UNIVERSITATEA “DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CURS POSTUNIVERSITAR ÎN DOMENIULPSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

PROFESOR DE SPRIJIN PT. PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE

Referat:

” Teoria și metodologia curriculum-ului”

CURSANT:

BIȚ LAVINIA-JANINA
 "... Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini în cea mai mare
măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre
fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume". (Din Child's Appeal,
Mamie Gene Cole)

Tema 1. Definiția personală a educației.

Educația este un fenomen social care a însoțit istoria omenirii de la începuturile ei și va

continua să existe de-a lungul existenței acesteia.

Ea conservă și transmite experiența de cunoaștere teoretică și practică, valorile culturii și

civilizației de la o generație la alta.Din punct de vedere etimologic termenul educație poate fi
dedus din termenii latinești educo –educare  (a alimenta, a hrăni, a îngriji, a crește), ca și educo -
educere ( a duce, a conduce, a scoate din, a ridica, a inerta); ambele semnificații inițiale au
sensuri apropiate de ceea ce înțelegem astăzi prin termenul educație: creșterea, modelarea
copilului (tânărului, hrănirea (spirituală), conducerea prin cultură spre cultură, scoaterea din
starea de natură și inălțarea la starea de cultură.

Din punctul meu de vedere educația este un proces prin care profesorul trebuie să-și
îndrume elevii în a-și găsi propria menire. Procesul e delicat, pentru că nu poți ajunge oricum la
mintea și sufletul copilului, încredințat pentru a-l educa.

În altă ordine de idei pot spune că educația e suma elementelor scrise mai jos (și lista
rămâne deschisă):

E - Elevi, Energie, Elixir

D - Dăruire, Drepturi, Dialog, Dorință

U - Umanitate, Unicitate

C - Credință, Comunitate, Cunoștințe, Conștiință, Colaborare, Competențe

A - Aspirații, Acceptare, Abilități, Aptitudini

T - Tenacitate, Toleranță, Tact

I - Iubire, Informare, Intercunoaștere, Interactivitate

E - Empatie, Elan, Exemplu

Tema 2. Analiză autoreflexivă - Cum voi fi eu ca profesor de sprijin?

 Profesorul de sprijin este persoana specializată în activităţile educative şi recuperatorii
adresate copiilor cu CES. Acesta participă atât la activităţile din şcoală cât şi la cele desfăşurate
în afara şcolii asigurând ajutorul necesar elevilor cu CES.

Printre calităţile unui profesor incluziv, dragostea pentru copii este esentială. Un bun
profesor are o vocaţie interioară pentru comunicarea adecvată a informaţiei, adaptată şi
individualizată, ţinând cont de potenţialul psihoindividual al elevilor săi. Atitudinea  pozitivă a
profesorului îşi  pune amprenta asupra relaţiilor în clasă, iar dacă acesta le arată elevilor săi
dragoste, respect şi înţelegere, procesul didactic va fi mult simplificat.

Empatia este şi ea foarte importantă când se vorbeste despre profesorul incluziv: acesta
trebuie să cunoască psihologia copiilor cu CES, să ştie cum funcţionează mintea lor şi îin primul
rând să poată să-i înţeleagă pe copii. Empatia înseamnă intuiţie, înţelegere, a putea să pătrunzi în
lumea interioară a copilului şi a putea să privesti lucrurile (şi) din perspectiva sa. Inseamnă şi a
putea să îţi cunoşti cât se poate de bine fiecare elev şi să preconizezi care dintre ei va manifesta
anumite dificultăţi în anumite situaţii.

Printre calităţile unui bun profesor se află şi competenţele sociale: un profesor care ştie să
comunice cu elevii săi trebuie să fie sociabil, dezinvolt, deschis, să aibă abilităţi de relaţionare
dezvoltate.

Activitatea profesorului de sprijin este strâns legată de activitatea cadrelor didactice și,
împreună, aceștia încearcă să alcătuiască un plan de intervenție pentru elevul cu nevoi
educaționale speciale.

Rolul principal al profesorului de sprijin este să desfășoare activități de învățare,

stimulare, compensare și recuperare pentru elevii cu nevoi educaționale special, integrați în
învățământul de masă.

