Soacra cu trei nurori- de Ion Creanga

Soacra cu trei nurori este un basm cult deoarece are autor, Ion Creangă, si opera a fost
publicata în „Convorbiri literare” in 1 octombrie 1875. Avand o naratiune ampla, cu intamplari
mai mult reale in acest caz si cu putine elemente fantastice, la care participa mai multe personaje
care reda confruntarea intre bine si rau totodata, avand un final fericit, aceasta opera se inscrie in
specia basmului.
Este un basm realist deoarece autorul nu foloseste elemente fantastice, ci doar metoda
hiperbolizarii, evidentiand trasaturile fundamentale si bine conturizate ale personajelor.
Titlul este sugestiv, contureaza conflictul dintre personaje totodata, face referire si la
conflictul dintre bine si rau.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului, dar si procesul de maturizare si
individualizare prin care trec cei trei fii si norele.
Evenimentele sunt fixate intr-un cadru des intalnit: cadrul rural: ,, casa batraneasca,,
,,livada,, ,,satul,,
Personajele sunt tipice, o intalnim in primul rand pe baba, care este mama celor trei fii,
si este o soacra tipica, care se hotaraste sa caute mirese dupa preferintele ei, si sa le tina in casa,
ca sa munceasca, cee ace este o afacere profitabila pentru ea. De asemenea, baba doreste sa isi
satosfaca rautatea, aflam acest gest prin intermediu naratorului: ,,şi-i râdea inima babei de
bucurie când se gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de
viitoarele nurori”.
La Ion Creangă, babele simbolizează răutatea omenească. „Baba este intrigantă,
mesagerul răului şi al dezordinii. Rolul ei e să tulbure armonia existenţei. Naratorul ne
înfăţişează motivul femeii bătrâne şi rea în ipostaza de soacră.
Despre cei trei feciori aflam ca sunt ,, inalti ca niste brazi,, comparatie care sugereaza ca
defapt ei sunt depersonalizati si supusii mamei. Cei doi fii mai mari accepta fetele gasite de
mama lor, dar mezinul isi cauta singur o mireasa pe placul lui. Soacra, prin faptele sale,
reprezinta egoismul absolut, si este in constrast cu mezinul, care desi este cel mai mic, este cel
mai curajos.
Nora cea tânără reprezintă feminitatea voluntară, independentă, o ipostază a fetei
deştepte, fermă şi activă, în stare să înlăture nedreptatea, umilinţa, servitutea. Intra in contrast
puternic cu celelalte doua nore mai mari, pecare ii antreneaza, fiindca nu erau deja foarte tinere
si reprezinta caracterul supusului. Soacra poate fi considerata aici, ca o mama vitrega pentru cele
3 fete, intruchipand aceleasi trasaturi negative.
Putem observa elementele basmului, precum: formula de inceput, prin care acesta
debuteaza : ,,Era odata,,; cifra magica 3: cei trei fii si cele trei nurori; lupta dintre bine si rau,
sau intre inteligenta- si forta fizica: fata cea mica- baba. Ca element fantastic, desi baba doar
minteste, putem considera cel de al treilea ochi pe ceafa babei.
Ca mod de expunere predominant este naratiunea, basmul fiind relatat la persoana a 3-
a, timpul trecut, naratorul fiin omniscient. Apare si descrierea impletita cu dialogul.
Avand in vedere argumentele de mai sus, aceasta opera este un basm cult, care prezinta
triumful binelui asupra raului. In opinia mea, modul in care se sfarseste acest basm nu este
integral fericit, doar partial, deoarece sunt prezentate niste fapte crude ale norilor, ceea ce de
exemplu copiilor nu ofera o liniste sufleteasca.