Delta Dunării si Platforma continentala a Marii Negre

✓ Delta Dunării este situată în partea de est a ţării, la vărsarea Dunării în Marea
Neagră. Este cea mai joasă şi mai nouă unitate de relief, o câmpie fluvio-lacustră
în formare prin aluvionare.
✓ Ea începe în dreptul localităţii Pătlăgeanca, unde Dunărea se bifurcă în braţul
Chilia (spre nord-est) şi braţul Tulcea (spre sud-est), care, la rândul lui, în aval de
oraşul Tulcea, se desparte în braţul Sulina şi braţul Sfântu Gheorghe.
✓ Delta s-a format pe locul unui fost golf al Mării Negre, umplut cu aluviuni, prin
acţiunea combinată a fluviului şi a mării. La formarea deltei au contribuit o serie
de factori, printre care: cantitatea mare de aluviuni transportată de fluviu, mareea
slabă a Mării Negre, curenţii litorali, panta redusă a platformei continentale.
✓ Relieful Deltei Dunării este reprezentat prin grinduri şi ostroave. După modul de
formare, grindurile pot fi continentale, fluvio-maritime şi fluviale:
• Grindurile continentale, Chilia şi Stipoc, sunt vechi porţiuni din uscatul predeltaic.
• Grindurile fluvio-maritime (transversale) sunt suprafeţe nisipoase lungi (până
la 20 km) formate prin acumularea nisipului pe linii de ţărm active. Acestea sunt:
Letea, Caraorman, Ivancea şi Sărăturile. Pe aceste grinduri, vântul modelează
nisipul sub formă de dune.
• Grindurile fluviale (longitudinale) s-au format prin acumularea aluviunilor de o
parte şi de alta a braţelor principale sau a unor gârle mai mari.
✓ Altitudinea medie a Deltei Dunării este de 0,5 m, iar altitudinea maximă este
de 12,4 m pe grindul Letea.
✓ Formele negative de relief sunt: cele trei braţe principale, braţele secundare,
gârle, mlaştini, bălţi, ghioluri sau lacuri deltaice (Fortuna, Matiţa, Isac, Puiu, Roşu)
şi canale. Braţele principale sunt: Chilia (cel mai lung şi cu cel mai mare debit),
Sulina (cel mai scurt şi navigabil) şi Sfântu Gheorghe.
✓ Delta Dunării este Rezervaţie a Biosferei.
Platforma continentală a Mării Negre
✓ Este o suprafaţă slab înclinată (câmpie submersă) din bazinul Mării Negre care
face legătura între uscat şi abruptul continental. Este o veche câmpie, acoperită
de apele mării la sfârşitul Pleistocenului (perioadă geologică din Cuaternar).
✓ Se desfăşoară până la adâncimea de 180-200 m. Pe suprafaţa ei se află
sedimente marine şi fluviatile.
✓ Are un microrelief variat, creat de valuri, curenţi etc.
✓ Deţine resurse de hidrocarburi.