Personajele lui Ion Creang

Prof.Sava Marinela coala cu clasele I-VIII Nr.6 Suceava

Fr a schia portrete fizice, personajele amintirilor triesc, au consecina, sunt individualiti memorabile. Prinii, dasclii, colegii formeaz o galerie, definindu-se prin particulariti de ordin psihologic i etic. Tatl, mai ters, cultiva toleranta, mpletind-o cu afectivitatea. Si cat era de ostenit, ne rdica n grinda, zicnd: Tata mare! i ne sruta mereu pe fiecare. Mama, ahotnica, nencovoiat, i tot cihaia soul s-i dea copilul undeva la coala. Popa Olobanu era om hursuz i pclisit, - un ceapcane de pop. Moneagul care reda pupzei libertatea e javra dracului, Smrndia popii era o zgtie de copila, agera la minte si aa de silitoare, de ntrecea mai pe toi bieii i din carte, dar si din nebunii. Cnd e vorba de treaba, copiii lui tefan a Petrei se codesc, se drmboiesc i se sclifosesc Toata arta consta in sublinierea unei singure trsturi definitorii; aceasta trstura fundamentala persista, ne urmrete, ea rezumnd un caracter. Daca latura vizuala scap nregistrrii, trsturile de caracter trec pe primul plan. ngrozit de dificultile gramaticii, mrginitul Trsnea se opintea el ntr-o privare sa rspund bine, dar degeaba. Greoiul Olobanu, cu ciubotele dintr-o vaca i cu tlpile din alta, manca cat aptesprezece. Din pricina lui Pepelea de mo Bodrang, cntre din fluiere, catiheii jucau pana ce asudau podelele si ne srea tlpile de la ciubote cu clcie cu tot. Mai expresive dect figurile izolate sunt scenele de grup cu caracterizrile de ansamblu. La coala de catihei din Flticeni, Unii cntau la psaltichie, colea, cu ifos: Ison, oligon, petasti, /Doua chendime, homili pn ce rgueau ca mgarii; alii, dintr-o rsuflare, spuneau cu ochii nchii cele apte taine din catihisul cel mare. Gtlan se certa si prin somn cu uriaul Goliat. Mustciosul Davidica de la Frcaa, pana tiprea o mmlig, mntuia de spus pe de rost, rapide si fr gre, toata istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban, mprit n perioade; si pronumele conjuctive de dativ si acuzativ din gramatica lui Mcrescu. Imaginea unei torturi fr noima, ca in bolgiile infernului dantesc, reclama o concluzie sarcastica. Unii dondneau ca nebunii, pana-i

apuca ameeala; alii o duceau numai ntr-un muget, cetind pana le pierdea vederea; la unii le umblau buzele parca erau cuprini de pedepsie; cei mai muli umblau bezmetici si stteau pe gnduri, vznd cum i pierd vremea, i numai oftau din greu, tiind cate nevoi i ateapt acas. i turbare de cap i frntura de limba ca la aceti nefericii dascli nu mi s-a mai dat a ved; cumplit meteug de tmpenie, Doamne ferete! Ca revers vesel trebuie sa amintim scena ncierrii catiheilor din casa lui Pavel ciubotariul, citata mereu, cu o excelenta micare a personajelor. Dar si aici, trsturile psihice primeaz. Pe scurt, mlizia i umorul se completeaz statornic. Creang nu deseneaz ci difereniaz indivizi sau grupuri n funcie de anumite valori dominante. Eroii-rani ai lui Creang sunt nite Pcal la diferite nivele; Ionica ( Amintiri din copilrie ) va fi un Pcal-copil. n basm Pcal nu e nfrnt niciodat; nici eroii lui Creanga nu vor fi nfrni, vor fi chiar triumftori n acea parte a fiecrei lucrri in care se face apel la lumea si procedeele basmului. n partea iniial, realista, a basmului, n Amintiri, viaa aceluiai erou ia ns drumul drami. Fr elemente de basm, opera lui Creanga ar fi o suita de drame, cu toata veselia care o strbate, fin ( Amintiri din copilrie ) au finaluri rsucite spre drama, numai autorul le coloreaz cu veselie: cea cu pluguorul, cu cireele, cu scldatul, cu caprele Irinuci, chiar cea cu pupza de vreme ce lucrurile se ntorc exact de unde au plecat si desigur plecarea din sat la coal, n necunoscut, ntr-un noroc, ca si cocoul, ca i fata moului sau ca Dnil. n fond Ivan Turbinca este si el tot un rtcitor, cuttor al unei soarte mai bune; un ran fr pmnt pleac la coal, la meserie, Harap-Alb pleac i el dup un scaun de mprie cci ce rost poate sa-si caute pe lume un fecior de mprat dect o mprie unde s-i poat exercita ndemnrile gospodreti deprinse din familie? Flmnzil, Setil i Ochil sunt de asemenea luai din imaginea poporului si descrii cu o for verbala potrivita parca anume pentru spiritul Odiseei. Ct privete pe Psri-Li-Lungil, care este n ntregime creaia lui Creang, nfiarea i isprvile acestuia ne dau ideea cea mai exacta de viziunea omerica a povestitorului nostru. Dei numai citatul ndeplinete funcia critica definitiva, suntem nevoii a renun la reproducerea unor fragmente convingtoare, dar prea lungi, cum e si firesc, fiind vorba de un Li-Lungil. Se nelege ca fpturile acestea miraculoase existau n folclor. Confirmaia spiritului popular are dimensiuni eroice, care l altur viziunii homerice.

Sunt si elemente de ndeprtat reminiscena mitologica. Lucrul se tie. Ochil cunoscut din basmul tuturor copiilor, Uriaul cu un ochi n frunte, este un alt Polifem. La treapta respectiva, eroul e sublimarea unui ran. n muli eroi ai basmelor aflam proiecia eroului din viitoarele Amintiri, cuttor al rostului n via, n condiiile in care omul nu poseda o stare care sa-i asigure traiul. Dar chiar aceasta este problema ranilor din Humuleti povestitorului, sat cu pmnt puin, cu oameni plecai in lume dup tot felul de treburi, din care sa ncropeasc cele trebuitoare. nvtura de carte era si ea una din aceste ndeletniciri posibile, alturi de plecatul la munca spre es, esutul sumanelor, creterea oilor, tiatul lemnului n pdure etc. cu care se ocupau humuletenii, inclusiv printele scriitorului, pentru a suplini lipsa pmntului. Eroul lui Creang este in acest cadru nu un om singuratic, un izolat de tip romantic, ci in permanenta un ins social, adic un om care se asociaz cu alii, pune n micare energii si le canalizeaz. Pcal nu rezolva, cel mai adesea, singur problemele lui grele, el atrage mereu ali oameni n aciune, dar nu ca un profitor, nici ca un fricos, ci ca un descoperitor de resurse umane, valorificnd tezaure ascunse si neutilizate. Harap-Alb va proceda in acest fel cu acele forte elementare care sunt: Setil, Ochil, Flmnzil, Geril etc. Ft-Frumos, fiul iepei, va recurge la Sfarm-Piatr i Strmb-Lemne; Stan Pitul, Dnil Prepeleac vor pune dracii la lucru in folosul omului. Creang este primul scriitor din literatura noastr care nfieaz un erou n lupta pentru dreptatea sa, biruitor si pedepsitor dar pe calea menionat, n sfera fantasticului. Viata eroilor lui Creang se desfoar n spiritul autentic al firii poporului nostru. El respecta virtuile spirituale i fizice pe care le respecta omul din popor: curajul, hrnicia, prietenia, spiritual raional i ntreprinztor, optimismul viguros, modestia, mrinimia, francheea in opinii si atitudini, sentimentul dreptii sociale, cu un cuvnt propriu limbii noastre, omenia, ca o forma completa si esenial a umanismului popular. Dintre personajele aduse n scena de Creang, oamenii de la tara ocupa locul cel mai important: ei sunt eroii majoritii povetilor i, chiar atunci cnd n cursul aciunii joaca un rol secundar, autorul i nsufleete cu bunvoin sub ochii notri. n Povestea porcului, de exemplu, nu exista dect doua personaje vii: moul i baba, care apar doar in episodul iniial al adoptrii porcului i cererii n cstorie; dimpotriv, prinesa, fiica mpratului, eroina principala, e lipsita de relief.

