SUPORT DE CURS

ABSENTEISM I ABANDON COLAR

Abandonul scolar este o forma de manifestare a deviantei scolare alaturi de copiat,
fuga de la scoala, absenteismul scolar, vandalismul scolar, violenta in scoala. Devianta
scolara include totalitatea conduitelor care se abat de la normele si valorile ce reglementeaza
rol-statusul de scolar, aceste norme si valori sunt statuate in regulamentele scolare si in cele
de ordine interioara.
Devianta scolara este un fenomen care i se prezinta fiecaruia intr-un mod diferit.
Publicului larg i se prezinta prin ceea ce are el spectaculos, senzational, dramatic sau tragic.
Cazurile de violenta extrema din scoli, care se soldeaza cu morti si raniti sunt un subiect
amplu mediatizat. Filosofii si politicienii vad in devianta scolara mai curand expresia
declinului moral al societatii, in timp ce economistii descopera aici sursa unor insemnate
pierderi.(Neamtu, C; 2003,p.199).
Dupa unii autori abandonul scolar este privit ca o retragere constienta a elevului din
sistemul social scolar ca urmare a pierderii interesului sau motivatiei pentru invatare si a
angajarii in activitati exterioare invatarii sau ca urmare a lipsei de resurse economice pentru
continuarea scolarizarii.( Zamfir, E; Zamfir, C;1995, p.167).
Cristina Neamtu defineste abandonul scolar ca fiind conduita de evaziune definitiva
ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la
care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau
inaintea incheierii ciclului de studii incepute. Cei care abandoneaza scoala nu mai sunt
reprimiti ulterior in aceeasi institutie educativa si nu sunt inscrisi intr-un program de
scolarizare alternativ.
( Neamtu, C, 2003, p.199).
Rata abandonului scolar se stabileste ca raport procentual intre numarul elevilor
inscrisi si numarul absolventilor.
Unul dintre cei mai importanti indicatori ai eficientei unui sistem de invatamant este
rata abandonului scolar. Aceasta releva puterea sistemului scolar de a cuprinde si mentine
elevii in interiorul sau, de a le asigura accesul si suportul pentru finalizarea cel putin a
nivelului scolar obligatoriu.
1.2. TEORII I PARADIGME ALE ABANDONULUI COLAR
PERSPECTIVA ECOLOGIC
Urie Bronfenbrenner pornind de la teoria sistemelor a elaborat un model ecologic al
dezvoltarii umane. Conform acestiu model copilul este plasat in centrul unui ecosistem
structurat in patru niveluri:
1. nivelul microsistemic (scoala, familia, grupul de egali);

2. nivelul mezosistemic (diferite interactiuni intre microsisteme);

3. nivelul exosistemic (microsistemele, mezosistemul si grupurile de apartenenta ale
parintilor);
4. nivelul macrosistemic (modelele culturale).
Aceste sisteme se influenteaza reciproc, iar daca se produce o modificare
intr-unul
din ele si celelalte sisteme vor fi afectate. Astfel daca microsistemul familial nu functioneaza,
normal acest lucru va afecta si situatia scolara a copilului (Elisabeta Stanciulescu, 2002,
p.22).
TEORIA INDIVIDUALISMULUI METODOLOGIC
Bourdon explica esecul scolar referindu-se la subculturile de clasa sociala in care
parintii si elevii din mediile defavorizate subestimeaza avantajele scolarizarii si ii
supraestimeaza inconvenientele, in care decizia pentru o anume alegere in plan educational se
face dupa calculul cost-beneficiu imediat. El este de parere ca contextul social modeleaza
criteriile alegerii, cand explica esecul scolar autorul face apel la mecanismele concurentei de
piata intre indivizi cu resurse diferite (Ionescu, I,I, 1997,p.28).
BEHAVIORISMUL
Aceasta teorie pune accent asupra necesitatii studiului comportamentului indivizilor si
un accent mai scazut pe sentimentele oamenilor. Sustinatorii acestei teorii subliniaza rolul
factorilor de mediu si al invatarii in determinarea comportamentelor. Initiatorii
behaviorismului au demonstrat posibilitatea modificarii comportamentului prin conditionare
si deconditionare, asociere, recompense si pedeapsa, imitare si preluare de modele.
(Roth,Szamoskozi, M, 2003, p.100).
In explicarea deviantei scolare behaviorismul avanseaza drept concept-cheie notiunea
de intarire; orice comportament, inclusiv indezirabil, se produce pentru ca este intarit. Ideea
ca profesorii pot intari schemele de comportament deviant ale elevilor este dificil de acceptat
de catre profesori, care prefera sa blameze deviantul, familia sau alti factori. Si, totusi,
profesorii recunosc ca petrec mult timp incercand sa corecteze problemele de comportament
si, relativ putin timp concentrandu-se pe comportamentele bune ale elevilor. Atentia acordata
faptelor indezirabile poate fi un mod de intarire (Neamtu,C, 2003, p. 170).
Literatura de specialitate contemporana consemneaza doua perspective explicative ale
abandonului colar. Prima este conceptia colii dominante sau tradiionale care plaseaza
intreaga responsabilitate a abandonului colar asupra elevilor i opereaza cu termenul dropout, care sugereaza ca decizia de a abandona coala ii aparine individului. Pornind de la
aceasta interpretare, concepia colii dominante isi propune sa evidenieze corelaiile intre
conduita de abandon, considerata o variabila dependenta, si comportamentul elevilor,
rezulatele lor colare, stare psihologica si parametrii socio-culturali ai familiei, ca variabile
independente. Aceasta abordare considera abandonul colar un act individual, cu o
semnificaie individuala, sau cel mult, semnaland unele deficiene de ordin educaional i
cultural ale societaii primare.
Cea de-a doua concepie ii vede pe cei care abandoneaza coala ca pe nite exclui,

