1.

Analizati in literatura de specialitate si apoi prezentati principalele acceptiunile ale termenului de

pedagogie,din perspectiva diacronica.

Pedagogia este stiinta care are ca obiect de studiu specific educatia.

Din punct de vedere etimologic,in greaca “pais,paidos”=copil, “agoge”=a conduce; “paidagogia”=a conduce
copilul,cu sensul de “actiune de conducere a evolutiei copilului” (in traditia antica,paidagogus era doar un
sclav care avea misiunea de a-l conduce pe copil la scoala).

Odata cu evolutia societatii umane si cu cresterea complexitatii fenomenelor educationale,s-a impus

necesitatea unei noi conceptualizari si acceptiuni mult mai cuprinzatoare,termenul de pedagogie referindu-se
la ansamblul preocuparilor circumscrise problematicii complexe a educatiei.Astazi,pedagogia este consolidata
ca stiinta integrativa,globala a educatiei,construita,practic,dintr-un sistem de discipline,de stiinte
particulare,corespunzatoare unor domenii specifice.

Din punct de vedere metodologic,pedagogia este considerata mai mult o arta,respectiv “o teorie practica”
(E.Durkheim) decat o stiinta.

In plan diacronic,in constituirea pedagogiei ca stiinta,s-au parcurs doua mari etape evolutive.De la ideile
empirice referitoare la realizarea educatiei (pedagogia populara-de la perioada comunei primitiva pana in
secolul al XVII-lea),s-a ajuns treptat la etapa reflectarii stiintifice a fenomenului educational.Aceasta a doua
etapa presupune realizarea de analize stiintifice ale fenomenelor educationale si ale constatarilor empirice
acumulate in timp.Ea s-a cristalizat incepand cu secolul al XVII-lea,gratie preocuparilor tot mai consistente
pentru ameliorarea organizarii si realizarii practice ale educatiei.La noi in tara termenul de pedagogie a fost
utilizat prima data de catre calugarul erudit Iosif Moesiodax,viitor profesor la Academia din Iasi,in secolul al
XVIII-lea,cand scrie cartea “Tratat despre educatia copiilor sau Pedagogia”(1779),in care afirma ca “pedagogia
este o metoda care indrumeaza moravurile copiilor spre virtuti si care le pregateste sufletul spre dragostea
fata de insusirea invataturilor”,mentionand in acelasi timp faptul ca aceasta este “una dintre cele mai grele
indeletniciri de care viata omeneasca are nevoie […].Ea ocupa locul cel dintai si priveste mai ales pe dascal,iar
scopul este sa aduca o lumina dascalului ca sa inteleaga mai bine ce are de facut”.

I.Bontas (2007),pornind de la ideea ca toate disciplinele pedagogice sunt desprinse dintr-un trunchi
comun,fiind componente ale unei singure stiinte identifica:pedagogia generala,pedagogia
prescolara,scolara,pedagogia inginereasca,pedagogia invatamantului superior,pedagogia adultilor,pedagogia
perfectionarii pregatirii profesionale,pedagogia sexelor,pedagogia timpului liber,pedagogia
familiei,managementul educational,pedagogia comparata,istoria pedagogiei,pedagogia prospectiva,pedagogia
speciala,metodicile.

Multiplicarea si intensificarea relatiilor pedagogiei cu alte stiinte conduce la aparitia unor discipline pedagogice
noi, de granita.

Pregatirea psihopedagogica si metodologica a viitoarelor generatii de profesori trebuie sa se raporteze la noi

structuri de invatare,V.Chis (2005) propune astfel noi seturi de competenta cheie ce trebuie formate tinerilor
aspiranti la cariera didactica,in raport cu cele care au fost solicitate pana in prezent:-Pedagogia clasica-elevii se
adapteaza la profesor;Scoala traditionala tip uniforma-Scoala conservatoare-Scoala pentru elevul modal,de
mijloc;Competente nucleu-de transmitere,de repetitie,de persuasiune;

-Pedagogia
moderna:profesorul se adapteaza la elevi;Scoala in schimbare-Scoala pentru toti si pentru fiecare-Scoala
inclusiva;Competente nucleu-interactivitate,sociabilitate,comunicare,strategii alternative;

Componente ale profesionalizarii in cariera didactica:sa stapaneasca metodologia si continuturile predarii,sa

stie cum invata elevii si sa construiasca experiente de invatare,sa cunoasca strategii eficiente de management
al grupurilor de elevi,sa asigure succesul scolar,social,civic si personal pentru toti elevii,sa utilizeze tehnologiile
moderne in predare si invatare,sa colaboreze cu familia si comunitatea,pentru realizarea unui mediu pozitiv de
invatare,sa fie practicieni reflexivi;(Tabelul nr I 2-Componente ale profesionalizarii pentru cariera didactica-
dupa V.Chis,2005).