La fel, n Harap-Alb, nu nepotul mpratului Verde reine atenia povestitorului, ci cei cinci tovari miraculoi, crora le-a mprumutat purtrile cam grosolane, dispoziia zeflemisitoare i vorbria ranilor moldoveni. Creang s-a strduit s-i zugrveasc pe oamenii din popor, printre care a trit multa vreme si pe care, nainte de a-i face sa retriasc n Amintiri, i-a introdus in Povesti. Soacra i cele trei nurori, capra i iezii, fata babei i fata moneagului, tovarii miraculoi ei nii nu mai sunt personaje tradiionale lipsite de individualitate; sunt rani din judeul Neam, contemporani cu Creanga. Sunt rani moldoveni, nu numai prin firea lor glumea i nclinata spre zeflemea, prin limbajul lor savuros, bogat in termeni si expresii familiare, in zicale si proverbe, si uneori, prin prolixitatea lor; dar si prin felul lor de viata, prin creditele si superstiiile lor. Stan Pitul, ca i toi ceilali tovari ai lui, se bate cu mmlig strmoeasc, iar dasclii de la Flticeni, ca viitori catihei, postesc mai tot timpul, avnd ndejdea, cum mncau n comun, la cteva ulcioare de oloi, trei-patru saci de faina de ppuoi, cteva oca de peste srat, perje uscate, fasole, mazre bob etc Numai vacana Crciunului le las ceva amintiri de hrana substanial, fiind atunci datina rneasc a costielor de porc afumate, a ceea ce moldovenete se cheam chite i buft umplut, trandafiri usturoiei i slnin de cea subire, fcute de casa, tcete la un loc, fripte bine n tigaie i prea rareori se ntmpl ca unuia dintre ei sa i se aduc deacas bucate mai alese; iar de se ntmpl aa, atunci dsclimea se pornea la btaie, ca pentru purceii adui de tata-sau, lui Mogorogea. Cu toate acestea, toi ne sunt nfiai ca nite mnci. Lsnd la o parte pe Olobanu, care mnc ct eptesprezece, dasclii rmai, dup izgonirea acestuia de la gazda comuna, fac din purceii lui Mogorogea prilejul acelei rfuieli homerice. Dei e limpede prin urmare ca sunt mai mult nite nfometai prin lunga subnutrire, ei ne apar de lcomia fabuloasa a convivilor antici. Impulsiunea la mncare este att de puternica, adic de instinctiva, ca viitorii preoi nici nu stau sa cugete daca se cade s rmie civa ini cu merindele multe-puine ale celor izgonii anume de la Pavel Ciubotariul; ei le pun poste pn i sperie. Nici pofta lor de but nu e de trecut cu vederea; cheful din cinstita crm la faa vornicului din

Rdeni i sugereaz msura i urmrile. Cnile mari de lut, cu vin de Odobeti, curg acolo una dup alt i pentru fiecare se mulumete crmriei tot cu srutri, ca pentru a fi mai clar ca lumea aceasta se mica numai potrivit alternrii instinctelor. Astfel personajele lui Creang sunt nfiate mai toate in impulsiunile lor fundamentale, care sunt si ale autorului. Vedem femeile ocupate cu treburile lor casnice; acas sau la eztori, ele torc; rnesc porumbul din care vor pregti mncarea naional, mmliga; daca gtesc, povestitorul numete moldovenete mncrurile pe care le pregtesc. Cnd solete dracul la Stan, ranul i mestic ntr-o cldare, cu o lingura mare de lemn, mmliga, pe care tocmai a luat-o de pe foc. n alta parte, Creang enumera diferitele unelte ale ranului moldovean, diferitele construcii din gospodrie. Animalele au numele lor familiare. Duminica, ranii se duc n satul vecin i, pe cnd copiii se mulumesc s priveasc, tinerii iau parte la hora. Dar cnd Stan vrea sa-si dea seama de iscusina biatului care vine sa i se ofere ca argat, ii propune sa ghiceasc una din acele lungi cimilituri , ce constituie o ocazie favorita de recreerea ranilor din Romnia. De la un capt la altul, cu foarte mici excepii, opera lui Creang e un hohot de rs. Nu rasul cu gust amar al lui Caragiale sau Gogol, ci rasul tonic al ranului cu concepie optimista de viata, pe care toata tradiia nelepciunii populare l-a nvat ca forele rului vor fi ntotdeauna nfrnte pana la sfrit. Povestitorul popular tie dinainte ca ntunericul va fi covrit de lumina. Si cunoscnd acest adevr, el nu acorda valoare reala strduinelor forelor negative care doresc sa-l oprime pe om, s-l nving. Chiar dracul i moartea, dumanii cei mai ndrjii ai omului in vechea mentalitate populara, nu sunt dect nite fpturi srmane, care provoca rsul cnd se ncumet a se msur cu omul. i Ivan Turbina si Dnil Prepeleac sunt eroi poporani, n care se vede afirmaia superioritii nelepciunii, n care se vede afirmaia superioritii nelepciunii omeneti i care dau satisfacie deplina celor ce mizeaz pe ei n lupta dintre bine i ru. Spectatorul n spe, cititorul asista, alturi de povestitor, rznd cu hohote, la nfrngerea forelor rului, la btaia dracilor, la batjocorirea morii. Viciile caracterului contrazic firescul moral; nfind personaje lovite de imperfeciuni, scriitorul realizeaz o critica puternica, implicita, a caracterelor deformate

n ornduirea in care mai dinuie vechiul i rul. Rsul care nsoete adeseori evoluia caracterelor comice prin imperfeciunile lor morale e gestul prin care poporul, opinia publica nfiereaz. Rsul suscitat de lectura operei lui Creang izvorte din doua surse. Una din ele consta n comicul personajelor, pe care povestitorul popular le mnuiete cum i mnuiete rapsodul popular prozii sau ppuile, ngrondu-le anumite trsturi specifice. Cealalt surs a rsului consta in specificul talentului de povestitor al lui Creanga, care nareaz, cum vom vedea, intr-un anumit fel, plin de umor, participnd la desfurarea naraiunii, mimnd, comentnd, fcnd tot felul de aluzii la lucruri i tradiii cunoscute de cei crora li se adreseaz, ca un tipic mdular al colectivitii din care face parte i pe care o reprezint, cu toate trsturile etice, afective si intelectuale caracteristice. Tehnica generatore de umor a naraiunii se exercita fr ntrerupere, pe cnd comice sunt numai anumite personaje, conform unei anumite scheme morale, cu ierarhia ei bine stabilita. De aceea n Amintiri, de cele mai multe ori rasul e ntrit prin cumulul de umor si comic; povestitorul e de data aceasta i actor; el nareaz, cu procedeele obinuite, propriile sale ntmplri, in care el, figurat cu intenie ca un Pepelea htru, se afla ntotdeauna n situaii comice. ntr-adevr Harap-Alb care-i ndeplinete muncile grele, la care a fost supus de Spn, sau soia porcului ( Povestea porcului ), care-si ispete clcrea poruncii soului, trecnd prin mai multe suferine, sau fata cea harnica i nefericita a moneagului , izgonita de acas ( Fata babei i fata moneagului ), nu sunt niciodat hilari. Dar acest lucru nu ne poate face sa generalizam faptul ca Creanga n-ar rade de personajele pozitive sau de cele care-l ajuta pe eroul pozitiv. Sa nu-i uitam pe prietenii lui Harap-Alb, pe cei cinci, pe Cocos ( Pungua cu doi bani ), pe Dnil i mai ales pe Ivan Turbina. n aceste cazuri, insa, autorul rade parca mpreun cu ei, nu de ei, sau rde cu satisfacie admirativa. La fel ns, nici toate personajele negative nu sunt ntotdeauna hilare. Baba, dracii si moartea strnesc rsul prin prezentarea grotesca. Dar Spnul din Harap-Alb e o rutate activa, duntoare cu accese de furie oarba, astfel nct el te poate umple de sila, de groaza, de ura, dar nu poate avea atribute comice. Iar boierul din Ivan Turbinca sau