pornind de la premisa ca un numar mare de elevi sunt expulzai din scoala, din cauza
experienelor traumatizante de eec si frustrare traite in mediul colar.
Termenul cu care opereaza aceasta abordare este push-out, responsabilitatea pentru
abandon fiind plasata la nivelul instituiei colare. coala, prin calitatea si natura
experienelor colare, determina elevii sa doreasca sa plece. Majoritatea elevilor, dei
considera anumite aspecte ale vieii colare ca fiind neplacute, raman in coala, avand o
motivaie specifica. Fie elevii au atins maturitatea intelectuala si afectiva care le permite sa
ineleaga avantajele continuarii colii si importana investiiei continue in propria formare
pentru viitor. Totodata experienele colare pozitive si mai ales raportul dintre acestea si
aspectele nesatisfacatoare ale vieii colare inclina balana motivaionala catre continuarea
colaritaii. S-a observat ca, odata luata decizia de a parasi coala, elevii renuna foarte greu
la ea, bazele emoionale ale dorinei de a renuna fiind susinute de problemele relaiilor
elevului cu familia si alte persoane semnificative din viaa sa: colegi, prieteni, profesori ( S.
Lichter, E. Rapten, F. Seibert, M. Slanski, citai de Cristina Neamu in Devian a colara
2003).
Atat concepia colii tradiionale, cat si teoria excluderii recunosc faptul ca o anumita
rata a eecului, factor cauzal in abandon, exista in majoritatea colilor si ca coala
ierarhizeaza in mod inevitabil elevii, ceea ce vine in contradicie cu bazele ei democratice.
Lucrarea de faa se incadreaza in perspectiva colii tradiionale, deoarece studiaza
abandonul colar din prisma socializarii in familie, a socializarii primare, a modului in care
valorile familiei, a atitudinilor parinilor faa de educaie isi pun amprenta pe traseul colar al
copilului.
1.3 REPERE STATISTICE ALE ABANDONULUI COLAR
Fenomenul de abandon scolar nu poate fi estimat cantitativ cu precizie deoarece, pe
de o parte, exista mai multi elevi care se transfera la alte scoli, care obtin certificate de studii
alternative, care intrerup scoala, apoi revin, iar pe de alta parte, elevii care parasesc scoala
pentru a se casatori nu sunt inclusi in categoria celor care au abandonat.
Rata abandonului scolar la scara mondiala este si mai dificil de obtinut, intrucat putine
tari colecteaza date despre cei care abandoneaza. La inceputul anilor 70 rata pierderilor
scolare prin abandon si absenteism era estimata ca fiind in crestere, in ciuda maririi costurilor
pentru educatie, ceea ce demonstra ineficienta sistemelor educative. In jumatate din tarile
lumii, jumatate dintre copiii scolarizati nu termina ciclul primar. Fenomenul este deci, foarte
grav cantitativ vorbind si deasemenea constituie o marturie a defectelor si ineficitatii
sistemelor educative care il produc (Neamtu,C.,2003, p.49).
In Europa, in anul 2006, 6 milioane de tineri au abandonat scoala, desi Comisia
Europeana isi propune sa reduca aceasta suma la numai 2 milioane, precizeaza un raport
european realizat in anul 2007. Romania si Bulgaria sunt printre primele tari europene in ceea
ce priveste abandonul scolar, potrivit aceluiasi raport. Inaintea noastra se mai afla doar Malta
si Portugalia, state care inregistreaza cea mai mare rata a abandonului scolar. Daca in tara
noastra 19% dintre elevi parasesc devreme scoala, in Malta putem vorbi de o rata de 42%, iar
in Portugalia procentul inregistrateste de 39%.

La polul opus tari precum Polonia, Republica Ceha sau Slovenia, inregistreaza
rezultate remarcabile in domeniul educativ, avand o rata medie a abandonului scolar de
aproximativ 5%.
Comisia Europeana si-a propus, potrivit strategiei de la Lisabona, ca in anul 2010,
90% dintre elevi sa nu mai abandoneze scoala timpuriu si 85% dintre tineri sa absolve liceul
(Nita,M.,2007, p.10).
Pentru Romania statisticile cu privire la abandonul scolar sunt ingrijoratoare. In
ultimii 6 ani rata abandonului scolar a crescut de 3 ori in randul elevilor din clasele
IVIII, se arata in raportul privind starea invatamantului dat publicitatii de Ministerul Educatiei.
Rata abandonului scolar in invatamantul primar si gimnazial a crescut de la 0,6%, in
anul 2000/2001 la 1,8% in anul 2005/2006.
Date despre abandonul scolar in invatamantul liceal am gasit numai din anii
2004/2004. Rata abandonului a scazut de la 3,8% in 1999/2000 la 2,4% in 2003/2004. Pentru
invatamantul profesional si de ucenici procentele au scazut de la 6,1% in 1999/2000 la 5,9%(
www.insse.ro, site-ul Institutului National de Statistica).
Cele mai importante domenii de interes legate de inscrierea in sistemul de invatamant
si rata abandonului scolar apar in randurile populatiei rrome.
Frecventarea sistemului de invatamant prescolar este redusa: se estimeaza ca
frecventa in randul populatiei rroma este de 4 ori mai mic decat media nationala.17,3% din
copiii rromi nu sunt cuprinsi in sistemul de invatamant. Ratele de abandon scolar in timpul
invatamantului obligatoriu este mare: 12%-20% dintre copiii rromi abandoneaza scoala in
timpul invatamantului primar si gimnazial. Copiii, in special fetele, sunt cei mai afectati de
abandon scolar si analfabetism. Numarul mai mare al fetelor care abandoneaza scoala din
populatia rroma se poate explica prin faptul ca fetele au un statut diferit de al baietilor in
comunitatea rroma, astfel ele se casatoresc de tinere sau/si raman insarcinate fiind obligate sa
abandoneze scoala .
1.4. PREVEDERI LEGISLATIVE PRIVIND ABANDONUL COLAR
Legislatia adoptata de Romania in ceea ce priveste asigurarea accesului la educatie
concorda cu documentele internationale la care tara noastra a aderat.
In Declaratia Universala a Dreptului Omului, art. 26 se vorbeste despre dreptul
fiecarei persoane la educatie. Se precizeaza ca invatamantul trebuie sa fie gratuit, cel putin in
ceea ce priveste invatamantul elementar si general.
Invatamantul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamantul tehnic si profesional
trebuie sa fie la indemana tuturor, iar invatamantul superior trebuie sa fie de asemenea egal,
accesibil tuturor pe baza de merit. Invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a
personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile
fundamentale. Tot aici se mai precizeaza ca parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului
de invatamant pentru copiii lor minori (www.onuinfo.ro).
Conventia cu privire la Drepturile Copilului (Legea 18/1990) recunoaste dreptul
copilului la educatie pe baza 'egalitatii de sansa'. In art. 28 pe langa prevederile din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului se precizeaza sa se ia masuri pentru a permite accesul tuturor
copiilor la formele de invatamant, masuri cum ar fi instituirea gratuitatii invatamantului si
acordarea de ajutoare financiare in caz de nevoie. Se mai precizeaza necesitatea luarii de
masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei

abandonului scolar. Aplicarea masurilor de disciplina scolara trebuie sa fie intr-un mod
compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana.(www.adpare.ro).
Legea invatamantului nr. 84 /1995, modificata si completata de Legea 268/2003
precizeaza in art. 2 ca in Romania invatamantul reprezinta prioritate nationala. La art. 6 se
precizeaza ca invatamantul obligatoriu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a
invatamantului de 10 clase, forma de zi inceteaza la varsta de 18 ani.
Invatamantul de stat este gratuit (art. 7).
La art. 15, alin. 10 se precizeaza ca 'invatamantul obligatoriu, care cuprinde
invatamantul primar si gimnazial este invatamantul de zi . In mod exceptional, pentru
persoanele care au depasit cu mai mult de 2 ani varsta corespunzatoare clasei, invatamantul
obligatoriu se poate organiza si in alte forme de invatamant'.
Tot in privinta accesului la educatie mai putem aminti si de un alt act normativ si
anume Legea 116 /2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale.
Art. 2 se vorbeste despre 'garantarea accesului efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la
drepturi elementare si fundamentale, cum sunt dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la
asistenta medicala, la educatie, precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a
marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu'.
La articolul 3 este definita marginalizarea sociala ca 'pozitie sociala periferica,
de izolare a indivizilor, grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice,
educationale si comunicationale ale colectivitatii, ea se manifesta prin absenta unui minimum
de conditii sociale de viata'.
In sectiunea a -IV - a se vorbeste despre accesul la educatie. Pentru a asigura accesul la
educatie se acorda bursa de scolarizare si bursa pentru continuarea studiilor pentru familiile
care au dreptul la venitul minim garantat si au cel putin 2 copii in ciclul de invatamant
obligatoriu. Tot pentru o mai buna accesibilitate la educatie s-au format programe teritoriale
pentru alfabetizarea adultilor si tabere cu acces gratuit pentru beneficiarii burselor care au
rezultate deosebite la invatatura (http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org).
Planul National Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale in Romania, a aprobat
prin Hotararea de Guvern nr. 829 /2002 a stabilit in privinta educatiei urmatoarele obiective:

asigurarea inscrierii cvasitotale a copiilor de varsta scolara in sistemul scolar;

scaderea abandonului scolar in ciclul obligatoriu spre zero in urmatorii 5 ani;

relansarea invatamantului post-obligatoriu, cu un accent special pe conceptia

invatamantului tehnic si profesional; apropierea intr-o perioada de 10 ani de situatie in
care toti tinerii sa fie parcurs un ciclu scolar finalizat cu o specialitate profesionala;

reabilitarea sistemului scolar din mediul rural, asigurarea accesului la formarea

continua, cresterea functiei scolii de orientare scolara si profesionala; promovarea
egalitasii de sanse ca instrument esential al diminuarii polizarilor sociale;

generalizarea participarii la anul de pregatire pentru scoala din sistemul prescolar;

promovarea educatiei inclusiv pentru copiii cu handicap, cresterea capacitatii de a

promova incluziunea sociala, cresterea semnificatiei personale si profesionale a scolii.

Datorita cresterii ratei de abandon scolar, Planul National Anti-Saracie si Promovare a

Incluziunii Sociale in Romania, a elaborat pentru implementare un 'Program de prevenire si
combatere a abandonului scolar'. Populatia tinta este constituita din copii de varsta scolara (78 ani) care nu au parcurs educatie de baza sau sunt slabi educati, sunt marginalizati, sunt
abuzati si lipsiti de protectie, au abandonat scoala, provin din familii aflate in situatii de risc
(sarace, parinti bolnavi, consumatori de droguri, alcoolici, divortati); apartin unor grupuri
etnice al caror acces la educatie este limitat. (Molan V. 'Accesul la educatie si egalitatea
sanselor' in Revista de Asistenta Sociala nr. 6 /2002 pag. 30).
Alte actiuni care s-au initiat in directia accesibilizarii educatiei, au fost cele trei
programe ale Guvernului Romaniei prin Ministerul Educatiei si Cercetarii:

Asigurarea transportului gratuit al copiilor la scoala;

Rechizite scolare gratuite pentru elevii claselor l-VII;
Laptele si cornul.

Aceste programe sunt binevenite in sistemul nostru scolar, dar sunt ineficiente chiar
cum arata statisticile ingrijoratoare ale abandonului scolar, Romania fiind fruntasa intre tarile
Europei. Asadar, din cele prezentate rezulta ca abandonul scolar este o problema de interes
global, pentru care organismele internationale au incercat sa gaseasca o rezolvare.Romania
desi a aderat la documentele internationale privind drepturile copilului si educatie nu a reusit
sa scada proportia acesti fenomen, dupa cum arata datele statistice prezentate in capitolul 1.3.
In primele subcapitole am vorbit despre definitiile abandonului scolar, am prezentat
statistici si legislatia de prevenire a acestui fenomen.In continuare voi prezenta cauzele
acestei probleme.
1.5. ETIOLOGIA ABANDONULUI SCOLAR
Cauzalitatea abandonului scolar e deosebit de complexa.
In ceea ce priveste factorii de risc pentru reusita scolara si cauzele esecului scolar cu
multiplele sale forme de manifestare, includ abandon scolar si nescolarizarea, exista diferite
modele explicative care plaseaza pe un loc central individul (copilul), scoala sau familia
considerate individual sau in interactiune. (Ministerul de Stiinte ale Educatiei, Ministerul
Educatiei si Cercetarii, Institulul de cercetare a calitatii vietii, UNICEF Participarea la
educatie a copiilor rromi', 2002 p.21).
Factorii implicati in scolarizarea copilului sunt variati, literatura de specialitate ofera o
gama variata de factori. Pentru lucrarea de fata, am hotarat sa ma opresc asupra factorilor
individuali, factorii familiei si scolari.

