirea fa de meleaguri este nfiat prin descrierea Ozanei i prin evocarea strilor sufleteti ale personajului Nica

- personaj in formare - personaj realist - personaj-narator - personaj autobiografic Opera "Amintiri din copilarie"de Ion Creanga (1839-1889) ilustreaza evocarea vietii satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XlX-lea si anume a satului Humulesti, cu oamenii lui, "gospodari tot unul si unul". Intamplarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o ordine cronologica, ci sunt selectate acele fapte ce devin momente de referinta in conturarea eroului, a "copilariei copilului universal" (G.Calinescu). Romanul compune universul taranesc al moldovemlor, in centrul caruia se afla Nica, personajul care parcurge un proces de formare a personaltiatii sub actiunea educatiei si a expenentei dobandite, evoluand de la baiatul "prizarit" si "rusinos" la adolescentul nevoit sa paraseasca lumea copilariei si sa porneasca spre alte meleaguri si alti oameni, ceea ce da operei caracter de bildungsroman. Nica a lui Stefan a Petrii este personajul principal si autobiografic al romanului si totodata personajul-narator care povestete evenimentele si intamplarile cu caracter autobiografic intr-o cronologie selectiva, ramase pentru totdeauna in memona afectiva a scriitorului. Protagonistul este un personaj realist, tipic pentru, categoria copiilor ce au trait fericiti perioada de inceput a vietii, de aceea Nica este considerat simbolul copilului universal, din orice epoca sau din orice loc al lumii: "Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice". Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care parcurge evolutiv etapele de la copilarie la adolescenta. "Amintirile" eroului incep prin impresia puternica pe care o are asupra copilului scoala din Humulesti, infiintata "prin osardia" preotului Ioan Humulescu. Vrednicul parinte adunase o multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica, "un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea" (autocaracterizare). Copiii nu inteleg rostul invataturii, sunt indaratnici si de aceea, pentru a-i sili spre invatatura, parintele Ioan, "om vrednic si cu bunatate", le aduce ca "dar de scoala noua pe "Sf. Nicolai" si "calul balan". Nica, asemenea celorlalti scolari, este atras de tot felul de nazbatii si de nazdravanii si nu se arata interesat de invatatura. Filele ceaslovuiui fiind "cam unse, trageau mustele si bondarii la ele [...] cate zece-douazeci de suflete prapadeam deodata", asa ca, vazand parintele foile insangerate, "ne pofti pe fiecare la Balan si ne mangaia cu sfantul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste si a cuviosilor bondari". Lui Nica incepuse sa-i fie draga Smarandita popii si, ca sa fie admirat de ea, baiatul devine silitor si progreseaza vizibil la invatatura. Din nefericire, perioada frumoasa si plina de bucurii se termina brusc pentru Nica, intrucat badita Vasile, invatatorul, a fost "prins la oaste" si in zadar umblase parintele Ioan sa gaseasca alt dascal, ca unul ca "badita Vasile, cuminte, harnic si rusinos ca o fata mare" n-a mai aflat. Pentru a urma scoala mai departe, Nica este impins de mama sa, Smaranda, care "era in stare sa toarca in furca si sa invat mai departe", spre deosebire de Stefan a Petrii care era de parere ca "dac-ar fi sa iasa toti invatati [...], n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele". Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseasca meleagurile natale pentru a continua scoala. Bunicul dinspre mama, David Creanga, ii duce pe Nica si pe varul lui, Dumitru, la scoala lui Alecu Balos din Brosteni; acum sufera copilul prima ruptura de vatra satului si traieste acut sentimentul instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in care "era un pui de ger de crapau lemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua, necunoscuta, careia copilul nu i se adapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si intamplari inedite: caderea in Ozana; taierea pletelor; locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca; daramarea bordeiului Irinucai; fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Fericit ca se intorsese acasa, Nica a cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a strigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni, spre uimirea tuturor celor din Humulesti. Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la Brosteni fusese tuns chilug si se simtea rusinat ca nu mai avea plete, iar acest fapt este un prilej de distractie pentru fetele "mai dracoase", care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/ Cainii dupa dansul!". "Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite cu toata flinta de farmecul copilariei: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura e vesela si nevinovata". Edificatoare pentru starea de fericire a lui Nica pus pe sotii si nazdravanii, este partea a doua care incepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu stiu altii.curn sunt, dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei, [...] parca-mi salta si acum inima de bucurie. [...] si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa". Prin autocaracterizare, personajul evidentiaza starea de fericire a varstei fara griji si fara necazuri, cand interesul copilului se indrepta numai catre petrecerea cat mai placuta a timpului. Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale, Smaranda, care "stia a face multe si mari minunatii", femeie harnica si priceputa, care-si crestea cu dragoste si devotament copiii, avand o puternica dorinta, aceea de a-l vedea pe Nica ajuns popa. Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, ca tip reprczentativ pentru copilul fericit, atras de nazbatii si pus pe sotii, trasatura general-valabila pentru "copilul universal". In partea a doua a "Amintirilor", naratorul povesteste intamplari devenite celebre si de referinta pentru copilaria lui Nica a lui Stefan a Petrii, episoade care se pot desprinde ca texte independente si cunoscute sub numele de "la cirese", "pupaza din tei", "la scaldat". Din aceste episoade narative reies, in mod indirect, firea neastamparata a lui Nica, vioiciunea si istetimea sa, aceste intamplari devenind adevarate repere ale unei copilarii minunate.

referat.clopotel.ro