din Stan Pitul, dar mai ales din Pungua cu doi bani, e uscat, meschin, lipsit de orice urma de generozitate, cu totul dezumanizat de setea de arginti. El e mai dispreuit dect dracul si moartea, socotite de scriitor, probabil, produse ale fanteziei populare. El nu e un produs al fanteziei, ci o amara realitate, oprimnd de veacuri pe ran. De aceea nu ntmpltor lipsete cu totul n zugrvirea lui intenia autorului de a-i acorda vreun atribut comic. Aici nu mai avem a face cu un caracter lovit de imperfeciuni morale i care sa poat fi criticat prin rs. Mijloacele prin care Creang i realizeaz personajele comice ale operei sunt cele mai des ntlnite n creaia popular, i toate ntemeiate, intr-o viziune artistica unitara, pe exagerarea necesara inteniei satirice din care au izvort. La personajele comice negative, exagerarea se manifesta grotesc, n ngroarea considerabila a trsturilor de caracter, a aciunilor, a gesturilor. Primul personaj grotesc al povetilor, este baba, care e ori soacra Soacra cu trei nurori, ori nevasta rea i zgrcit Pungua cu doi bani, ori mama vitrega Fata babei si fata moneagului, ori mijlocitoare de lucruri necurate Stan Pitul. n lumina eticii populare tradiionale, btrneea presupune bogie sufleteasc, experien ctigat, o oarecare aezare, o demolare a pasiunilor, senintate i nelepciune. Prin contrast cu aceasta idee generala despre atributele pozitive ale vrstei naintate, Creang creeaz imaginea grotesca, dedusa probabil din experiena personala, a unei babe cinoase la inima, zgrcit i nebun ,Pungua cu doi bani, care contrazice firescul normal al vrstei i mai e i un element dizolvant in viata familiei si a satului, ca cea din Povestea lui Stan Pitul, un tlpoi de baba meteugoas la trebile sale cum ii sfredelul dracului, sau baboiul, pohoat de baba, hrc ori hoanghina, ca n Povestea porcului, unde ni se spune ca baba era viespea care nlbise pe dracul, care ncheg apa i care tia toate drcriile de pe lume. Talpa iadului e de aceea determinantul superlativ pentru baba si in Povestea porcului si in Stan Pitul. Cum se vede, pentru adncirea realista a caracterului nfiat, scriitorul se folosete de o serie ntreag de exagerri, unele mai mrunte, altele mai cuprinztoare, dup cum viciul de caracter sau defectul fizic e mai nensemnat sau mai grav. n Fata babei i fata moneagului mai apare o comparaie, cu nuan de exagerare, indicnd modul n care baba i para fata vitrega; gura ei umbla cum umbla melita. n ceea ce

privete calitile ei de soie, povestitorul relateaz: Moneagul a rmas pleuv i spetit, de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat n spatele lui cu cociorva dac-i copt mlaiul. n Soacra cu trei nurori, micrile babei sunt nepotrivite cu vrsta ei: umbla val-vrtej s-i gseasc mireas feciorului celui mai vrstnic. Minciuna babei cu privire la instrumentul aa-zis infailibil de control, pe care-l poseda ochiul cel neadormit de la ceafa este enorma, dnd probabil msur acestui viciu nluntrul caracterului ei. Creang descrie cu creionul gros somnul soacrei, care horia, dormind dus si habar nu avea de fcea nora-sa. Pe lng celelalte nsuiri, baba deine i pe cea a ororii de apa; la moarte, nurorile o aaz ntr-un aternut curat, ca s-i mai aduc aminte de cnd era mireasa. Aici accentuarea atributului negativ al personajului se face printr-o mare dilatare a elementului timp. Baba, mnat de ambiia de a-i impune autoritatea, nu e o lady Macbeth, mrea i tragica, n ambiia ei ntunecat, ci o femeie rea, murdar, lene i mincinoasa. Dezvluindu-i aceste grave cusururi i exagernd manifestrile concrete, autorul nimicete, printr-un contrast foarte puternic, preteniile personajului la superioritate si dominare; astfel, baba devine un personaj grotesc, a crui pedepsire produce satisfacie. Dracii i moartea, care, ca personaje negative, au mai putina fantezie diabolica si ntreprind aciuni mai puin duntoare dect babele, sfresc prin a se da btui n faa nelepciunii omeneti, prin a sluji omului sau a se teme de el. Pe Creang, cum am vzut, motivul pclelii dracilor, binecunoscut in clasificarea povetilor populare, l ncnt. n Dnil Prepeleac, patru draci sunt pe rnd pclii de erou, care dobndete de la ei, n posesiunea neturbat, un burduf de bivol plin cu bani. Dracii sunt puternici i proti. Ei dein toate meteugurile vrjitoreti, dar sunt lipsii de bun-simt, de nelepciune practic. Cel de-al treilea drac poate purta iapa n crc, dar nu se poate gndi c cineva ar clri cu uurin pe ea. Drcuorului i e frica de moarte. El se roag de Dnil: Leag-mi ce tii i cu ce tii, numai s nu mor. Apoi, dup ce eroul l lovete n cap, se sperie ngrozitor. Auleo! Strig dracul ngrozitor. i cu ochii legai cum era, vicrindu-se grozav si zvrcolindu-se ca arpele, se arunc n iaz Pe bun dreptate

ne informeaz scriitorul ca Dnil se inea cu mna pe inima rznd de prostia dracului. Prezentarea grotesca a unui drac care se interna gfind dup fug, cruia n lupta cu ursul ochii i-au ieit afara din cap cat cepele de mari, cruia i e teama de moarte si care se vait, e profund hilara, din pricina discrepantei enorme dintre puterile supranaturale, acordate de o veche mentalitate populara dracului, i modul cu care eroul i dejoac inteniile, btndu-i joc de el. Asistam la o dezumflare de reputaie, caracteristica prezentrilor prosteti. Dar dracii sunt pui n cea mai umilitoare postura, strnind rsul cel mai puternic, in Ivan Turbinca. Tratamentul care li se aplica la scoaterea din turbinca, amintete de scena cu calul Blan i sfntul Nicolae din Amintiri din copilrie: Dar pana la vremea asta, se adunase mprejurul lui Ivan tot satul, ca s vad patima dracilor. Cci lucru de mirare era acesta, nu ag. Atunci Ivan dezleag turbinca n faa tuturor, numai ct s poat s-i ncap mna. i lund cate pe un drcuor de cornie, mi i-l ardea cu plcele, de-i crpa pielea. i dup ce-l rafia bine, i ddea drumul cu tocmeala sa nu mai vie pe acolo altdat.

N-oi mai veni, Ivane, cte zilioare-oi avea eu, zicea Ucig-l crucea, cuprins de usturime - si se tot ducea mpucat. Iar oamenii ce priveau, si mai ales baietii, leinau de rs. Tot de aceeai vrst e si Chirica, dracul care-l slujete pe Stan Pitul.