CAUZELE INDIVIDUALE

In sfera factorilor determinanti ai abandonului scolar, un loc important il detine

inadaptarea scolara a elevului.
a) Inadaptabilitatea elevilor
Inadaptabilitatea comportamentala a elevilor vizeaza tulburarile de relationare a
acestora cu parintii, profesorii si colegii si incalcarea regulilor colectivitatii scolare, respectiv
extrascolare. Domeniul acestor tulburari este larg, cuprinzand modificari comportamentale
mai putin grave sub raport juridic, dar suparatoare: minciuna, inconsecventa comportamentala,
violenta verbala, fumatul ostentativ, copiatul la ore, bruscarea colegilor si abateri grave de la
morala si legislatie penala. Inadaptabilitatea scolara are un efect imediat asupra personalitatii
elevului. Copilul se resemneaza sau renunta, devenind amorf, sau se revolta impotriva
insuccesului, incearca compensari prin care sa dovedeasca, pentru el, ca poate reusi totusi in
unele lucruri. Aceasta duce uneori la violenta, furt, anxietate, fobie scolara (Schiopu V. 1995).
Nesimtindu-se la inaltimea exigentelor, copilul nu face nici un efort la invatatura, exclude si
refuza toate cerintele, evadeaza din mediul generator de stres.
b) Stima de sine scazuta
Exista o semnificativa corelatie intre imaginea de stima a elevului si reusita scolara,
dat fiind faptul ca modul in care se comporta elevii in scoala depinde in mare masura de
modul in care se percep pe ei insisi, de modul in care educatorii reactioneaza. Activitatile lor,
grupul din care fac parte, notele, formeaza cadrul social in care se formeaza imaginea de sine.
Aprecierea facuta de catre profesori se interiorizeaza, devenind autoapreciere. Relationarea,
afirmarea, investirea in invatare si adaptarea la cerintele scolii sunt factori care pun in lumina
imaginea de sine a elevilor si succesul scolar. Riscurile unei stime de sine scazuta sunt
multiple probleme emotionale (depresie, iritabilitate, anxietate), probleme de comportament
(agresivitate), scaderea performantelor scolare (esec scolar, abandon scolar).
c) Motivatia deficitara
Motivatia deficitara pentru invatare, din partea elevului duce la abandon scolar.
Incapacitatea elevului de a rezolva satisfacator conflictul dintre dotare si placere, este
primejdios prin reprezentarile pe care le poate avea asupra conturarii viitoarei personalitati.
Lenea nu este un defect nativ, ci este expresia aplicarii unor stiluri educative deficitare in sanul
familiei. Ea poate fi diminuata prin organizarea corecta a regimului de viata a elevului .
d) Deficiente organice
Multe deficiente organice au efecte negative asupra reusitei scolare a elevului, cum ar
fi : tulburari de vedere, de auz, de limbaj, tulburari comportamentale, tulburarile dentitiei,
perceptiei, ritmului si coerentei gandirii, tulburarile nervoase si modificarile din sfera
psihicului.(Coasan,A, 2000,p45).
CAUZELE FAMILIALE
Familia este unul din microgrupurile esentiale din care copilul face parte si a carui
evolutie, in sens pozitiv sau negativ, influenteaza in mod intim si inevitabil dezvoltarea celui

din urma, sub toate aspectele. Se poate vorbi despre o sumedenie de factori legati de
dinamica vietii familiale, care prin eroziunea lor indelungata, mai mult sau mai
putin accentuata, duc in cele din urma la aparitia unor tulburari a vietii afective,
comportamntale si chiar a psihicului copilului, generand distorsiuni, dereglari, al caror efect
va fi resimtit de catre copil o perioada indelungata. Actionand asupra personalitatii in
intregimea ei, unul din segmentele afectate va fi cel cognitiv, implicand in mod pregnant
capacitatea de invatare a individului si implicit capacitatea lui de a face fata cerintelor
scolare. in absenta unei interventii prompte si eficace, afectiunile produse se pot croniciza,
pana in momentul cand esecul scolar se generalizeaza, iar elevul recurge la abandon scolar
(Stanciulescu, E.,1997,p.59).
CAUZE LEGATE DE MEDIUL SCOLAR
Relatia profesor - elev aceasta relatie este complexa, tinand contde caracteristicile celor
doua persoane. Personalitatea educatorului poateoferii realitati psihice stimulative,
tonificatoare sau dimpotriva frustante,inhibatoare stresante. Voi enumara cateva situatii care
pot duce laesecscolar: pregatirea dificitara a profesorului, lipsa de interes a
profesorului,absenta aptitudinilor educative, respectiv utilizarea unui stil 'Cenusiu de
predare' incapabil de a trezi interesul pentru lectie.
Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. Aparitia unor stari de tensiune intre elevii
clasei, ca urmare a competentei acerbe care apare uneori intre acestia, poate sa duca la crearea
unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. In aceste grupuri se cultiva preucupari si
atitudini cu caracter predelictual sau infractional de tipul: practicarea jocurilor de noroc,
hoinarirea pe strazi, furturi sau talharii. (Cosmovici A, 1999).
Climatul afectiv din scoala. Elevii se simt bine daca profesorii manifesta emotii pozitive
fata de ei. Atitudinea fata de scoala este conditionata si de masura incadrarii in colectivitatea
clasei. Clasa indeplineste functia de incadrare sociala. Buna integrare asigura un confort
psihic membrilor, relatii pozitive, conducand la cresterea stimei de sine, a nivelului de
aspiratie. Dimpotriva izolarea coreleaza cu anxietatea, slaba stima de sine, sentimente ostile
fata de colegi, comportament agresiv. (Cosmovici A, 1999).
1.6 PREVENIREA ABANDONULUI SCOLAR
In lucrarea sa Devianta scolara Cristina Neamtu aminteste urmatorul rationament
explicativ al mecanismelor de producere si combatere a fenomenului de abandon scolar:
In conditiile aspiratiei lor firesti catre autonomie si independenta financiara, tinerii
doresc sa paraseasca scoala cat mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent, cu
norma intreaga, si pentru a putea castiga cat mai mult. Cei care aspira la o viata independenta
resping ideea unui invatamant obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece fata de idealul si
trebuintele lor imediate educatia scolara nu aduce recompensele dorite (Neamtu,C, Devianta
Scolara, 2003). In acest context s-a avansat ideea ca absenteismul si delicventa pot fi
diminuate daca li se va permite tinerilor sa-si asume o pozitie productiva pe piata muncii. Se
estimeaza chiar ca abandonul scolar temporar poate avea efecte benefice in cazul unei
categorii de elevi, si anume elevii care au nevoie sa paseasca in afara fluxului procesului
educativ scolar si sa munceasca o perioada de timp. O asemenea situatie poate conduce la
aplanarea tensiunilor dintre elev si scoala, precum si la structurarea unui nou sistem de
prioritati pentru elev. Astfel, munca poate oferii o noua perspectiva asupra vietii, in sensul ca