Rolurile pe care vreau să le îndeplinesc:

1.  Colaborator – al comisiei din cadrul CJRAE (Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă

Educaţională) în vederea evaluării și orientării școlare a elevilor cu dificultăți de învățare
și comportamentale.
2.  Facilitator-prin realizarea de materiale didactice adaptate. De asemenea, facilitează
participarea la activitățile didactice sau la anumite activități extrașcolare.
3.  Consiler-al elevilor care participă în programul de sprijin, precum și al părinților
acestora.
4.  Mediator- atunci când apar diferite situații sociale dificile pentru elevul cu CES (cerințe
educative speciale).

Activitățile pe care le voi desfășura:

1. Particip în timpul orelor de predare la activitățile desfășurate în clasă de către cadrul

didactic.
2.  Organizez activitățile de intervenție personalizată la clasă precum și în afara acesteia.
 3.  Dezvolt planuri de intervenție personalizate, în funcție de dificultățile de învățare ale
elevului.
4.  Adaptez curricula școlară în colaborare cu cadrul didactic de la clasă.
5.  Evaluez rezultatele aplicării programelor curriculare adaptate.
6.  Îi orientez către comisii specializate pe toți acei elevi care prezintă dificultăți în procesul
de învățare, dar nu beneficiază de servicii educaționale de sprijin.

Pentru a răspunde nevoilor diferite ale elevilor trebuie să fiu:

 permanent la curent cu noutăţile din psihologie şi pedagogie,

 flexibil,
 empatic, suportiv,
 colaborator cu elevii, ceilalţi profesori şi cu părinţii,
 pozitiv,
 constructiv,
 creativ.

Calm, echilibru, flexibilitate, creativitate, toleranţă, deschidere la acceptarea diversităţii,

identificarea celor mai bune soluţii în educaţia copilului cu CES completează profilul
profesorului incluziv care trebuie să facă faţă provocărilor educaţionale din secolul XXI.

Tema 3. Identificați trei forme de manifestare a curriculum-ului subliminal în

practica educațională incluzivă.

Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă din ambianţa educaţională şi din mediul
psiho-social şi cultural al clasei/ şcolii/ universităţii. Climatul academic, personalitatea
profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente
importante ale mediului instrucţional şi ele influenţează imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii,
sistemul propriu de valori etc.

Aceşti profesori pot ajuta la evaluarea programelor curriculare şi realizarea adaptării

curriculare pe ariile deficitare, în colaborare cu învăţătorul/profesorul clasei, precum şi la
elaborarea programului de intervenţie personalizat, cu priorităţi pe termen scurt şi mediu, în
funcţie de competentele, preferinţele şi de dificultăţile copilului.

De asemenea, împreună cu învăţătorul/profesorul clasei, profesorul de sprijin precizează

modalităţile de lucru pentru anumite capitole, teme, lecţii sensibilizându-i cu privire la
necesitatea recapitulărilor. El propune şi modalităţi de lucru pe anumite secvenţe de învăţare în
care copiii au dificultăţi şi desfăşoară unele activităţi de intervenţie recuperatorie care vizează
învăţarea curriculară propriu-zisă, în alt context decât clasa (centru de resurse, cabinet logopedic
etc.). Aceste activităţi de intervenţie educaţională recuperatorie se desfăşoară fie individual, fie
cu grupul de copii, propunând gradual secvenţe de învăţare, sarcini pe care iniţial să le poată
realiza cu succes pentru trezirea interesului pentru învăţare şi dezvoltarea sentimentului de
siguranţă şi încredere în sine.

De asemenea, profesorul de sprijin poate acţiona ca asistent sau observator al grupului de