Creang l zugrvete ca pe un biet de opt ani, mbrcat n haine nemeti, care se acar pe stlpul porii de teama cinilor. i reaciile lui nu sunt de om matur, ci de copil, de bieandru pe care-l poi pcli i pedepsi. E vizibila aici, ca surs esenial a comicului, tratarea forelor supranaturale, a fabulosului in general la dimensiuni, intr-un fel, sub-omeneti. Dac pe draci Creang ia vzut ca pe nite bieandrii poznai, moartea e asemenea unei babe. Fora acestor personaje supranaturale nu e, deci, niciodat egal cu cea a oamenilor aduli, maturi n nelepciune. Dracii sunt necopi, iar moartea e decrepita. De frica lui Ivan i se tiau picioarele i-o strngea n spate. n turbinca acu icnete, acu suspin, de-i venea s-i plngi de mila. Scoasa din turbinca, e trimisa de Ivan sa mnnce pdure tnr:

Moartea atunci, nghind noduri, pornete prin dumbrvi , lunci i huceaguri, suprat ca vai de capul ei. i de voie, de nevoie, ncepe cnd a roade copaci tineri, cnd a forfc smicele si nuiele, de-i priau mselele i o dureau i grumazii, ntinzndu-se pe sus la plopii cei nali i plecndu-se atta pe la rdcinile celor tufari dup mldie fragede. Se zmorea i ea, srmana, cum putea. Daca dracii sunt mhnii ca personaje negative, aa nct s strneasc rsul prin prostia lor si, implicit, sa exalte contiina superioritii nelepciunii umane care-i stpnete, moartea, cu atributele vechimii ei nesfrite, capt i pe acelea ale neputinei btrneti, care o fac demna de mila. Hazul e sporit si printr-un element psihologic; si povestitorul i cititorul rad de soarta trista a morii, cu satisfacia de a putea trata cu compasiune personajul ntrupnd cea mai temuta si ineluctabila lege a firii. Dintre personajele care ajuta eroul si care se deosebesc de personajele comice negative prin finalitatea lor, ceata prietenilor lui Harap-Alb alctuiete un cortegiu grotesc, demn de penelul unui Bosch sau al unui Brueghel: Odat intr, buluc, in ograda, tus-ase, Harap-Alb nainte i mai mbrcat, de se triau aele i curgeau oghelele dup dnii, parca era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul. Personajul are o perspectiva globala, din toate prile, a universului, in care soarele se rostogolete ca un glob metalic, iar luna si stelele se cufunda in mare. Intervine aici si o micorare a dimensiunilor naturii, o reducere a importantei elementelor ei, care, asociata cu rsturnarea lor, creste comicul. Si sa nu uitam ca viziunea aceasta e proprie unuia dintre personajele prosteti. Rsul nsoete, ns, chiar pe unii dintre eroii povetilor. Mai nti pe Dnil Prepeleac, care e un om anapoda, ca eroii povetilor populare: Pcal, Pepelea, Nastratin. Construirea unui personaj anapoda a nsemnat pentru literatura populara realizarea unei critici foarte ndrznee, dar implicite, la adresa unei lumi strmb ornduite. Personajul acesta i ngduie s svreasc aciuni, sa pronune cuvinte pe care nu si le putea permite dect la adpostul unei prostii simulate. El rstoarn valorile prestabilite, fcnd s se nasc n oameni sentimentul relativitii. n Amintiri i cere iertare cu farnic umilin ca asurzete lumea cu rniile lui. Mo Ion Roat simuleaz i el prostia pentru a-l nfunda pe boier pn la

10

sfrit. Prin exagerarea acestei atitudini, s-au creat in literatura personaje anapoda, din a cror categorie face parte i Dnil Prepeleac. Pe acesta l definesc ca atare schimburile pe care el le realizeaz n prima parte a povestirii. Convingnd pe proprietarul unui car sa i-l cedeze in schimbul unei perechi frumoase de boi, Dnil zice n gndul su: - Taci, ca-i cu buche, l-am potcovit bine De nu cumva s-ar rzgandi Aceeai bun prere despre tranzaciile pe care le ncheie, o pstreaz el i dup ce schimba carul pe o capra : Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra tiu ncaltea ca bine l-am boit. n prima parte a povestirii, Dnil e comic, fiindc dovedete o gndire pe dos; el contrazice cu aciunile lui, determinate de o serie de foloase imediate si aparente, firescul operaiunilor comerciale, de schimb, n dispreul total al oricrei nzuine de mbogire. C Dnil nu era un prost prost o dovedete mai nti faptul ca el vorbete, utilizeaz bagajul nelepciunii populare, si apoi, transformarea lui brusca. In momentul in care intra in posesia burdufului de bani, Dnil dobndete inteligena practic, aceea care-i va sluji la pclirea dracilor. Nici in Ivan Turbinca raporturile ntre forele n aciune nu sunt egale. Eroul are caliti care-l fac foarte plcut scriitorului: e mare iubitor de via i de petrecere. Ivan, rsturnnd valorile consacrate ale unei mentaliti obinuite, ptrunde n iad, lcaul eternei pedepse, pe care-l transform ntr-un fel de crcium, ca cea din Flticeni, unde se afla trbi, i dracii pocti slujesc cu teama si promptitudine pe erou, pentru a nu atrage din nou mania lui asupra capetelor. Ideea unui Ivan demiurg faceios e de o mare fora comica. Faptul se datoreaz posedrii de ctre erou a acelei nelepciuni adnci, dar htre, care-l face s nfrng orice adversar, orict de temut de el. Astfel, nu numai personajul negativ, ale crui vicii de caracter contrazic firescul moral, este comic, ci si cel pozitiv, purttor al nelepciunii populare i cruia i se cresc dimensiunile prin ngroarea trsturilor faceioase. Nic lui tefan a Petrei e primul personaj comic al Amintirilor. Nic i place lui Creang, omul matur, care ntrevede n nzdrvniile lui poznele unui virtual

11

Pcal. Povestitorul i contureaz personajul raportndu-l la legile bunei condiii a copiilor, in general, si la iluziile pe care Smaranda, mama lui, i le fcea despre el. De buna seama., personajul al crui portret moral e zugrvit cu atta umor va fi nfiat ca actor ntr-o serie de scene comice, care vor ntri, prin concluziile lor, termenii caracterizrii. n comedia cireelor, personajul mtua Mrioara e grotesc schiat din cteva trsturi: apariia ei cu o jordie in mana si cu ochii holbai, la rdcina cireului; ncercarea de a se aburca pe cire n sus, cu totul nefireasca pentru vrsta personajului, i, n sfrit, micarea violenta n urmrirea prin cnep, soldata cu poticneala finala. Punctul culminant al comediei, in care tensiunea sufleteasca maxima a personajelor se rezolva n micare, e realizat cu mijloace stilistice de o rara fora evocatoare. Propoziiile eliptice de predicat concentreaz parc esena fugririi, mai ales ca aceasta se petrece ntr-un spaiu nchis i strmt, cu cotituri i ntoarceri care ntresc comicul. Deznodmntul e tot hilar pentru fiecare personaj in parte: cel mnios i amenintor cade, compromindu-i eforturile, deci momentul de rezolva printr-un comic de situaie. Alte personaje din Amintiri realizate cu ngroarea unor trsturi concretiznd o intenie ascuit critica din partea scriitorului sunt unii catihei i preoi. Metodele de nvmnt papaglicete, lipsite de viaa, utilizate n colile de catihei, ajung s produc exemplare umane deformate, prinse de Creanga intr-un grotesc portret colectiv: -apoi carte se nva acolo, nu gluma: unii cntau la psaltichie, colea, cu ifos. Ison, oligon, pentasti, Doua chendime, homili, pn ce rgueau ca mgarii; alii, dintr-o rsuflare, spuneau cu ochii nchii cele 7 taine din catehismul cel mare; Gatlan se certa si prin somn cu uriaul Goliat. Mustciosul Davidic de la Frcaa, pana tiprea o mmlig, mntuia de spus pe de rost, repede i fr gre, toata istoria Vechiului Testament de Filaret Scriban, mprit n perioade, si pronumele conjunctive de dativ si acuzativ, din gramatica lui Mcrescu:

12

Mi-tii-i, ni- vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le; me-te-il-o, ne-ve-i-le, mi-ti-i,ni-vili. Ce-a fi aceea duca-se pe pustii! Unii dondneau ca nebunii, pana-i apuca

ameeala; alii o duceau numai intr-un muget, citind pana le pierea vederea; la unii le umblau buzele parca erau cuprini de pedepsie; cei mai muli umblau besmetici i stteau pe gnduri ( ) cumplit meteug de tmpenie, Doamne ferete. Feele bisericeti sunt deosebit de hilarte n Amintiri. Fcnd parte din tagma clericala, ntr-o anumita epoca a vieii sale, Creang avusese prilejul s cunoasc multe figuri care erau departe de a fi la nlimea morala ceruta de funcia ce o ndeplineau. De altfel, prerea lui Creang cu privare la feele bisericeti nu era alta, cum am vzut, dect aceea a ranilor n general, care vorbesc prin gura lui mo Vasile: Vorba ceea: picioare de cal, gura de lup, obraz de scoara i pantere de iapa se cer unui popa si nu-i mai trebuie alta ceva. Cu excepia preoilor Isaia Teodorescu i Ion Humulescu, toi popii din Amintiri sunt lovii de vicii: hapsni i crpnoi ca popa Olobanu, butori ca popa Buliga, iubitori de arginti ca popa Chirilas. Cel mai hazliu dintre acetia toi e popa Buliga, care umbla tmiet si aghesmuit gata des-diminea Dumnezeu sa-l iepure i-i binecuvinteaz pe catihei cu amndou minile, ca vldichii, trgndu-le cteun ibrisin pe la nas despre fata popii de la Flticenii Vechi. Personajul principal al operei Amintiri din copilrie, este Nica lui tefan a Petrei; povestirea se realizeaz la persoana I, naratorul fiind n acelai timp si personaj. Caracterizarea se realizeaz prin aotocaracterizare: vorbe, fapte, gesturi monologul fiind relevant; caracterizarea de ctre alte personaje si caracterizarea directa de ctre autor, in cazul de fata de ctre omul matur care-i povestete propriile amintiri, cu umor cald, cu nelegerea faptelor copilriei si peste timp. Urmrind copilria i devenirea formarea copilului, scriitorul narator proiecteaz de la primii ani ai copilriei i pn la ieirea din adolescenta. Prezent in toate cele patru pri ale crii, cu evocarea unor evenimente, fr o cronologie, Nic are rolul i de a da o cursivitate desfurrii episoadelor-scenice ale vieii sale, ale prinilor,, ale

13

celorlali copii colegi de coal, de seminarii, rude, preoi, dascli, satul cu statornicia si puritatea lui care-l fascineaz pe copil. i, dei Nic este eroul unei copilrii ca toate copilriile, ale copilului universal, ea este singulara, prin particularitatea ei. Astfel, copilria lui Nic, prin unicitatea ei devine un model al copilriei copilului universal, dup cum apreciaz criticul G. Clinescu. Plecnd de la concepia ca numai nvtura, coala i poate da un rost in viata si pentru a-ti reprezenta cat mai bine comunitatea din care faci parte, scriitorul deschide Amintirile sale cu evocarea satului Humulesti, a oamenilor gospodari unul si unul,. Cu flci voinici si fete mandre care nvrtesc hora, dar si suveica, cu biserica frumoasa, cu preoi i dascli care de fceau mare cinste satului lor. Dar, mai cu seama printele Ioan de sub deal om vrednic i cu buntate care ndruma oamenii s-i pun pomi, cu un tintirim ngrijit. Printele Ioan a durat la poarta bisericii o chilie pentru coala. A umblat, mpreun cu dasclul Vasile, din casa in casa prin sat sftuind pe oameni s-i dea copiii la nvtura. Acolo s-au adunat o mulime de biei si de fete la coala, ntre care eram i eu, un biet pricjit, ruinos i fricos de umbra mea. Printele Ioan care trecea des pe la coala a adus intr-o zi un scaun de lemn Calul Blan, iar mo Fotea un drgu de biciuor de curele, mpletit frumos i pe care printele l-a numit Sfntul Nicolae. colarii au rmas cu ochii holbai unii la alii auzind ca pentru fiecare greeal nsemnata, in urma procitaniei, urmau sa primeasc cate un Sfnt Niculai. Prima care va inaugura Calul Blan a fost chiar Smrndia popii. Se poate vorbi de o tehnica a acumulrilor, in caracterizarea lui Nic, asemenea unui bulgare de zpad, prin evenimentele rememorate: plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la Broteni mpreun cu vrul su Dumitru; isprava fcut Irinuci, prin drmarea casei acesteia; rentoarcerea la Pipirig n duminica de Florii; jocurile cu fraii, discuiile cu prinii, a prinilor despre copii, obiceiurile de Anul Nou, cearta cu mo Chiorpec, furatul cireelor de la mtua Mrioara i urmrirea lui Nic, episodul cu pupza din tei, fuga la scldat; colile n care a nvat Nic: Scoala domneasc din Trgu Neam, fabrica de popi din Flticeni, petrecerile de la Paval Ciobotaru, colegii si: Nic Olobanu, Trsnea, Davidica, Ion Mogorogea, Zaharia lui Gatlan, mo Bodranga, btaia dintre Ion Mogorogea i Pvlu i desprirea de sat,

14

drumul spre Iai, cu mo Luca i vrul su Zaharia Gatlan, discuia cu mama , hotrrea tatei etc. n tot acest rstimp al vieii Nic a lui tefan a Petrei, numit tefnescu la Trgu Neam si Creang la Flticeni, nu face dect sa nire la coli si sa lege pozna de pozna. Dup pozna cu cireele vine alta la rnd, cea cu pupza din tei; l chinuie cte o holera sau rie; fuge de la coala ( Flticeni ) , o reia, pana in momentul disperrii drama plecrii la Socola; prinde mute, chinuie maele, merge cu pluguorul, se scald, fur mere, pere, ciree, se joaca de-a biserica si popii, refuza sa-si ajute mama cnd ar trebui etc. Folosind mijloacele artistice specifice de caracterizare in opera epica: autocaracterizarea, caracterizarea directa de ctre scriitor si caracterizarea de ctre alte personaje, cu menionarea faptului ca autocaracterizarea capt o dimensiune speciala, avnd in vedere caracterul liric al Amintirilor. Scriitorul ni-l nfieaz pe Nic in ipostazele de copil tigoare de biet, cobit si lene, de n-are pereche, sau copilul ncrcat de covrigi, mere, turte, nuci poleite, rocove si smochine din pomul mortului, apoi la scldat, la scena cu Trsnea pe care ncerca s-l ajute, la ultimul episod, dramatic petrecut in <ceirul> Socolei noaptea, unde au tras cu crua sub un plop mare si unde au gsit o mulime de dsclime adunata de pe caltihei din toate judeele Moldovei, cu trsoage de barbe, mpreuna cu prinii lor, si preoi si mireni, si mrturisindu-i unul altuia pcatele!. Finalul Amintirilor, care motiveaz nceputul prii a patra, dezlipirea de satul natal si intrarea intr-o lume necunoscuta, las n urma o nostalgie, o tristee, anticipa parca si mai tare de mrturisirea pe care ne-o fcuse n partea a treia: Dar asta nu m privete pe mine, biet din Humuleti. Eu am alta treaba de fcut, vreau sa-mi dau sama despre satul nostru, despre copilria petrecuta in el, si atta-i tot. Folosind gluma, scriitorul dezvluie prin Nic filozofia vieii, nostalgia, tristeea, bucuria, dar si durerea fr a se izola, a fugi, a se detaa, precum Luceafrul lui Eminescu. In sfrit, ce mai atta vorba pentru nimica toata? Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma nsufleit din Humuleti, care nici frumos pana la douzeci de ani, nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am fcut. Dar i srac aa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cnd sunt, niciodat n-