tanarul poate realiza ca munca necalificata, cum este cea pe care va putea sa o presteze daca
nu isi finalizeaza studiile, nu aduce recompensele estimate. In urma unor asemenea
experiente, adolescentul va fi fericit sa revina la scoala si poate realiza chiar noi niveluri de
performanta academica dupa revenire. 3
Se propune, prin urmare, ca solutie pentru prevenirea abandonului scolar acceptarea
de catre familie si societate a unui abandon temporar al elevului, astfel incat el sa poata avea
experienta nefericita a propriei autonomii financiare. In mod cert, experienta lui va fi una
nefericita pentru ca anterior el nu realizase costul facilitatilor de care se bucura ca si elev, sub
ocrotirea parintilor. Din aceasta perspectiva, intr-adevar abandonul temporar ar fi o solutie
miraculoasa.
Exista insa si cateva carente ale acestui principiu care trebuie evidentiate. Mai intai o
intrebare se impune: va merge copilul sa munceasca in acest timp sau, cum se intampla
adesea, el primeste in continuare masa calda de la parinti si banii (fie si putini) pentru
divertisment, considerand, astfel, lipsit de importanta serviciul? Pe de alta parte, o mare
problema o reprezinta si sistemul de valori al elevului, transmis de familie si modelat in
mediul sau ecologic sau chiar modificat radical de prietenii sai.
Daca pentru el a trai din banii proprii nu este o valoare care alimenteaza stima de sine,
este foarte probabil ca abandonul temporar sa se permanentizeze si chiar sa se converteasca in
alte fenomene indezirabile social. Programul de prevenire a abandonului scolar Junior
Achievement
Acest program vine ca o completare la programa scolara a Ministerului Educatiei si
Cercetarii si ajuta tinerii sa-si dezvolte abilitati de comunicare si integrare in societate,
abilitati esentiale pentru obtinerea succesului pe piata libera a fortei de munca.
Programul de prevenire a abandonului scolar se adreseaza elevilor cu varste
cuprinse intre 13 si 15 ani.
Obiectivele vizate prin implentarea program sunt urmatoarele:
- Elevii vor descoperi ce relatie exista intre educatie si optiunile de cariera pe care le pot face
si vor invata care sunt aptitudinile si abilitatile de care vor avea nevoie in viitor.
- Elevii vor juca SUCCES, un joc-simulare, prin care se ilustreaza relatia dintre nivelul de
educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale.
- Elevii vor lucra in echipe pentru a descoperi care sunt cheltuielile de scolarizare si care este
costul de oportunitate suportat de elevi prin continuarea educatiei; in acest sens, se vor citi si
interpreta rezultatele jocului SUCCES.
- Elevii vor lucra pe grupe pentru a intocmi bugete lunare, avand la dispozitie, pe de o parte,
veniturile aferente locurilor de munca pe care si le doresc si, pe de alta parte, informatii din
ziarele locale si alte surse privind cheltuielile pe care le presupune un trai decent.
- Elevii isi vor descoperi calitatile si aptitudinile prin realizarea de autoevaluari si vor invata
care sunt modalitatile de dobandire a abilitatilor solicitate in carierele profesionale pe care si
le doresc.
- Elevii vor elabora mai multe definitii ale succesului, dupa care vor incerca sa identifice
obiectivele si scopurile punctuale pe care trebuie sa le atinga in drumul lor spre succes.
Rezultate preconizate prin implenetarea programului:
- reducerea numarului de elevi care abandoneaza, prea devreme, scoala;
- explorarea relatiei dintre nivelul de educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale;

