T 3 (2021) S II Modalități de caracterizare în textul epic

În fragmentul dat,extras din opera ..............,de............,autorul ne prezintă un episod din

viața personajului principal,aflat intr-o situație unică,prin care ies la iveală anumite
trăsături ale sale.

Personajul reprezintă o instanță a textului epic, care participă la acțiune prin intermediul
căreia autorul își exprimă indirect ideile, gândurile și sentimentele.
Personajul principal al textului este Dinu. Personajul este caracterizat atât direct, cât și
indirect.
Dinu este caracterizat în mod direct, de către narator, creionându-i un portret fizic : „un cap
mare, pe care-l purta tuns până la piele”, „fruntea îngustă cât o muchie de topor”, „ochii mici,
cețoși”, „obrajii mari și lați”.
Caracterizarea indirectă reiese din comportamentul lui Dinu. O trăsătură principală a
personajului este perseverența. De aici, reiese faptul că este un om muncitor, care nu s -a lăsat
influențat de moartea părinților săi : „toată gospodăria de acasă și de pe câmp pe umerii lui se
sprijinise, n-a fost însă vai de dânsul”, „ci dinpotrivă .... ”.
Așadar, Dinu se încadrează în tipologia individului harnic, puternic, hotărât, neafectat de
necazurile pe care viața i le-a pus în față.
 
Testul 1 2020 S II - Rolul notațiilor autorului
Fragmentul selectat este extras din opera dramatică „Mitică Popescu”, de Camil Petrescu și
prezintă un episod din viața personajelor..............
Didascaliile (notațiile autorului) reprezintă o trăsătură specifică a genului dramatic și sunt
singurele intervenții ale autorului. Acestea oferă informații utile cititorului despre
comportament, vestimentație, mișcarea scenică, decor, relația cu alte personaje, mimică,
gesturi, dar și indicii spațio-temporali.
În fragmentul dat, didascaliile au diverse roluri.
În primul rând, didascaliile ne oferă informații importante despre locul și decorul unde
urmează să se joace piesa de teatru. Astfel, acțiunea se petrece „într-o odăiță, acasă la sora lui
Mitică”. De asemenea, autorul prezintă și obiectele camerei modeste: „două ferestre, ghivece
cu mușcate, perdele albe și brodate, o masă cu picior, portrete de familie, un fotoliu scund, un
scaun”.
În al doilea rând, se poate observa caracterizarea directă a Anei. Portretul acesteia este
creionat prin intermediul trăsăturilor fizice, dar și morale: „femeie ca de treizeci de ani, foarte
frumoasă....”.
 Așadar, notațiile autorului, prezente în fragmentul dat, ne oferă informații despre locul
acțiunii, decor, caracterizarea personajului Ana.
 
Testul 17 2020 S II - Perspectiva narativă
Fragmentul selectat este extras din opera literară „Golanii”, de Liviu Rebreanu.
Textul aparține genului epic, deoarece autorul își exprimă în mod indirect ideile, gândurile
și sentimentele prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii și
constituie o trăsătură esențială a textului epic.
În textul dat, perspectiva narativă este obiectivă. Astfel, întâmplările sunt relatate la
persoana a III-a („Gonea simți”, „vedea singur”). Naratorul nu este implicat direct în acțiune,
ci rămâne detașat, impersonal. El este omniscient și omniprezent și îi prezintă pe Margareta și
Aristică care vin dinspre strada Sfinții Voievozi și se întâlnesc cu Gonea, ce nu are curajul să
le spună ceea ce simte, însă, după ce cuplul se îndepărtează, își face curajul să se ducă după
ei. În plus, obiectivitatea se realizează și prin intermediul indicilor morfologici utilizați:
verbele la persoana a III-a „cotiră”, „zări”, „râdeau”, dar și pronumele la persoana a III-a „el”,
„ei”.

Testul 2 S II - Relația dintre idee poetică și mijloacele artistice

Ideea poetică reprezintă mesajul central al textului.
Poezia „În Parc”, de Octavian Iosif, aparține genului liric, deoarece autorul își exprimă în
mod direct ideile, gândurile și sentimentele prin intermediul eului liric și al unui limbaj
expresiv.
Tema poeziei este trecerea timpului. Motivele care conturează tema sunt: „tristețea”,
„plânsul”, „clipa”, „visul”, „singurătatea”. Eul liric se află într-o ipostază de contemplare, de
tristețe. El se evidențiază prin mărci lexico-gramaticale precum verbe la persoana I („am
găsit”, „nu vreau”, „să plâng”), verbe la persoana a II-a („stați”, „străluceați”), pronume la
persoana I „-mi”, dar și pronume la persoana a II-a „vă”, „v-”, „voi”.
Mesajul poeziei este susținut de abundența figurilor de stil, dar și a mijloacelor artistice
inedite. De exemplu, prin enumerația „Flori veștede, flori moarte, flori iubite!” este marcat
efectul negativ al timpului, care conduce spre moarte. Interogațiile retorice „V-au strâns la
piept și-apoi vă aruncară?”, „Privind la voi cu drag, se bucurară?”, „Și v-au uitat apoi așa de
iute?...”, „Ce v-ați făcut mireasma timpurie?...” accentuează într-o manieră nostalgică trecerea
timpului. Imaginile vizuale („Flori veștede, flori moarte, flori iubite!”), olfactive („Ce v-ați
făcut mireasma timpurie?...”), dar și auditive („Nu vreau să plâng... ”) se îmbină într-un mod
armonios.
Așadar, ideea poetică este în strânsă relație cu mijloacele artistice, dar și cu sentimentele de
tristețe ale poetului.