15

am fost! Este mrturisirea care ncheie partea a doua, dar care sintetizeaz labirinturile vieii, urmrirea continua a destinului care apare ca un laitmotiv in Amintirile lui Creanga si unde Nic rmne un protagonist, precum protagonitii lui Dickens, Rabelais etc. Smaranda personaj atestat documentar, reprezint figura mamei din literatura romana, din toate timpurile. Dei a nscut apte sau opt copii, si ii iubete pe toi, Ion este insa sufletul ei. Despre Zahei a pomenit o singura data in discuia cu soul ei : Zahei al tu cel cuminte ironic, desigur. n prim plan aprnd relativa privilegiata cu stropitul de Ion umbrete parca lumea cealalt. Cu dragoste de carte, motenindu-l pe tatl sau din Pipirig, David Creanga, ea reprezint simbolul btliei pentru tiina de carte, pe la mijlocul secolului al XIX-lea si care si-a pus pecetea si pe formarea scriitorului, care, dup aprecierea lui A. Philippide: a tiut mai bine romnete dect toi dinainte de dnsul si de dup dnsul. l nvinge pe soul su tefan a Petrei si pe Ion n ndrtnicia si ncpnarea lor, dnd copilul pe la scoli. Mama avea alte gnduri; ea mi pregtea cu ngrijire cele trebuincioase zicndu-mi de la o vreme cu asprime: Ioane, cat s nu dam cinstea pe ruine i pacea pe glceava! ncrncenarea biatului: Nu m duc, mama, nu m duc la Socola, mcar s m omori! Ziceam eu plangand cu zece randuri de lacrimi. Mai triesc ei oameni si fr popie este zadarnica pana la urma chiar si tatl este de partea mamei : - Mai rmne vorba despre asta, zise tata posomort. Are sa urmeze cum tim noi, nu cum vrea el, ca doar nu-i de capul sau Crede in norocul, in destinul fiilor, de aceea era in stare sa fac orice pentru ca Nic sa fie dat la nvtur s toarc-n furca sau sa nvee cu el, asemenea unei colrie. Vrnd sa-si vad biatul preot se bucura cnd in ziua de Pati Nic a tras un ngerul a strigat la biserica din Humuleti, venindu-i s-l nghit de bucurie. Reinut, blnd, duioasa si aspra, Smaranda a rmas ca un personaj tulburtor de basm, chiar daca nu i-a vzut fiul dect diacon la Iai. Tragedia vieii ei nu Ai sa pleci unde zic eu

16

este evocata in Amintiri. Ramas vduv la 40 de ani cu o droaie de copii, cu datorie si mai ales bolnava, se pare ca tot de epilepsie ca si scriitorul. Viata ei era monotona, cu excepia srbtorilor, a mersului la iarmaroacele de la Trgu Neam sau Flticeni. Sau, uneori, cum a fost cazul, dup ntmplarea cu pupza s pregteasc un mic osp ntre femei, unde insa tot copiii erau pe primul plan: i a doua zi, mari, taman in ziua de lsatul sacului de postul Sn-Petrului, fcnd mama un cuptior zdravn de alivenci si plcinte cu poalele-n bru, i prplind nite pui tineri la frigare, si apoi tvlindu-i prin unt, pe la prnzul cel mic cheam pe mtua Mriuca lui Mo Andrei la noi si-i zice cu draga inima: -Doamne, cumnic-hai, cum se pot nvrjbi oamenii din nimica, lundu-se dup gurile rele! Ia poftim soro, mai bine sa mncm ceva din ce-as da Dumnezeu, sa cinstim cate-un pahar de vin n sntatea gospodarilor notri si <cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piar, i neghina din ogoare>! Cci dac ai sta sa faci voie rea de toate, ru, ar trebui de la o vreme sapuci cmpii! ( ) Apoi ncepem cu toi a mnca. i alii ca alii, dar eu tiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua. Este o scena ilustrativa pentru autocaracterizarea Smarandei ntr-o alta ipostaza, cea de gazda. Din Amintiri, in episoade diferite, Smaranda se proiecteaz din punct de vedere moral, portretul fizic fiind aproape neglijat. Astfel, ea apare ca o mama iubitoare de copii pana la duioie, energica pana la asprime, inteligenta, iubitoare de carte, ambiioasa, bisericoasa credincioasa, primitoare, ospta pe strini. Mitizarea parial a Smarandei n Amintiri corespunde apariiei neateptate a scriitorului Ion - Nic un nzdrvan inteligent si plin de viata. Rmn memorabile cuvintele Smarandei adresate copilului ei drag:< Iei, copile cu parul blan, afara si rde la soare, doar s-a ndrepta vremea, si vremea se ndrepta dup rsul meu >, alte cuvinte seamn a vrji: alunga norii, nchega apa, abtea grndin etc. Smrndia personaj atestat in documente, unul din cele mai deosebite personaje ale Amintirilor rsfat; copila printelui, Ioan, cea dinti colri

17

nscris la coal tatlui su care umbla din casa in casa pentru a convinge oamenii din Humulesti s-i deie copiii la nvtur. Este caracteristica ca fiind o zgtie de copila, in contrast cu elevii ceilali naintai n vrsta hojmali. Agera la minte, silitoare, ntrecerea la nvtur pe biei, att la carte, ct si la nzbtii. Caracterizarea directa este relevanta. Smarandita cum era sprinar si plina de incuri a bufnit in rs atunci cnd tatl su, printele Ioan a pus pravila referitoare la procitania de smbta, pentru a fi nsemnate greelile si sancionate cu cte un sfnt Nicolae, dup care Pcatul ei, srman! a fost invitata sa ncalece pe calul Blan: Ia poftim de ncaleca pe Balan, jupneas! Zise printele, de tot posomort, sa facem pocinog sfntului Nicolai cel din cuiu. i cu toata struina lui mo Fotea si a lui Bdia Vasile Smrndia a mncat papara, si pe urma edea cu minile la ochi i plngea ca o mireasa, de sarea cmea de pe dnsa. Comparaia ca o mireasa pune in valoare sentimentale deosebite ale lui Nic eroul Amintirilor fata de Sdmrndia, ca viitoare preuteas. Dar dup partea nti a Amintirilor, Smrndia nu mai apare. G. Clinescu n monografia dedicata scriitorului face urmtoarea destinuire: Smrndia, prietena din copilrie a lui Creang, vizita pe fostul coleg de coala si vzu uimita cum la o strigare a acestuia douzeci de mate nvlir cu cozile ridicate n sus si srir pe braele si pe umerii stpnului, acoperindu-l cu totul n blnurile lor. Deci, si rentlnirea copiilor de odinioar a fost marcata tot cu o nzdrvnie. Mihail Sadoveanu in articolul In amintirea lui Creanga ( 1920 ) mrturisete ca a vzut-o la Humuleti pe Smrndia: Am vzut-o pe copila sprinar si plina de dracii cu care se hrjonea Nic a lui tefan a Petrii. Acu e btrn i zbrcit, si-l ine minte bine pe Nic cel de demult. Era vorba ntr-o vreme, cnd nfloresc tinereile, s-i lege vieile; dar pe urma valurile lumii l-au dus pe Nic nspre limanurile tulburi, ea a avut parte de alta soarta E preoteasa acuma i-i prea mulumit de viaa ei. De Creang a auzit aa vorbindu-se prin lume, ca ar fi scris cri si altele, dar tie ea ca la urma n-a ieit bine, aa ca mai bine a fost aa cum e!

18

Trsnea Gheorghe personaj atestat in documente; fiul dasclului tefan Trsnea din Humuleti. A urmat coala de catihei de la Flticeni. El este cel cruia i se puneau pote la tlpi, obligndu-l sa se mute, de la Pavel ciubotarul, la alta gazda. Face parte din tabr nemulumiilor la vestea ca se desfiineaz catehetiile, iar cei tineri urmau sa treac la Socola. Trsnea este prezent ca bucher de frunte cel mai silitor si contiincios din toata mulimea de nati pentru studiu la Flticeni. El era naintat in vrst, serios dar tare de cap i tmp de felul sau. Se autocaracterizeaz n legtura cu gramatica: Lasc nici celelalte nu prea pot nva cu slova asta noua, care-a ieit ( latina! ), ns afurisita de gramatica mi scoate peri albi, trsnit-o-ar fi s-o trsneasc!. ncearc pn la sminteala. Este relavant scena din luna noiembrie, din cmp cnd se tologete pe-un ht i ncepe la gramatica, din capt, ntrebarea si rspunsul ntiu . i, dobort de oboseala va adormi cu gramatica sub nas, fr sa mai simt frigul. Si, urmeaz caracterizarea directa a scriitorului-narator: Srace, srace! Nu eti nici de zama oulor; dect aa, mai bine te fcea m-ta un mnz i te mncau lupii. Chiar daca este tmp n felul su are capacitatea de a filozofa cu privire la gramatica: ns i-n gramatica staiu eu i vd ca masa tot masa, casa si boul tot bou se zice cum le tiu eu de la mama. Poate celelalte bzdgnii: < rostitura, astea, corect, pronunce, analisul, sintesul, prosodia, ortografie, sintaxa, etimologie, concrete, abstracte, conjunctive: mi-ti-i, ni-vi-li, me-te-il-o, ne-ve-i-le> si altele de sama acestora sa fie mai romneti si noi, prostimea, habar n-avem de dnsele! Trsnea tie sa vorbeasc, folosete multe proverbe, zicale: -N-ai-o buna, ca, ti-am frnt-o; Ne-am pricopsit cu cai cu tot. Gndete sntos, ironic la propria persoana: Dracul m punea sa-mi bat capul cu gramatica? De tiam asta, mai bine edeam acas; si cu banii ci s-au dat, pe ici, pe colea, i prindea tata alta nevoie. E lucid si contient de posibilitile de nvtura capul nostru cel hodorogit, recunoscnd superioritatea lui tefnescu, fata de care era mai mare cu zece ani: Am so ieu i eu din capt, si, poate, cu tine, care ai trecut pe la printele Duhu, sa m pot deslui i dup ce se roag s-l mai lase puin, dup care sa-l asculte, va rosti