- invatarea responsabilitatii implicate de asigurarea, prin eforturi proprii, a unui nivel de trai
decent;
- examinarea oportunitatilor de cariera prin raportatea acestora atat la nivelul de educatie,
aptitudinile si abilitatile elevilor, cat si la obiectivele de viitor si stilul de viata pe care acestia
si-l doresc.
Acest program este foarte bun pentru ca le arata elevilor beneficiile studiului in
viitor,iar facand bugetele familiale ii poate motive sa urmeze o cariera care sa le permita un
trai decent.Totusi acest program are si minusuri deoarece nu este la fel de efficient pentru
copiii din mediile defavorizate.(junior Achievement Romania, www.jar.ro)
Cosmovici, in lucrarea sa Psihologie scolara prezinta ca masura de preventie a
esecului scolar parteneriatul scoala-familie, deoarece pentru multi elevi factorii esecului
scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar.Pentru buna functionare a
relatiei scoala-familie este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste
interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a copiilor,
de perspectivele lor sociale.Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru
cultural adecvat, deoarece s-a constatatca precaritatea culturala a familieipoate provoca un
retardal dezvoltarii intelectualegenerale a copilului.
O alta masura amintita de autor este creearea unor situatii speciale de success pentru
elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta initiativele elevului
si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati. Pentru aceasta este necesar ca
profesorul sa sties a dozeze in asa fel dificultatile sarcinilorpropuse elevilor, incat acestia sa
fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita (Cosmovici,A;
Iacob,L.,1998,p.224). Sistemul de recunoastere a meritelor din invatamantul romanesc ii
avantajeaza pe cei cu un nivel de inteligenta ridicat. Nu exista o evaluare diferentiata,singurul
criteriu de evaluare fiind reproducerea informatiei. Un bun exemplu de urmat sunt scolile din
Statele Unite unde exista o multime de cubluri (de teatru, echipa de fotbal,majorette) care
permit copiilor sa se integreze si sa experimenteze succesul.

2. COALA I COMUNITATEA LOCAL

I.

COALA I CONTEXTUL COMUNITAR

Pe fondul schimbrii politice, sociale, economice profunde si complexe, societatea

romneasc, prin toate componentele sale si caut identitatea. Scoala are un rol de refacere a
identitii sociale si de valorizare a potenialului uman.
Devin astfel prioritare direcii de aciune n domeniul Educaie:
- stabilirea setului de valori dup care trebuie s se orienteze evoluia societii si a
educaiei sale;
- identificarea factorilor implicai n domeniul educaional si stabilirea rolului si a
responsabilitilor fiecrui factor;
- susinerea parteneriatului tuturor factorilor sociali care sunt interesai n dezvoltarea
educaiei.

Societatea a fost nevoit s extind cmpul educaional de la nivelul instituiei scolare la

nivelul altor ageni de educaie, s diversifice oferta educaional.
Scoala este:
- o instituie care ofer un serviciu social;
- este direct influenat de ceea ce se ntmpl n mediul social;
- transmite cunostine, dezvolt abiliti, norme, valori recunoscute si acceptate social;
- are o logic intern de dezvoltare, reproduce propriile norme si valori, are propriul sistem
de organizare.
- este o instituie care funcioneaz ntr-o comunitate alctuit din mai muli factori de
educaie: familie, autoriti, organizaii guvernamentale si neguvernamentale, ageni
economici,
poliie, biseric, uniti sanitare etc. care au la rndul lor o ofert educaional explicit si/sau
implicit.
Scolile depind de mediul n care funcioneaz n ceea ce priveste: obinerea resurselor
materiale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaionale etc.
Funcioneaz ntr-un context social imediat, ntr-o comunitate local si zonal, care
furnizeaz elevii dar care are un set de asteptri crora instituia scolar trebuie s le
rspund.
Influenele sunt manifestate din ambele pri, att comunitatea influeneaz organizaia
scolar ct si aceasta influeneaz comunitatea.
Comunitatea:
Tonnies (1887) realizeaz o abordare a comunitii n raport cu societatea fcnd
distincii clare ntre aceste dou entiti.
Astfel comunitatea este caracterizat prin:
- este bazat pe voina si sentimentele celor care triesc n ea;
- legturile dintre oameni se nasc din relaiile dintre voine umane si se pot exprima n
forme vii, adic n comuniti;
- via real si organic fiind un organism viu;
- individul trieste, n comunitate nc de la nastere si se leag de ai si la bine si la ru,
n timp ce n societate se duce ca ntr-o ar srin;
- este ntemeiat nu pe contact, ci pe nelegere, care este un mod de a simi comun si
reciproc, asociativ n cadrul unei voine colective care este expresia unei uniti;
- legturile dintre membrii comunitii se bazeaz pe valori precum: respectul, afeciunea,
bunvoina;
- este unitatea ntemeiat pe familie si pe legturile de snge, pe vecinti si pe viaa n
comun pe acelasi teritoriu, pe prietenie si pe comunitatea minilor;
- comunitatea depseste contextul strict economic.
Societatea are urmtoarele caracteristici:
- are forme pur mecanice de comunicare ntre oameni;
- este o formaiune ideal si mecanic;
- oamenii, desi triesc si locuiesc unii alturi de alii sunt fundamental separai;
- fiecare trieste pe cont propriu urmrindu-si propriile interese.
Max Weber abordeaz ideea de comunitate n opoziie cu asociaia n cadrul viziunii
sale asupra aciunii sociale.
Comunitatea se caracterizeaz, prin faptul c aciunile se sprijin pe o apartenen
comun, resimit subiectiv (afectiv sau tranzacional), a indivizilor care particip la aceasta;
Asociaiile sunt bazate pe aciuni sociale care se sprijin pe o identitate de interese
sau pe o legtur bazat pe interes, motivat raional n privina valorii si a scopului. Dar,