copii, asigurând evaluarea continuă şi readaptarea programului de intervenţie personalizat în
raport de Curriculumul pentru şcolile special. În educaţia specială curriculumul are aceeaşi
structură ca şi în învăţământul obişnuit. Planurile-cadru, programele şcolare şi manualele sunt
însă proiectate pentru a respecta tipul şi gradul deficienţei. Astfel, în şcolile speciale pentru copii
cu deficienţă mentală, curriculumul este diferit de cel din şcoala obişnuită, dar diferit şi în funcţie
de gradul deficienţei. În şcolile speciale pentru copii cu deficienţe senzoriale sau motorii există
posibilitatea desfăşurării procesului de învăţământ după un plan-cadru special sau după planul-
cadru al şcolii obişnuite la care se adaugă terapiile specifice de recuperare şi compensare.
Curriculumul pentru copiii cu deficienţe severe, profunde şi asociate include 5-7 ore de activităţi
în aria Limbă şi comunicare (ex. Stimularea şi compensarea abilităţilor de limbaj), de la clasa a
II-a la clasa a X-a; activităţi în cadrul ariei Ştiinţe şi cunoaşterea mediului, cum ar fi: Educaţie
senzorial.-motrică primară, Cunoştinţe despre mediu, Cunoaşterea lumii vii, Cunoaşterea şi
igiena corpului, Elemente de matematică aplicată, care se desfăşoară în 3-5 ore pe săptămână de
la clasa I la clasa a III-a şi în 4-9 ore pe săptămână în clasele a IX-a şi a X-a. Activităţile de
educaţie plastică şi de educaţie muzicală sunt desfăşurate în 2 ore pe săptămână de la clasa I la
clasa a X-a, iar activităţile de Educaţie fizică şi Activităţi practice, inclusiv Activităţile de
profesionalizare se desfăşoară în 3-4 ore pe săptămână. În fine, discipline cuprinse în aria Om şi
societate, cum ar fi Religie, Educaţie moral-civică şi Elemente de istorie şi de geografia
României se desfăşoară în 1-2 până la 4-5 ore pe săptămână. În total, numărul de ore pentru
primii ani (clasele I- a III-a) variază între 17 şi 21 pe săptămână şi creşte pentru clasele mai mari
(a IV-a – a X-a), ajungându-se la 22-30 de ore pe săptămână. Consilierea este oferită în timpul
programului şcolar, 1 oră pe săptămână. Terapia educaţională complexă şi integrată cum ar fi:
Formarea autonomiei personale, Terapie ocupaţională, Terapie cognitivă şi Ludoterapie se
desfăşoară în 20 de ore pe săptămână de-a lungul 33 întregii perioade de şcolarizare (clasele I - a
X-a). Activităţile din domeniul Terapiilor specifice de compensare în domeniul limbajului, a
percepţiei vizuale, orientării şi mobilităţii, în domeniul percepţiei auditive, în domeniul
kinetoterapiei sau psihodiagnozei descresc ca număr de la 8 ore pe săptămână în clasele I-IV la 4
ore în clasele a IX-a şi a X-a.

Curriculumul pentru copiii cu deficienţe integraţi în învăţământul de masă:

Copiii cu deficienţe integraţi în învăţământul de masă au dreptul la terapii specifice de

recuperare realizate de specialişti în domeniu, în funcţie de dizabilitatea lor şi, în plus, profesorul
de sprijin realizează un plan de intervenţie personalizat şi adaptarea curriculară necesară, în urma
consultării cu cadrul didactic de la clasă. Două tipuri de planuri sunt elaborate în acest sens:
Planul de servicii personalizat (PSP) şi Planul de interventie personalizat (PIP). Programele de
intervenţie personalizate presupun folosirea unor modalităţi eficiente de adaptare curriculară care
variază în funcţie de tipul cerinţei educative speciale: dificultăţi de învăţare sau deficienţe
specifice.

Pentru copiii cu deficienţe, o parte din curriculumul general pentru elevii din
învăţământul de masă poate fi parcurs de elevii cu CES fără adăugarea altor elemente complexe
sau întregul curriculum poate fi simplificat. Curriculumul general poate fi completat cu elemente
noi (activităţi individuale, compensator-terapeutice) destinate recuperării copiilor cu CES şi a
asigurării restabilirii participării lor, în mod eficient, la procesul de învăţământ obişnuit. Până în
prezent, integrarea realizată prin intermediul adaptării curriculare a dat rezultate, cu precădere
pentru elevii cu deficienţe uşoare şi moderate. Rezultate notabile s-au obţinut, în acest sens, în
realizarea unui curriculum individualizat şi simplificat pentru copiii cu debilitate mintală
integraţi în şcoala de masă.

În cazul elevilor cu deficienţe fizice sau senzoriale, adaptarea curriculară se realizează,

mai ales prin extensiune, vizând, în plus, aspecte legate de orientarea spaţială, demutizare,
socializare, comunicare, însuşirea unor limbaje adiţionale sau activităţi practice, destinate
pregătirii profesionale corespunzătoare.

Bibliografie:
1. Gherguţ, A. (2006), “Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale”. Editura Polirom
2. CREŢU, T. (2004). Psihologia educaţiei. Bucureşti: Credis;
3. CREŢU, T. (1979). Dicţionar enciclopedic de psihologie. București: Universitatea Bucureşti;
4. COSMOVICI, A. ( 1980). Metode de investigare a personalităţii. Bucureşti: Editura
Academiei;
5.  VERZA, E. (1993). Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Hyperon XXI.