19

cuvintele memorabile care-l situeaz ntr-o ipostaza trista: Dect ran, mai bine sa mori! . Aceasta sugereaz ns i interesul pentru ora. Prezentat oarecum caricatural ca si fata Irinuci, unul cu greuti la nvtura Trsnea, celalalt cu greuti in ale mnii Irinuc. Ambii, dar mai ales Trsnea strnete comptimire. Pompiliu Constantinescu surprinde ntr-o sinteza unica personajul Trsnea : Cine se-ndoiete ca are lenea masiva, linitit, i in aversiunea opaca pentru carte a lui Trsnea, tovrul de studii la Flticeni al lui Creang, nu clipete somnolent energia unui erou mitic, rupt de la rosturile lui de foiu al naturii si torturat de grijile unei viei ce ncepe a fi artificiala prin civilizaie? n contrast cu nebunaticul Nica-a lui tefan a Petrei care oriunde a fost mnat de ambiia mam-sei de a se lumina, prin nvtura, el si-a dus sufletul de copil nzdrvan, pentru care viata se nfia in culori de basm

Bdia Vasile personaj atestat n documente a fost dasclul de biserica si de coala, ajutorul printelui Ioan, pe care-l susine n a lmuri stenii s-i dea copiii la coal. Cel dinti dascl la coala din Humuleti, preda nvtorul, nvndu-i pe copii pe lng Tatl nostru si altceva, dup puterile lor. Primul si cel mai respectat nvtor al viitorului scriitor Ion Creang, primea de la tatl lui Nic un sarcovat pe luna, chiar daca nvmntul era gratuit stenii onorau munca dasclului interesul lui. Blnd, mereu cu zmbetul pe buze, copiii l iubeau pentru ca dasclul i respecta si-i ajuta sa ptrund tainele crii. Scena lurii cu arcanul la oaste a lui bdia Vasile este caracterizata de povestitor ca fiind o privelite afurisita: Ei, ei! Pe bdia Vasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris iar coala a rmas pustie pentru o bucata de vreme. Pornind de la afirmaia lui bdia Vasile care-i mngia mama ce-si petrecea biatul la oaste Las mama, ca lumea asta nu-i numai cat se vede cu ochii ( ) si in oaste triete omul bine, daca este vrednic se poate spune ca personajul realizeaz in Amintiri o deschidere spre alte orizonturi.

20

Un portret moral desvrit: armonie sufleteasca, buntate, reprezint o anume tipologie mioritica ( Valeriu Cristea ) exista in opera lui Creang, a rmas proverbial numele sau in lumea colii romneti. Mo Luca personaj atestat documentar megieul care-i duce n surgun la Iai pe Nic si vrul sau Zaharia Gatlan, n 1855, n dimineaa zilei de 29 august, zi de srbtoare. Portret ironic nsurel de-al doilea, trezit dimineaa de tnra sa nevasta Olimpiada, duce tinerii dascli la locul hotrt, avnd grija de a se ntoarce ct mai degrab acas. Mo Luca, de care cei doi se ruinau ca si de prinii lor, nu mergea pentru prima data la Iai. La gluma copiilor i amenin cu cteva jordii prin olul acela de-i va trece spurcatul! . Harabagiu de ocazie ( fusese diacon ) nu se amesteca in viata copiilor, el fcnd cum li-s formele iar ei se vor descurca cum ii va sluji capul. Cobornd de la munte n es, nu scap din vedere sa-si manifeste dispreul fa de viaa cmpeasca. Cci pentru el sunt cluii tatei, iar pentru Smaranda zmei. Luca Moneagu mana cum tia el, cci mroagele lui de cai erau vlguii din cale-afara, si slabi si ogrjii ca nite mae de cei leinai, nu zmei cum zicea mama, care nu tia sa m urneasc mai degrada din casa. La Iai n cieriul Scolii, Mo Luca trage sub un plop mare si acolo parca rmne captiv privind o mulime de dsclime, din toate judeele Moldovei. Zaharia lui Gatlan personaj atestat documentar, tovar de joaca al eroului n copilrie, coleg cu Nic la coala de catihei de la Flticeni si cel cu care va pleca la Socola. Mai mare dect Nic, se pune sub protecia lui, cnd se afl n situaii grele. Inteligent, bun prieten cu eroul narator, fceau mpreun soii povestea cu potele la tlpi, nti lui Olobanu. Dei este hotrt s mearg la Socola pentru ca Acolo-s profesorii cei mai nvai din lume, dup cum a auzit el, vrs lacrimi la plecare mai tare ca Ion, suindu-se in crua suprai i plni, ca vai de ei.

21

Dup ce afurisete pe cei care au desfiinat catiheii, filozofeaz cu suprare : Cnd s-i petreci si tu tinereea, apuca-te de crturrie ; parca are omul zece viei! Inteligent, puternic, sare s-i despart tovrii cnd se bat, i scrie scrisoare lui Oslobanu, singura epistola spirituala din Amintiri: Iubite Olobene, M nchin cu sntate de la golatate, despoieii din urm. De n-avei ce manca acolo, poftim la noi sa postim cu toii. Al tu voitor de bine, Zaharia, Mare capitan de poste. Se realizeaz prin aceasta o subtila autocaracterizare. tefan a Perei personaj atestat documentar, tatl eroului Amintirilor din copilrie. n caracterizarea lui tefan a Petrei scriitorul folosete ca modaliti: autocaracterizarea, caracterizarea de ctre alte personaje si directa de ctre scriitor. Sunt celebre scenele de confruntare cu Smaranda si copiii. Tatl lund aprarea copiilor, dar si manifestndu-i hotrrea la plecarea lui Nic la Socola. Ce le pasa? Lemne la trunchiu sunt, slnina si fina in pod este de-a valma ; brnz n putina, asemenea ; curechiu in poloboc, slava Domnului ! Numai de-ar fi sntoi sa mnnce si sa se joace acum, cat s mititei sunt cuvinte care scot n evidenta grija prinilor, a capului familiei pentru a asigura copiilor un trai decent prinii notri aveau de unde, cci srcia nu se oploise nc la ua lor. Ca orice printe, apare in ipostaze de tata bun si de tata de ru, sever. Tatl accepta sa fac sacrificii pentru ca fiul sa ias numaidect popa. n contradicie cu Smaranda, invoca doua argumente deosebite: ca biatul lor nu e bun pentru coal i ca coal nu e buna de nimic, spune asta din simul practic al muncii si al vieii. Considernd coala un mijloc de tmpenie, ofer doar un exemplu: N-ai auzit ca unul cic s-a dus bou la Paris, unde-a fi acolo, si a venit vaca? Netiind boaba de carte cum l caracterizeaz Smaranda, nu era adversar al tiinei. Era ns pentru respectarea vrstei si a ndeletnicirilor: Daca-i copil, sa se joace, daca-i cal, sa trag; si dac-i popa, sa ceteasc.