Weber spune c n realitate marea majoritate a relaiilor sociale au parte caracterul unei
comuniti si n parte caracterul unei asociaii.
Sintetiznd concepiile lui Tonnies si Weber - comunitatea este caracterizat:
- interdependena sistemelor de relaii dintre persoane;
- gradul ridicat de omogenitate n raport cu unele valori si norme mprtsite de
comunitate;
- prezena lor mai mult ca elemente puternic interiorizate dect ca elemente formal
exprimate;
- ansamblul unor culturi si a unor moduri de via comune, existena unui puternic
sentiment de ingoup n raport cu un outgroup nconjurtor.
n Romnia, n opinia noastr putem vorbi de:
comuniti locale n mediul rural indivizii stabilesc relaii interpersonale frecvente,
intervine controlul social asupra comportamentelor individuale (abaterile sunt discutate,
catalogate, sancionate te stie lumea);
comunitile locale din mediul urban din orasele mici spiritul comunitar este
prezent, majoritatea oamenilor se cunosc ntre ei, controlul social al comportamentelor
funcioneaz dar nu este att de sever ca n comunitile stesti. Numrul mai mare de
locuitori
face ca acest control s fie mai difuz.
comunitile din marile orase considerm c nu putem vorbi de comuniti locale n
cazul oraselor mari n cadrul crora exist comuniti diverse (comuniti academice,
comuniti
ale persoanelor cu o anumit orientare social, comuniti gen gsti de cartier etc.) normele
sociale sunt complexe si multe dintre caracteristicile tradiionale de baz se pierd.
n Enciclopedia Larousse ntlnim civa termeni care caracterizeaz o comunitate:
ceea ce este comun, similitudini, identitate, ansamblu, supunere la reguli. Asfel, comunitatea
poate fi:
- localitate rural;
- un grup de localiti (comunitate teritorial);
- grupare profesional;
- familie lrgit;
- membrii unei rezidene (cmin, spital, internat);
- vorbitorii unui dialect (comunitate lingvistic);
- asociaie;
- un tip de organizare social ntr-un spaiu delimitat (cartier, bloc, mahala);
- un ansamblu de interese;
- structurat ierarhic.
Caracterizarea relaiei de parteneriat scoal comunitate
- Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineste ca o nelegere legal n care
partenerii definesc mpreun scopul general al parteneriatului. Parteneriatul autentic
presupune,
cel puin n teorie, colaborarea strns si combinarea avantajelor specifice pentru ambii
parteneri.
- Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o
modalitate eficient n realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor
manageriale, fie prin schimbarea modului n care sunt abordate problemele publice, astfel
nct
soluionarea lor s devin fezabil prin parteneriat.

- Parteneriatul poate fi o soluie pentru alocarea si folosirea resurselor locale la nivel

comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.
Ideea de parteneriat ntre scoal si comunitate trebuie s se bazeze pe principiul
complementaritii serviciilor sociale oferite de ctre diversele organizaii care activeaz n
comunitate.
Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implic aptitudini specifice,
strategii si cunostine pe care prile implicate trebuie s le cunosc si s le foloseasc.
Parteneriatul implic adoptarea unui management bazat pe colaborare si schimbare,
comunicare si constientizarea diversitii.
ntr-o relaie de parteneriat fiecare partener trebuie s-si defineasc asteptrile, scopul si
limitele. n relaia de parteneriat dintre scoal si agenii comunitari cei implicai trebuie s
defineasc si s constientizeze:
- care sunt agenii comunitari implicai n relaia de parteneriat;
- care sunt motivele parteneriatului;
- care sunt modificrile vizate n situaia actual;
- ce probleme majore pot fi rezolvate prin parteneriat;
- care sunt rolurile specifice pe care fiecare partener.
Parteneriatul este bazat pe ncredere, creaz responsabilitate pentru parteneri si
implicare reciproc.
Parteneriatul trebuie s fie o modalitate mai eficient de a obine rezultate bune, o
schimbare n bine.
Principiile care stau la baza parteneriatului scoal comunitate, stipulate n noua lege
a educaiei sunt (Legea educaiei naionale, Art. 3):
Principiul echitii n baza cruia accesul la nvare se realizeaz fr discriminare;
Principiul calitii n baza cruia activitile de nvmnt se raporteaz la standarde
de referin i la bune practici naionale i internaionale;
Principiul relevanei n baza cruia educaia rspundenevoilor de dezvoltare
personal i social-economice;
Principiul eficienei n baza cruia se urmrete obinerea de rezultate educaionale
maxime, prin gestionarea resurselor existente;
Principiul descentralizrii n baza cruia deciziile principale se iau de ctre actorii
implicai direct n proces;
Principiul rspunderii publice n baza cruia unitile i instituiile de nvmnt
rspund public de performanele lor;
Principiul asigurrii egalitii de anse;
Principiul transparenei concretizat n asigurarea vizibilitii totale a deciziei i a
rezultatelor, prin comunicarea periodic i adecvat a acestora;
Principiul incluziunii sociale;
Principiul centrrii educaiei pe beneficiarii acesteia;
Principiul participrii i responsabilitii prinilor;
Principiul fundamentrii deciziilor pe dialog i consultare;
Principiul respectrii dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al
sistemului de nvmnt.
Necesitatea parteneriatului scoal comunitate
Ideea de a folosi scolile n beneficiul comunitii a aprut n Statele Unite prin 1935. S-a
admis atunci faptul c scolile pot sta la dispoziia locuitorilor comunitii respective dincolo
de

programul obisnuit, chiar pe durata unei zile ntregi, si pot furniza servicii n domenii diferite:
cultural, sntate, asisten social, pregtirea forei de munc, recreere etc.
n Europa, mai ales dup anii 90, scolile si-au diversificat activitatea desfsurnd diverse
activiti si programe: cursuri de computere, de tradiii locale, sportive, concerte, cluburi
pentru
pensionari, controale medicale, conferine, festivaluri, concursuri, conferine, cursuri de
croitorese etc. destinate locuitorilor din localitile respective si nu numai
n anii 80, n lumea scolii, s-a afirmat un curent bazat pe idea implicrii factorilor
comunittii locale n luarea deciziilor privind predarea si nvarea, finanarea si angajarea de
personal n scolile care deservesc comunitatea local respectiv (management bazat pe
comunitatea local, site-based management).
Tendina deschiderii scolii ctre comunitate este evident n majoritatea rilor
occidentale. n contextul n care, resursele acordate educaiei, sunt n descrestere,
parteneriatul
poate fi o form prin care se realizeaz o mai bun gestionare a resurselor locale, o modalitate
de atragere a resurselor ctre scoal si de valorificare a resurselor scolii n beneficiul
comunitii.
Identitatea scolii n relaia de parteneriat
Scoala are o misiune si roluri bine stabilite iar frontierea de deschidere a instituiei
scolare ctre mediul su poate fi variabil.
Scolile sunt organizaii puternic ancorate n comunitate, statutul organizaiei scolare,
funciile sociale ale acesteia precum si competenele specifice ale resurselor umane implicate
n
sistemul educaional fac din scoal promotorul parteneriatului comunitar.
Scoala si comunitatea trebuie s-si asume noi tipuri de relaii, fr a renuna la
elementele de fond care le definesc identitatea.
Considerm c scoala nu-si pierde identitatea ntr-o reea de parteneriate, ci ofer
servicii care s rspund unor pri a nevoilor beneficiarilor, se dezvolt, devine o
organizaiae
care nva.
Parteneriatul scolii cu agenii comunitari poate funciona n mai multe feluri:
- punerea n comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,
informaionale etc.) pentru binele comun;
- activiti / proiecte / programe comune;
- alocarea de resurse din partea agenilor comunitari ctre scoal;
- voluntariat si implicare n aciuni la nivel comunitar;
- testarea nevoilor locale;
- formarea resurselor umane;
- atragerea de resurse ctre comunitate, etc.
Blocajele care pot interveni n relaia de parteneriat dintre scoal si comunitate
- cei implicai n relaia de parteneriat se raporteaz la valori diferite;
- scoala nu are o politic n ceea ce priveste relaia cu comunitatea;
- dezinteresul prinilor;
- lipsa educaiei pentru valorile democraiei;
- srcia;
- neidentificarea avantajelor si a finalitilor;
- rezistena cadrelor didactice care pot opta sau nu pentru colaborarea cu ageni sau