Asadar, pedagogia este stiinta socioumana specializata in studiul educatiei,la nivel general,abstract profund
(esential) si dinamic,multifazic,deschis (in evolutie istorica),afirmata ca domeniu specific de
cunoastere,realizata prin concepte fundamentale proprii.(Ion Albulescu,Horatiu Catalano-Sinteze de
pedagogie generala).

Pedagogia reprezinta stiinta educatiei care studiaza,conceptualizeaza,explica,prospecteaza fenomenul

educational,finalitatile educatiei si sarcinile sale majore,valoarea si limitele educatiei,continuturile instructiv-
educative,principiile pedagogice,strategiile educationale,metodele,formele de organizare si desfasurare a
proceselor educationale.

Treptat,pedagogia nu mai poate fi o disciplina/stiinta care studiaza exclusiv educatia copilului,ci isi extinde aria
de cercetare si obiectivul de studiu,referindu-se la educatia individului de-a lungul intregii vieti,ocupandu-se
deci de problematica educatiei permanente.
In prezent,pedagogia este recunoscuta drept stiinta integrativa si unitara a educatiei,constituita dintr-un
sistem de discipline stiintifice sau stiinte particulare-stiinte ale educatiei/stiinte pedagogice.

Bibliografie orientativa: Albulescu I.,Catalano H. (2020),Sinteze de pedagogie generala;

Bontas I. (2007),Tratat de pedagogie;

Chis V. (2005),Pedagogia contemporana,pedagogia pentru competente;

2.Intocmiti un eseu de maxim 500 de cuvinte privind rolul conducator al educatiei in formarea si dezvoltarea
personalitatii elevului.

Educatia in viata unui copil,unui elev,unui om,are un rol foarte important,Aceasta dezvolta nenumarate laturi
senzitive,emotionale,cat si laturi pragmatice de viata.Educatia ca definitie este un fenomen social care
reprezinta transmiterea de date si trairi existentiale,a generalitatilor despre cultura si societate.

Prin educatie se urmareste formarea unei personalitati in concordanta cu cererile obiective ale societatii,dar si
ale individului.Ca orice fenomen social,educatia are in mod implicit si un caracter istoric.Ea a aparut odata cu
societatea,evolueaza si se schimba in functie de transformarile ce se produc in cadrul societatii.In
trecut,educatia se referea doar la o etapa din viata omului,fapt datorat ritmului lent de dezvoltare a
societatii.Dar,chiar si in aceste conditii,marile personalitati ale omenirii,au insistat pe ideea ca educatia este
necesar sa se exercite asupra individului,pe tot parcursul vietii sale.

Educatia este drumul care duce la atingerea potentialului maxim in viata.Este cea mai importanta componenta
a unei societati.

Invatarea ajuta la formarea unui scop in viata,la formarea viitorului,in functie de invataturile
primite,personalitatile sunt diverse.Primii pasi in educatie ii imbratisam de la o varsta foarte frageda,astfel ca
la gradinita si mai tarziu la scoala,personalitatea si cunostintele elevului prind radacini pentru a putea deveni o
persoana cultivata.Diferita de educatia gimnaziala este stadiul liceal si mai tarziu cel universitar.Astfel un
minim de cunostinte dobandit pe parcursul anilor de scolarizare ajuta elevul sa iasa in lume capabil sa faca
propriile alegeri pentru bunastarea lui.
O alta forma de educatie se rezuma la oamenii din jur si in special la parinti si rude.Personalitatea unui copil
poate fi influentata atat in mod negativ de mediul in care locuieste,de anturaj si de alti factori externi.Educatia
include modalitatile formale dar si pe cele nonformale:invatarea planificata si invatarea accidentala
(spontana).Implicarea parintilor in procesul educational al copilului este foarte important.Exemplul propriu
este definitoriu in formarea unui copil,iar imboldul catre cunoastere,educatie,catre mai mult este necesar si
extrem de important.Modelul in care creierul se dezvolta este rezultatul interactiunii complexe dintre genele
cu care te nasti si experientele de invatare de-a lungul primilor ani de viata.Influenta interactiva dintre factorul
ereditar si experienta copilului contureaza arhitectura dezvoltarii creierului.

Atat parintii,cat si cadrele didactice sunt sculptorii creierului copilului prescolar.Desigur ca educatia n u se
termina odata cu finalizarea studiilor ci acopera intreaga experienta a copilului.

Asadar,educatia trebuie sa prezinte o prioritate in viata fiecarui copil,deoarece ea slefuieste personalitatea

umana,astfel influentand increderea de sine,modul in care oamenii ne privesc si ststutul nostru in societete.

Bibliografie orientativa: