Test de evaluare finală

la limba și literatura română

Modulul: Realismul. Personajul realist.

Nume, prenume Nicoleta Boronciuc

Grupa 202

Scrie, în spațiile rezervate, răspunsul la fiecare dintre cerințe, pentru a demonstra înțelegerea textului
de mai jos:
„Foarte, foarte rar ieşeam din casă. Nu aveam prieteni și părinții mei erau foarte retrași. Mama, săraca,
ieșea doar după cumpărături, iar tata doar la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau
să mă scoată la plimbare, eram fericită. N-o să uit niciodată când am fost cu tata la Orăşelul Copiilor, în
Piața Națiunii, aveam vreo patru sau cinci ani pe-atunci. Orășelul mi s-a părut imens. În mijloc se afla un
brad până la ceruri, plin de becuri colorate, ghirlande de toate culorile, pa-chete mari de carton învelite în
poleială aurie, purpurie, albastră, globuri cât un cap de om, beteală, groasă cât mâna. În vârf, bradul avea o
stea roșie în cinci colțuri care reușea să înroșească zăpada din tot Bucureștiul cu lumina ei. Pe alei se aflau
oglinzi strâmbe și oameni înalți de vreo trei metri, făcuți din zăpadă artificială, în pieptul cărora se
deschideau vitrine cu mașinării complicate. Se vindeau peste tot acadele răsucite, citronadă în sticluțe mate,
frumos rotunjite. Erau cutii mari, având sub țiplă 1 forme bizare de zahăr colorat: erau Moș-Crăciuni de turtă
dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii şi spunându-le basme. Trecând prin labirint, nu te puteai
rătăci, pentru că pe fiecare panou, găseai o săgeată care-ți indica drumu1. O hardughie 2 lunga şi vopsită
țipător adăpostea balena Goliat, pe care am văzut-o și noi, înghesuindu-ne în mulțime: un cilindru nesfârşit,
vânăt, ca de ipsos vopsit, cu imense înotătoare de pește și, în gură, cu fanoane 3 stufoase. Balene se mai
numeau şi lamelele flexibile de plastic pe care le purta tata în gulerul cămășilor. Le vindeau țiganii pe la
colțuri. Dar cel mai frumos lucru din Orășelul Copiilor, în afară de brad, mi s-a părut racheta Vostok, în
mărime naturală, în vârful căreia te puteai sui, ca intr-un turn. Sus, într-o cabină, le vedeai pe cățelușele
Strelca și Belca, făcute din pânză și lână creață. Apoi trebuia să cobori imediat pe partea cealaltă, căci
veneau la rând copii care voiau să vadă cățelușele, prinse în hamurile lor complicate, cu zeci de catarame.
Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă, laica, și că ea rămăsese pe lună. Mă uitam
uneori la petele de pe cristalul fumuriu al lunii, dar nu vedeam nimic acolo, oricât m-aș fi străduit.
(Mircea Cărtărescu, „Rem”)

1
Țiplă – membrană subțire făcută din intestinele sau bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu
conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești.
2
Hărdughie – clădire, încăpere etc. (veche dărăpănată), șandrama.
3
Fanoane – fiecarea dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor.
 1. Selectează 4 cuvinte din text ce fac parte din câmpul lexical Crăciun.
Crăciun – brad, stea roșie, zăpadă, basm.
2. Alcătuiește două enunțuri care ilustrează polisemia lexemului drum.
Drumul pe care a îndreptat pașii copilului era un drum de rătăcire.
Văzând Maria că nu e nimeni în jur, își dădu drumul și plânse cu sughițuri.
3. Determină, prin două enunțuri, apartenența textului la genul literar epic.
4. Motivează, cu două argumente, apartenența textului la curentul literar realismul.
Tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri de locuri sau de personaje; - Mama, săraca, ieșea
doar după cumpărături, iar tata doar la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii.
5. Expune, în 5-6 enunțuri, un episod din cadrul firului narativ dintr-un text realist citit recent.
Fiind Duminica toți sătenii se aflau la Hora satului. Ion fiul plănitașului o curtează pe Ana. Detrași
într-o livadă Ana se plânge de intenția tatălui ei de a o căsători cu George Bulbuc. Ion nu o iubea pe
Ana, ci pe Florica. Dar îi plăcea mai mult de Ana fiindcă avea bani, iar Florica nu. George îi observa
pe cei doi și se duce să îl anunțe pe Vasile Baciu. Vasile Baciu îl umilește pe Ion și îl ea la bătaie în
fața tuturor. Ion bănuiește că George ia spus lui Vasile, astfel îl atacă în fața cârcimii sub pretextul nu a
plătit lăutarii așa cum a promis.

6. Realizează, în 12-15 enunțuri, caracterizarea unui personaj masculin realist dintr-o operă studiată
recent.
În compoziția ta, vei ține cont de următoarele cerințe:
- vei stabili, prin argumente, tipul uman reprezentat de personaj;
- vei încadra personajul, prin două argumente, în formula estetică a realismului;
- vei comenta două trăsături morale ale personajului;
- vei formula o concluzie cu referire la actualitatea acestui personaj.
Personajul principal al romanului ,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războire” este Ștefan
Gheorghediu ce reprezintă tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care nu-și găsește locul într-o
societate dominată de mediocritate și lipsă de moralitate. Student la Filosofie, Ștefan Gheorghidiu este un
intelectual care trăiește în lumea ideilor, a cărților și care are impresia că s-a izolat de realitatea materială
imediată. Însă tocmai această realitate imediată produce destrămarea cuplului pe care el îl formează cu Ela.
Până în momentul în care Gheorghidiu primește moștenirea, de la unchiul Tache, cuplul trăiește în condiții
modeste, dar în armonie.
Consider că principala trăsătură de caracter a protagonistului este orgoliul. Ilustrativă în acest sens este
mărturisirea lui Gheorghidiu la felul în care ia naștere iubirea lui pentru Ela: „Iubești mai întâi din milă, din
îndatorire, din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită”; dar la o autoanaliză lucidă, naratorul
recunoaște că: „Începusem totuși să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine,
fiindcă eram atât de pătimaș iubit de una dintre cele mai frumoase studente, și cred că acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mele iubiri”
În roman este folosită adesea autocaracterizarea, pentru portretul fizic, moral sau psihologic: „Eram
alb ca un om fără globule roșii”, „Eram înalt și elegant”, „Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără
să cred în Dumnezeu, nu m-aș fi putut realiza decât printr-o dragoste absolută.”
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este radiografia unei obsesii. Autorul redă fidel
gândurile unui bărbat abuziv și misogin. Însă autorul nu pare să realizeze aceste aspecte ale atitudinii
personajului său principal. Aceasta este justificată printr-o presupusă superioritate morală a bărbatului, aflată
mereu în conflict cu imperfecțiunea și decăderea femeii. El este mai degrabă un gest de compensare a unor
frustrări misogine, făcut de un bărbat care își ia răzbunarea în scris.