organizaii exterioare scolii (efort suplimentar neremunerat); nvmntul este considerat de

cele mai multe ori ca o practic privat iar cadrele didactice au de prea puine ori iniiativa
sau
deschiderea de a mpri rolurile pe care le dein sau de a nva de la alii.
Munca de echip este un obstacol permanent n cadrul unui parteneriat. Un parteneriat
va fi cu att mai complex cu ct cei implicai nu au competene si abiliti de a lucra astfel.
Este
necesar pregtirea celor implicai.
Adaptarea scolii la nevoile comunitii
- adoptarea unui management participativ - scoala trebuie s fie un iniiator al
parteneriatului cu reprezentanii comunitii dar si un partener activ n programele
comunitii;
- schimbarea mentalitilor reprezentanilor scolii;
- adaptarea curricular la nevoile elevilor si ale comunitii locale;
- mbuntirea ofertei educaionale ctre comunitate;
- multiplicarea si mbuntirea calitativ a ofertei de activiti extracurriculare;
- centrarea pe elevi si pe nevoile acestora;
- s implice elevi, prini, reprezentani ai diverselor instituii, organizaii etc. n procesul
de dezvoltare organizaional al scolii.
- Scoala trebuie s adopte ca obiective: dezvoltarea spiritul comunitar, formarea unor
buni locuitori ai comunitii crora s le pese de cei din jur si de comunitatea n care triesc si
care s contribuie la cresterea calitii vieii n comunitatea respectiv.
Managementul scolii bazat pe comunitatea local
- Scoala ca si organizaie, pentru a-si atinge obiectivele, are nevoie de un sistem
managerial adecvat definit prin funcii specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare,
evaluare etc.
- Managementul scolii trebuie s asigure funcionarea si dezvoltarea scolii ca sistem
deschis, aflat n relaie permanent cu mediul su exterior, cu comunitatea n care
funcionaez
si nu numai.
- Pentru a-si realiza obiectivele propuse scoala este nevoit s atrag, aloce, foloseasc
o gam divers de resurse: materiale, financiare, umane, informaionale si de timp.
Managementul scolii bazat pe comunitate vizeaz:
- msuri de pregtire a persoanelor implicate n relaia de parteneriat;
- atragerea reprezentanilor comunitii locale n echipa managerial a scolii;
- responsabilizarea diversilor reprezentani comunitari;
- constientizarea agenilor comunitari asupra rolului pe care l au n educaie si
avantajele proprii care decurg dintr-o bun colaborare
Servicii ale colii ctre comunitate
Parteneriatul scoal familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de ctre scoal si
de care familiile elevilor s beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de ctre scoal sau
n
parteneriat cu alte organizaii/instituii.
Aceste servicii pot fi: centre de consiliere; centre de sntate, de practicare a diverselor
sporturi; centre pentru supravegherea copiilor la teme dup orele de curs (after-school) care
pot

avea si alte servicii incluse: predarea limbilor strine, sport, mini-excursii, teatre, spectacole,
vizite n diverse locuri etc.; centre de voluntariat; cluburi; cantine; seminternate etc.
Intervenia scolii pentru sprijinirea educativ a elevilor defavorizai socio economic
Asigurarea programelor de intervenie timpurie - Intervenia timpurie creeaz
condiiile necesare pentru succesul copilului n scoala primar si dup aceasta. Toi copiii
prescolari ar trebui s primeasc ngrijirea si sprijinul de care au nevoie pentru a intra n
scoal
api s nvee mai exact o stare bun a sntii, medii educative sntoase si experiene
care s le mbuntteasc dezvoltarea
Furnizarea educaiei compensatorii - n multe ri din lume, un numr de programe
ofer copiilor din familii cu venituri sczute oportuniti educaionale suplimentare, pe lng
cele
oferite de programul scolar standard. Aceste programe educaionale compensatorii ncearc
s
compenseze factori educaionali importani care pot lipsi din viaa tinerilor.
Asigurarea programele suplimentare nainte si dup orele de scoal - Uneori scolile
ofer programe, dup orele de scoal, pentru elevi care: se pregtesc pentru
concursuri/examene, sau au risc de esec scolar, riscnd corigene si chiar repetenia etc.
Activitile programate n timpul si dup orele de scoal promoveaz reusitele scolare si
ncearc s mbunteasc respectul de sine, capacitatea decizional a copiilor precum si
nivelul cunostinelor privind stilurile de via sntoase si nesntoase.
Asigurarea ndrumtorilor si meditatorilor - Unele programe ncearc s
mbunteasc succesul si respectul de sine al elevilor n dificultate prin folosirea
meditatorilor
si a programelor de ndrumare eforturi pentru pentru a modela comportamentul potrivit n
situaii individuale.
Utilizarea stimulentelor si a descurajrilor - Alte tactici folosite pentru ncurajarea
colar a copiilor defavorizai social-economic includ programele de stimulente. Aceste
programe ofer stimulente exterioare recompense pentru prezen deosebit si note bune.