Moara cu noroc

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai
Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele ale
sale sunt Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc,Padureanca,etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul Novele din
popor. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de inspiratie:
viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici si curenutului literar realism. In mod
veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane este surprinsa in proza
incercarea de moralizare specifica lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta
personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o nuvela
psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre
povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care
actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale:
negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului
influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare: banul, averea,
mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia,
toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei
umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior.
Deobicei, se realizeaza alorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala,
surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este
surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste
locul si propriul destin. Apare degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate
neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune. In
sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In
sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului
principal. Locul luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca
prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este
impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei
negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului
principal care parcurge toate treptele decaderii.

Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta nefasta a

banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si spiritual a
personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul conflictului interior. Opera are o
structura liniara si atrage toate personajele intr-un conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascrucede
drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descierea drumul care
merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se
dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa
apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj
carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul
familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca
acesta este un om rau si primejdios. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un
pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate
masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini
si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a
lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui
o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca
nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului,
starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu
raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa
fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i se
da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu
ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar
dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si
in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera
pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se
daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o
ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in
mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu
noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu
banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia
destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand mi-e greu

sa parasesc coliba in care mi-am petrecut viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si
paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o
inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in
aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama
intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din
nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se
afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul nuvelei.
La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati,
ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia
banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade
atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele. Ultima
ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de
obsesia pentru bani, fiind eploatat moral de Samadau, personajul se contureaza in mod
realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei. Statutul
initial de samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci
cinstite si necinstite din capia Aradulu. Personajul se contureaza caracterial, bun cunsocator
al psihologiei umane, cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de
vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si
indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul
nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn insa in fata sortii pe
care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii.
Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie
iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei
vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei.
Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata
cu aparitia Samadauui, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei.
Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies
la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il
desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii este
fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si
parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de
Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu
unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul
care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al

naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu crede in

rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o umbra, ii insoteste
pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe
schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care
considera ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea personajelor,
iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales ale
batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica
deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurgand
absolut toate treptele decaderii.