Basmul cult

POVESTEA LUI HARAP-ALB de ION CREANGA

Ion Creanga ocupa un loc aparte intre scriitorii nostri clasici. Operele
sale, inclusiv cele de factura fantastica, realizeaza o fresca a vietii
taranului român.

"Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult, publicat în

"Convorbiri literare" in august 1877.

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje,

purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul/
supranaturalul si supusa unor stereotipii/actiuni conventionale, care
infațişeaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul
dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele
indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul
ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin
atributele exterioare si prin limbaj. Reperele spatiale si temporale sunt
vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele conventionale, numerele si
obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina
naratiunea cu dialogul si descrierea.

Discursul narativ al "Povestii lui Harap-Alb" contine elemente specifice

ca: incipit, final, secventa narativa, inlantuire, pauza descriptiva etc..

Textul contine sapte secvente narative, delimitate de formule

initiale, mediane si finale specifice basmului. De exemplu, Ion Creanga
mentine interesul cititorului prin formula mediana "Ca cuvântul din
poveste/ Înainte mult maieste.".
Secventa narativa este partea unui text care are unitate
logica.
Una dintre acestea este cea a aducerii de salata din gradina urs
uluiferoce. Secventa narativa este compusa din episoade, adica
dintr-o serie de întâmplari. Un episod îl reprezinta pregatirea,
de catre Sfânta Duminica, a bauturii care îl va adormi pe urs.
Astfel, batrâna aduna somnoroasa din care face o fiertura, la
care adauga lapte si miere.

Intâmplarile prin care trece Harap-Alb sunt prezentate in succesiune

cronologica, fara trecere alternativa dintr-un plan in altul, deci
prin inlantuire.
 Incipitul, secventa introductiva a textului, fixeaza de regula
coordonatele temporo-spatiale.Incipitul poate fi lent sau abrupt. Prin
afirmatia "Amu, cica era odata.intr-o tara" naratorul realizeaza un incipit
lent care plaseaza actiunea intr-un timp mitic si in spatiu misterios,
neprecizat.

Dupa ce trece printr-o serie de incercari menite sa il maturizeze,

Harap-Alb invinge raul si esterasplatit pentru priceperea si curajul sau.
Finalul basmului prezinta victoria binelui. Pentru ca deznodamântul
este clar, putem considera ca "Povestea lui." are un final închis.
Totodata, formula de încheiere are rolul de a readuce receptorul în
planul real: "iar pe la noi cine are bani beasi manânca, iara cine nu,
se uita si rabda". Finalul insa poate fi si deschis, atunci când naratorullas
a la alegerea cititorului modul în care sa se solutioneze conflictul.

In ceea ce priveste subiectul operei, expozitiunea il introduce pe

cititorul-ascultator in atmosfera de basm a personajelor si a timpului
mitic. Aflam ca "intr-o tara" traia "un crai care avea trei feciori", iar in
alta craiul avea un frate mai mare, a carui batrânete era alinata de trei
fiice.

Intriga este reprezentata de rugamintea lui Verde imparat catre

fratele sau de a-i trimite pe cel mai viteaz fiu ca sa ii urmeze la tron.
Dorind sa il ajute, craiul accepta. Intriga este moment alsubiectului
care contine premisele conflictului.

Desfasurarea actiunii reprezinta urmarea episodului care

constituie intriga. Pentru ca isi iubeste copiii, craiul nu ii lasa sa
porneasca la drum fara a le verifica acestora puterile. Dintre toti, doar
mezinul reuseste sa faca fata probei si isi continua drumul. Se dovedeste
insa imprudent, acceptându-l pe Spân ca sluga. Pe drum, acesta il
ademeneste pe print intr-o fântana. Prins acolo ca intr-o capcana,
tânarul este nevoit sa jure ca din acel moment va accepta numele de
Harap-Albsi ca il va servi pe Spân ca sluga. La curtea lui Verde imparat,
Spânul incearca sa scape de Harap-Alb, dându-i sarcini care ii
pericliteaza viata: sa aduca "salati" din gradina unui urs feroce, pielea cu
nestemate a unui cerb fabulos si pe fata imparatului Ros, cunoscuta
pentru viclenia siputerile ei magice.

Punctul culminant al basmului este cuprins in episodul in care fata

imparatului Ros, ajunsa la Verde imparat, dezvaluie identitatea lui Harap-
Alb. In acelasi episod, Spânul se repede la fiul craiului si ii taie capul.
 Fata imparatului Ros incearca prin mijloace magice sa-l readuca
la viata pe cel pe care iliubea.

Deznodamântul este reprezentat de invierea printului si casatoria lui cu

fata imparatului Ros.

Desi naratorul prezinta faptele prin heterodiegeza, el nu este in

totalitate obiectiv datorita numeroaselor aprecieri personale si a adresarii
catre cititor. De exemplu, cu referire la Harap-Alb, naratorul afirma: "Fiul
craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spânului."

Dincolo de nota umoristic-ironica a acestui basm cult, Ion Creanga ne

prezinta gândirea, aspiratiile,eforturile si sacrificiile pe care le
face taranul român pentru a razbi cinstit in viata.