22

ran trgove, pendulnd ntre sat si ora, iese din viata banala, monotona a Humuletiului. Prin ironie si aluziile la biserica si nvtur poate fi comparat cu Ilie Moromete din romanul Moromeii, de Marin Preda. n mediul stesc, de cnd a mai nceput si el a cunoate lumea, a fost, cum singur spune in Amintiri, ia acolo un bot cu ochi, ce se gsea, o bucata de huma nsufleit, pe care nu-l las inima sa tac, asurzind lumea cu rniile lui. Iar daca era vorba de rnduielile mediului, in viaa aceluiai sat, copilria lui a fost a oricruia din eroii amintirilor lui, ca si a multora dintre noi, pstrat ns in opera sa prin partea comica a lucrurilor, ceea ce va explica si tehnica umorului sau : Prin somn nu ceream de mncare, dac m sculam nu mai ateptam sa-mi deie altul i, cnd era de fcut ceva, o cam rream de-acas. i apoi mai aveam si alte bunuri: cnd m lua cineva cu rul, puin treaba fcea cu mine, cnd m lua cu biniorul nici atta, iar cnd m las de capul meu fceam cte o drgu de trebuoara ca aceea, de nici sfnta Nastasia, izbvitoarea de otrava, nu era in stare a o desface cu tot meteugul ei. n mediul orenesc, fiul de rze din Humuleti s-a simit ntotdeauna stnjenit de aa-zisa lume buna, a celor convenionali i ipocrii, fata de care i gsea o aprare cu ceea ce singur numea rniile lui, observnd astfel ceea ce pentru unii, cei gravi in viata, de o gravitate aparenta, trebuia sa rmn contient neobservat. Creanga a continuat sa rmn n lumea orenilor ce a fost i la el in sat, Nica lui tefan a Petrei Ciubotariul, un ran sftos de care toata lumea fcea haz, chiar cnd se observa fondul serios al rasului sau, pentru unii fiind rspopitul, pentru alii popa Dracu ori popa Smntn, un pozna care slobozind odat o puc n ograda bisericii si punnd potcapul sa cloceasc ginile n el, n semn de vdit desconsiderare a instituiunilor si legilor religioase, a fost exclus din catalogul clericilor. La Junimea nu e de mirare ca un zmbet a zburat pe buzele tuturor cnd a aprut odat mpreun cu Eminescu, venind amndoi de la Bolta Rece, celebra crma a Iaului. i de atunci nu artistul Creanga a continuat sa fie apreciat de societatea literara, ci tipul romanului simplu, nefalsificat de ideile si cultura moderna, un pehlivan pe care ascultndu-l se prpdeau de rs cei ce nu mai cunoscuser pana atunci dect pe Hegel si Schopenhauer, constituii

23

n savana caracuda, sau in teoreticieni ai respectrii adevrului, mai puin ns de cum l vedeau in realitate, dezgolit de aparentele neltoare. De fapt, opera lui Creanga este lipsita de o baza speculativa, din arta lui desprinzndu-se o nelepciune rneasca asupra lumii. Omul apare in viata prin tot ceea ce ine de condiia lui pmnteasc, ntr-o viziune realista, cu predominarea concretului in ntmplri si lucruri, in formele particulare obinuite, recunoscute cu uurina chiar cnd povestitorul in mod voit da realitii o aparenta neobinuit, n contrast cu ceea ce ne-am atept ca era sa fie. Nici un erou din Amintiri si Povesti, afara de eroul principal care este ntodeauna Creanga nsui, nu capt ntemeiere psihologica, dup modul obiectiv. Iluzia de via se nla din dialogul veridic, dar mai cu seama din comentariul autorului, care ncadreaz aciunea fiecruia. De caractere, cum se spune in studiile literare, nu poate fi vorba. Lumea acestor eroi are un profil moral comun: e o lume rneasca de bun simt, cu chef de vorba si chiar sporovitoare, cu haz si mucalita, ireat dei naiva. Trsturile de difereniere apar ca nensemnate: unul e mai de bun simt, cum se arata Mo Ion Roat; altul mai vorbre cum este bunicul David; celalalt Popa Duhu e mai mucalit; Dnil Prepeleac mai iret i mai iste; dar nici unul n-are o fizionomie proprie, ale crei trsturi s nu poat fi identificate si la ceilali. Ei i seamn unii altora pana ntr-att, ca par a deghiza sub nume diferite acelai personaj. Se simte un prototip pe care fiecare l reproduce numai in parte. Si e zadarnic orice studiu care l-ar caut printre ei; abia toi la un loc l realizeaz. Ca s-l aflm, compararea felului lor individual si colectiv cu interveniile, att de dese, si comentariile struitoare ale povestitorului ne ndrum sigur. Cci eroii vorbesc ca autorul care ii mic, simt ca el si se comporta ca el. Putem lua orice fragment spus de povestitor si sa-l punem in gura oamenilor lui sau altminteri: putem lua din gura eroului, fie acetia Mo Ion Roat, Ipate i chiar Rou-mprat sau Geril, orice rostire si sa o trecem pe seama autorului; nimic nu se schimba n firea lor. Prototipul acestor oameni este Creang nsui, cu viziunea lui fabuloas, cu nentreruptul joc vocal, euforic, mucalit si de o naiva viclenie. Pentru portretul omului ce a fost Creang n-avem dect sa adunam nsuirile risipite n eroii si i l avem ntreg. El era un om prost, cum de attea ori spune singur, adic, dup nelesul vechi al cuvntului , din prostimea cea multa, din popor, si nu lipsit de puterea unei anumite

24

nelegeri. Ceea ce numim noi inteligenta, n mulimea rneasca nsemneaz media de isteime si bun simt al lui Mo Ion Roat. Un astfel de om nu putea fi inteles de oraseni. Venind dintr-o lume oarecum ermetica, limpede numai pentru ea insasi, orasenii au petrecut pe socoteala simplei lui aparitii si au ras batjocoritor, auzindu-l folosind vorbe stramosesti. BIBLIOGRAFIE CREANG POVESTIND COPIILOR Amintiri, poveti, anecdote ilustrate, Editura Porile Orientului, Iai, Casa colilor GEORGE MUNTEANU Introducere n opera lui Ion Creang, Editura Minerva, Bucureti, 1976 G. CLINESCU Ion Creang ( Viaa i opera) , Editura Minerva, Bucureti- 1978 VLADIMIR STREINU Ion Creang Editura Albatros SAVIN BRATU Ion Creang, Editura Tineretului CONSTANTIN CIOPRAGA Ion Creang, Editura Eminescu, Bucureti, Piaa Scnteii 1, 1977 MIHAI APOSTOLESCU Ion Creang ntre mari povestitori ai lumii, Editura Minerva, Bucureti- 1978 CONSTANTA BRBOI Ion Creang, Editura Meteora Press, Bucureti ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.1., Editura Albatros ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.2., Editura Albatros NICOLAE CONSTANTINESCU Ion Creang Povestea lui Harap-Alb, Editura Albatros, Bucureti, 1983 LITERATURA ROMANA, clasele V-VIII, REFERINE CRITICE, Editura Saeculum I. O. , Editura Vestela, Bucureti, 1995 TEODOR TANCO Lumea transilvana a lui Ion Creang, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 MIRCEA SCARLAT Posteritatea lui Creang, Editura Cartea Romaneasca, Bucureti, 1990 CONSTANTIN PARASCAN Povestea vieii lui Ion Creang, Editura Casa Editoriala REGINA, Iai, 1996 BASMELE COPILRIEI Antologie de ghiozdan pentru clasele I-IV, Editura Porile Orientului, Iai, 2003 LECTURI MINUNATE pentru colarii mici, Culegere de texte pentru clasele I-II, Editura Porile Orientului, Iai, 2001 SINTEZE LYCEUM Destinul unui clasic, Studii si articole despre ION CREANG, Editura Albatros, Bucureti, 1990

25