POVESTEA LUI HARAP-ALB de Ion Creanga

CONTEXT

Pasiunea lui Ion Creanga (1839- 1889) pentru literature populara a facut posibila scrierea unor
basme in care autenticitatea folclorica se imbina in mod miraculous cu plamuirea artistica a
realitatii, fantastical umanizat si puternic individualizat. “Povestea lui Harap-Alb” a aparut la 1
august 1877, in revista junimista “Convorbiri literare”, fiind apoi reprodusa de catre Mihai Eminescu
in ziarul “Timpul”.

INCADRARE IN SPECIE

“Povestea lui Harap-Alb” se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult,
deoarece are un autor identificat, pe Ion Creanga. Fantasticul este construit prin impletirea
elementelor realiste cu cele fabuloase, ca specific ancestral al basmelor, insa, in aceasta proza
narativa, Creanga imbina supranaturalul popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, de unde
reiese si originalitatea aceseei creatii. Personajele sunt reale si fabuloase, iar relatiile acestora cu
protagonistul reflecta sprijinul acordat pentru invingerea personajelor antagoniste si se numesx
donator, daca ii ofera un obiect miraculous pentru a-l ajuta, sau ajutoare, daca il sprijina
neconditionat prin intermediul unor puteri supranaturale. Protagonistul este in conflict cu
antagonistul si iese intotdeauna invingator in lupta privind cultivarea valorilor morale si spiritual,
ancestrale poporului roman. Formulele initiale, mediane si finale, precum si obiectele miraculoase
argumenteaza ,alaturi de imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea, apartenenta la specia epica a
basmului cult.

TITLUL

Semnificatia titlului reiese din scena in care Spanul, printr-un act de viclenie, il pacaleste pe fiul de
crai, sa isi schimbe identitatea, preluand numele de “Harap-Alb”, denumire oximoronica, “harap”
avand sensul de “sclav negru”.

CARACTERISTICI BASM CULT

Ca in orice basm, actiunea se desfasoara linear, cu eroi si motive populare, iar ca modalitate
narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala”Amu cica era odata…”. “Povestea lui Harap-
Alb” este insa un basm cult, deorece are autor cunoscut, perspectiva narativa fiind aceea de narator
omniscient. Naratiunea la persoana a III-a imbina supranaturalul cu planul real, armonizand eroii
fabulosi cu personajele taranseti din satul natal al autorului. Modalitatea narativa se remarca,
asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului si focalizarea asupra persoanjului principal.

Actiunea reliefeaza conflictual dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar
deznodamantul evidentiaza triumful valorilor positive asupra celor negative, toate aceste elemente
fiind specific basmului. Expozitiunea reflecta fabulosul, prin plasarea actiunii intr-un taram
indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic. Asadar relatiile temporale si spatiale se
defines prin evocarea timpului fabulous chronologic si a spatiului imaginar nesfarsit: “odata”, “tara
mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului”, “la alta margine”. In acest cadru spatio-
temporal mitic se deruleaza, printr-o inlantuire cronologica, firul intamplarilor realiste si fabuloase
in care sunt implicate personajele basmului.

REZUMAT PE ETAPE

Ca orice basm, actiunea respecta un tipar narativ stereotip care cuprinde mai multe etape care se
suprapun pe momentele subiectului: o situatie initiala de echilibru; tulburarea situatiei de echilibru
prin nevoia de successor la imparatie; plecarea eroului la drum; probele initiale; depasirea probelor
cu sprijinul adjutantilor; demascarea si pedepsirea raului; casatoria si incoronarea.

Textul debuteaza cu expozitiunea in care sunt prezentate coordonatele spatio-temporale, vag

precizate, si o parte dintre personajele basmului (“un crai cu trei feciori”, “Verde Imparat cu cele
trei fete”). Intriga este reprezentata de solicitarea lui Verde Imparat adresata craiului prin care isi
doreste un successor la tron. Desfasuarea actiunii cuprinde mai multe momente, prezentand
calatoria si probele la care esete supus mezinul inainte de incoronare. Pentru a afla care este cel ami
destoinic, craiul isi pune fiii la o proba de curaj, deghizandu-se in ursul de la pod. CEl care reuseste
sa treaca proba este mezinul. Pentru a-i rasplati milostivia, Sfanta Duminica il sfatuieste sa caute
hainele, armele si calul tatalui sau din tinerete. Inainte de a pleca este sfatuit de crai sa nu se
imprieteneasca cu Omul Span sau Omul Ros, fiind vazuti ca symbol al raului. Fiind naiv, mezinul cade
in capcana Spanului, acesta din urma reusind sa-I fure identiatea. In urma acestui esec, fiul de crai
devine sluga Spanului si primeste numele de Harap-Alb. Cei doi ajung la curtea imparatului unde eroul
e supus unor probe: sa aduca salata din gradina ursului, pielea si capul cerbului fermecat sip e fata
imparatului Rosu. Primele doua probe sunt trecute cu ajutorul calului si Sfintei Duminici, dar pentru
a trece cea de-a treia proba, eroul dobandeste niste noi aliati: Setila, Gerila, Ochila, Flamanzila,
Pasari-Lati-Lungila si albinele si furnicile. Depasind probele imparatului Rosu, eroul se intoarce cu
fata de imparat la curte. Punctul culminant consta in demascarea Spanului si pedepsirea acestuia de
catre cal, dar nu inainte de a-l omori pe erou. Acesta este reinviat si isi recapata identitatea.
Deznodamantul est reprezentat de casatorie si incoronarea eroului.
PERSONAJ PRINCIPAL

Harap Alb - personajul principal al basmului cult "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este un
tânăr naiv ce pornește pe drumul spre propria maturizare. Însuși numele său, oferit de Spân,
constituie alăturarea a doi termeni în antiteză: Harap = sclav, om cu piele închisă la culoare și Alb =
pur și reprezintă chiar destinul tânăruluu care ajunge din slugă a Spânului, nici mai mult, nici mai
puțin, împărat. Ca mezin al Împăratului el este naiv, inocent, neexperimentat, dar și sensibil,
simțindu-se rănit când tatăl său îl considera "nevrednic" judecându-l prin prisma fraților săi. Mezinul
își dovedește curajul trecând proba tatălui său, probă pe care frații mai mari nu au reușit să o
treacă. Pe drumul spre maturizare, când din cauza naivității ajunge să fie sluga Spânului, se
descoperă calități precum bunătatea, curajul, destoinicia, onestitatea și sociabilitatea. Astfel, după
aventura ce îl maturizează, devine apt pentru a deveni împărat.

CONCLUZIE

Avand in vedere faptul ca textul implineste toate criteriile unui basm cult, putem afirma ca
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga apartine acestei specii literare a genului epic.