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
În basmul "Povestea lui Harap-Alb", personajul central (în postura de
craisor) îl întruchipeaza pe tânarul aflat in pragul maturizarii. El este
candidatul la casatorie care trebuie sa se dovedeasca apt pentru a
intemeia o familie. Înlumea basmului popular, Harap-
Alb poate fi asemanat cuFat-Frumos, Greuceanu, Prâslea cel voinic etc..

In construirea personajului naratorul folosestemijloace de caracterizare

directe, indirecte si caracterizarea de catre alte personaje. Un aspect
important este ca eroul beneficiaza si de profil psihologic. O asemenea
tehnica nu se întâlneste în productiile populare. Astfel, în scena
fantanii, naratorul subliniaza directnaivitatea personajului sau,
afirmand ca "fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste se
potriveste Spânului".

Majoritatea trasaturilor lui Harap-Alb sunt prezentate indirect,

reiesind din originea, numele, comportamentul si limbajul personajului.

Numele lui Harap-Alb face trimitere la o persoana inzestrata cu

rabdare, care stie sa fie supusa asemenea unei slugi ("Harap") si care
reprezinta principiul binelui, al curateniei sufletesti ("Alb").

Imparatul Verde il considera o persoana deosebita, pe care te poti

bizui si care merita respect: "Ia cand as avea eu o sluga ca aceasta nu i-
as trece pe dinainte".Spanul insa il numeste "sluga vicleana".
 Dupa cum se poate constata, Harap-Alb este caracterizat de celelalte
personaje in functie de relatia pe care o are cu fiecare dintre ele. Astfel,
craiasa albinelor il ajuta pentru ca este saritor. Spanul construieste o
relatie de stapân-sluga. El se comporta dominator, in timp ce slujitorul
sau de vita nobila este supus, respectandu-si cuvantul dat. Fata de tatal
sau, el este respectuos, chiar si atunci cand este dojenit pe nedrept de
acesta.
Generozitatea sa este probata prin faptul ca "miluieste" cersetoarea.
El da dovada si de spirit de intrajutorare atunci cand ajuta furnicile si
albinele. De asemenea, el isi dovedeste capacitatea de a pastra o taina si
de a-si respecta cuvantul dat prin faptul ca nu dezvaluie adevarata
identitate a Spanului.

Harap-Alb are simtul umorului, este comunicativ, sociabil, calitati

dovedite de usurinta legarii de prietenii (cu Setila, Flamanzila etc.).

Folosind obiecte apartinand tatalui sau (frâul, arcul, sagetile etc.),

fiul craiului poate fi considerat ca depozitar si valorificator de traditii.

Desi majoritatea trasaturilor sunt pozitive, se constata si existenta

unora negative. Aceasta situatie confera originalitate textului crengian,
imprimându-i si un plus de realism. Cât priveste protagonistul, acesta
este realizat complex, "rotund", cu "lumini si umbre". Astfel, înainte de a
avea de suferit de pe urma faptelor sale, personajul da dovada de
nesupunere: nu respecta porunca tatalui, ceea ce echivaleaza cu pacatul
originar. De asemenea, dupa cum a fost subliniat mai
sus,Harap - Alb are si o doza de naivitate, fiind indus în eroare de Spân.

Prin suma de calitati pe care le detine si prin experienta acumulata,

personajul se dovedeste capabil sa devina familist. Dincolo de firul epic,
deghizat in "tarania" sa, marele scriitor Ion Creanga foloseste magia
cuvantului asemenea unui muzician travestit in scripcar.

Spanul (antagonistul) cel rau si viclean, ticalos, fara scrupule,

grosolan, arogant si laudaros, amenintator, violent, neindurator,
necinstit, apare in antiteza cu eroul. Spanul nu este insa doar o
intruchipare a raului ci are si rolul initiatorului, este un „rau
necesar”. De aceea, calul nazdravan nu il ucide inainte ca
initierea eroului sa se fi incheiat: „Si unii ca acestia sunt
trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda
la minte”.
Particularitatile de limbaj
Confruntarea cu versiunile populare românesti a scos în
evidenta autenticitatea folclorica si, deopotriva, individualizarea
acestui basm prin arta de scriitor a lui Creanga: sinteza rar
întâlnita de traditie colectiva si talent personal (observatia e
valabila pentru întregul ciclu de povesti scris de autor, însa în
cea de fata aceste aspecte ies la iveala cu o suprema
stralucire).
Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea. Povestirea
faptelor este unori insotita de reflectiile/ comentariile
naratorului s este dublata de un plan al semnificatiilor
simbolice.
Registrele stilistice popular, oral si regional confera originalitate
limbajului, care difera de al naratorului popular prin specificaul
integrarii termenilor si al modului de exprimare.
Limbajul cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme
fonetice sau lexicale, ziceri tipice/ eruditia paremiologica
(frecventa proverbelor, a zicatorilor, introduse in text prin
expresia „vorba aceea”). Proverbele au rolul de a da rapiditate
textului, anulând alte explicatii, de a produce haz, de a conferi
perspeciva umanismului popular asupra intamplarilor. Economia
de mijloace artistice consta in absenta metaforei, generalizarea
comparatiei („straluceste ca un soare”). In schimb, epitetul de
caracterizare confera expresivitatea si umorul.