ION-1920

Liviu Rebreanu
Perioada interbelica

Una dintre capodoperele literaturii romane este romanul ,,Ion”, scris de Liviu Rebreanu,
un representant al perioadei interbelice, la fel ca Hortensia Papadat Bengescu si Camil Petrescu,
scriitori modernisti de factura realista. Directia modernista este promovata de revista si cenaclul
,,Sburatorul”, conduse de E. Lovinescu. Inspirandu-se din ,,Teoria imitatiei” a lui Gabriel
Tarde, E. Lovinesu va fundamenta ,,principiul sincronismului” si va considera oportuna
reorientarea literaturii dinspre temele de extractive rurala spre cele citacine si intelectualizarea
prozei si a poeziei. Realismul este un current literar aparut in secolul al XIX-lea, fiind anuntat
de Balzac, in prefata la ,,Comedia umana”, trasaturile definitorii fiind: reflectarea veridica a
societatii in creatie si atentia acordata unor personaje care ,,fac concurenta starii civile”-Balzac.
Fiind o specie literara a genului epic, cu o naratiune fictiva, in care actiunea se desfasoara pe
mai multe planuri si cu personaje bine individualizate, ,,Ion”-1920 este un roman. Caracterul
realist, modern, obiectiv al romanului rezida in tema sociala, in modul de individualizare a
personajelor, de elaborare a discursului narativ si stilul anticalofil.
Doua particularitati ce fac posibila incadrarea romanului in realism sunt: parametrul
etnografic si crearea unor personaje bine ancorate social. Astfel, fresca satului ardelenesc este
realizata prin prezenta unor obiceiuri, traditii si evenimente definitorii in viata oamenilor: hora
in capitolul ,,Inceputul”, nunta in capitolul ,,Nunta”, nasterea in capitolul , Copilul”,
inmormantarea in capitolul ,,Sfarsitul”, a unor institutii de stat: scoala, biserica, judecatoria si a
unor aspecte din viata de familie cu institutie sociala. A doua particularitate vizeaza personajele
bine ancorate social, naratorul inventariind toate clasele sociale: ,,bogatanii”: Vasile Baciu,
Toma Bulbuc; ,,sarantocii’: Ion Glanetasu, Florica; oamenii de pripas: Savista; preotul: Ion
Belciug; invatatorul: Zaharia Herdelea; oamenii politici: Victor Grofsoru; reprezentantii
autoritatilor austro-ungare: inspectorul Horvat.
Oalta particularitate a romanului realist o reprezinta tema sociala, vizand taranul dominat
de dorinta de a avea pamant, subtema fiind iubirea neimplinita din cauza conventiilor sociale.
Temei rurale I se asociaza tema familiei si a iubirii. O prima secventa relevanta pentru tema este
cea a confruntarii dintre Ion si Vasile Baciu la hora satului, prezenta in capitolul ,,Inceputul’’.
Actiunea este plasata duminica, in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, unde Ion se intalneste cu
Ana in dosul surii, sub un nuc batran. Conflictul izbucneste atunci cand Vasile Baciu, tatal
Anei, o vede Pe Ana urmata de Ion. Tatal acesteia incepe sa il jigneasca pe Ion, facandu-
l ,,sarantoc” si ,,calic tantos” ce umbla sa-i ia averea, aceste acuzatii infuriindu-l pe Ion, care,
neputand sa se confrunte fizic cu tatal Anei, il va bate ulterior pe George, scena fiind relevanta
si pentru agresivitatea lui Ion. In scena oglinda a acestei secvente, prezenta in
capitolul ,,Sfarsitul’’, naratotul incheie simetric povestea lui Ion in acelasi punct: ,,sub acelasi
nuc batran”. Dupa ce George se casatoreste cu Florica, stand in casa acesteia, Ion o convinge pe
Florica sa-l primeasca la ea noaptea cand George va fi plecat. Surpriza face ca George sa se
intoarca inapoi, auzind-l in curte pe Ion si dorind sa ii faca rau, acesta ia sapa si il loveste de 3
ori. In ciuda durerilor atroce, Ion incearca sa ajunga in drum, dar: ,,sub nuc insa i se intuneca
tot’’.
 A doua secventa relevanta temei este prezenta in capitolul ,,Zvarcolirea”, cand
prezentarea unor aspect dintr-o zi de munca la camp ii ofera naratorului prilejul de a evidentia
atat harnicia flacaului, cat si patima pentru pamant a acestuia: ,,pamantul ii era drag ca ochii din
cap”. In descrierea pamantului abunda personificarile, acesta fiind vazut ca o fiinta mistica ce
domina toate vointele lui Ion: ,, Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului , ca o
chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab, cat un vierme. Suspina prelung, umilit si infricosat
in fata uriasului”. Daca in aceasta scena sentimentul lui Ion este unul de inferioritate, in scena
oglinda a acesteia, prezenta in capitolul ,,Sarutarea’’, dupa ce Ion intra in posesia pamanturilor
lui Vasile Baciu, raportul se inverseaza: ,,Pamantul se inchina in fata lui”, ca si cum trasaturile
teluricului i-ar fi fost transferate: ,,se simtea ca un urias’’. Gestul simbolic al sarutarii
pamantului: ,,incet, cucernic, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud”,
corespunde unui element de substrat anthropologic, Liviu Rebreanu afirmand ca ,,Ion” isi are
sorgintea intr- o scena pe care a vazut-o: ,,un taran imbracat in straie de sarbatoare s-a inchinat
in fata pamantului si l-a sarutat ca pe o ibovnica”.
Intre elementele de compozitie specifice pentru acest roman realist-modern se
evidentiaza: instantele comunicarii narative si tehnicile narative. Una dintre instantele
comunicarii narative este personajul Ion, care va fi constuit pe baza a doi parametri: instanta
narativa si referent uman. Astfel, ca incadrare estetica este principal, datorita ocurentei in
discursul narativ, eponim, datorita relatiei cu titlu, protagonist, centrand diegeza, actant,
deoarece influenteaza destilul altor personaje si tridimensional, datorita complexitatii sale. Ca
referent uman, adica fiinta pe care o imagineaza, va beneficia de o prosopografie putin detaliata:
,,voinic,puternic”, cu ochii,, ca doua margele negre”. Portretul moral este insa amplu. Naratorul
il caracterizeaza direct pe Ion, ca fiind ,,iute si harnic, ca ma-sa’’, Vasile Baciu il
numeste ,,calic tantos’’, familia Herdelea il considera ,,baiat cumsecade, muncitor, harnic’’, iar
George afirma ca ,,Ion e artagos ca un lup nemancat’’. Tehnica folosita in text este cea a
reflectarii poliedrice, fiind specifica realismului si care vizeaza faptul ca personajul este vazut
diferit de celelalte personaje.
Partea cea mai ampla a portretului moral se compune prin caracterizare indirecta,
elemente de statut moral si psihologic ale personajului deducandu-se prin mediu si prin
comportament. O alta tehnica realista este cea balzaciana. Astfel, pendularea personajului intre
iubire si pamant este anuntata prin descrierea drumului care ,,intovaraseste Somesul cand in
dreapta, cand in stanga”. Descrierea casei acestui personaj adunda si ea in conotative: ,,usa
inchisa cu zavorul”, semn al sufletului inchis, ,,coperisul de paie parca e un cap de balaur’’,
sugerand caracterul virulent. Comportamentul il dezvaluie pe Ion lacom de pamant si dornic de
razbunare cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu. El este viclean cu Ana, o seduce si
apoi se instraineaza de ea, crezand ca nunta I aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre. Ion
este o fiinta primara, renunta la scoala pentru a muncii pamantul: ,,De ce sa-si sferme capul cu
atata carte?”, ingustimea mintii fiind demonstrate si de faptul ca idea seducerii Anei nu ii
apartine lui, ci lui Titu Herdelea. Acest personaj este un exponent al taranimii prin dorinta de a
avea pamant si devine o individualitate prin modul in care il obtine: viclenie, ambitie dusa la
extrem, fiind ,,o bruta careia pretentia ii tine loc de desteptaciune”-G.Calinescu.
Un al doilea element de compozitie este reprezentat de tehnicile narative. Se
evidentiaza: ,,mise en abime-ul”, titlurile capitolelor cristalizand conflictul dominant,
intertextualitatea, intertextualitatea, in discurs fiind inserate scrisori, basorelieful, protagonistul
fiind proiectat pe fundal, definitorii fiins simetria si circulatia. Simetria este prezenta in cele
doua parti cu titluri conotative: ,,Glasul pamantului” si ,,Glasul iubirii”, construite in oglinda, se
evidentiaza si in relatia dintre incipit si final prin trei elemente: drumul, troita si hora. Astfel, in
prezentarea de incipit a drumului abunda verbe de miscare alerta: ,, alearga”, ,,spinteca”, pentru
ca in prezentarea finala sa fie verbe de miscare lenta: ,,Drumul... se pierde-n soseaua cea mare si
fara inceput’’. Drumul face astfel legatura intre lumea reala si cea a fictiunii: ,,urmarindu-l,
intram si iesim, ca printr-o poarta din roman’’-N.Manolescu. Satul se afirma ca un cronotop, un
spatiu cu anumite caracteristici initiale, schimbate de evenimente datorita trecerii timpului:
odata raul inlaturat, spatiul este purificat. Romanul ,,Ion” ilustreaza astfel cu succes viziunea
despre lume lume a autorului, acesta fiind una a scriitorului interbelic preocupat de realitatile
rurale contemporane lui. Liviu Rebreanu considera insa ca ,, realiatea doar un pretext”, romanul
,,Ion” demonstrand acest lucru prin elemente de substrat antropologic continute.
Concluzionand, gratie viziunii autorului, modului magistral de abordare a temei si
individualizarea personajelor in acest ,,prim roman modern obiectiv din literatura romana”,
dupa cum afirma E.Lovinesu, Liviu Rebreanu a reusit sa statuteze tipul taranului exponential,
inegalabil ca vitalitate, tipul de taran consacrat pentru lumea rurala.