FENOMENUL ABANDONULUI ȘCOLAR

  Prof.Sarivan Anamaria Nicoleta

Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

Fenomenul abandonului şcolar a fost și a rămas unul dintre subiectele de top de pe agenda politică
educativă din România şi din Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte terminologia, se face distincţie între abandon
şcolar (drop-out), termen folosit în Marea Britanie şi alte ţări anglosaxone, şi părăsirea timpurie a şcolii (early school
leaving), folosit în restul ţărilor şi de către instituţiile internaţionale. Cele două concepte au însă la origine un
fenomen comun (absenteismul școlar, nefrecventarea cursurilor școlare) însă au primit definiții și înțelegeri diferite.
Conform experților, abandonul școlar este un proces ale cărui cauze sunt multiple, de aceea, pentru a înțelege
fenomenul în ansamblul său, este necesară o abordare atât din punct de vedere teoretic cât și empiric. Toți cei care
abandonează școala la un moment dat simt că aceasta nu le poate oferi confortul psihic de care au nevoie.
Cercetările efectuate în acest sens au relevat o serie de nemulțumiri ale elevilor. Unele dintre acestea au fost
îndreptate către profesori, despre care au afirmat faptul că nu îi respectă suficient de mult pe elevi, ignorându-le
drepturile, ba mai mult că nu au pregătirea pedagogică potrivită pentru a realiza transferul de informații într-o
manieră care să îi atragă pe acești elevi, încât să devină mai implicați în desfășurarea lecțiilor. Alți elevi acuză
sistemul de învățământ pentru eșecul lor, subliniind faptul că un elev ar trebui încurajat în domeniile sau la materiile
la care este bun. Fenomenul pe care aceștia l-au înregistrat este acela că devin inhibați la disciplinele la care nu se
descurcă bine și, deși pot fi chiar buni la o materie, pot ajunge să repete clasa doar pentru că alte obiecte de studiu le
creează dificultăți. Inhibiția cumulată cu cerințele profesorilor, considerate uneori exagerate, poate declanșa stresul,
până la depresie fiind doar un pas. Conform statisticilor, băieții prezintă un risc mai ridicat de abandon şcolar decât
fetele. O altă categorie o reprezintă tinerii migranți şi minoritățile dezavantajate, inclusiv romii. Pentru a identifica
din timp elevii cu risc de abandon şcolar, ar trebui să aflăm care ar putea fi motivele ce determină părăsirea timpurie
a şcolii. Acestea sunt complexe şi diverse, în funcție de zonă (urbană sau rurală), de situația socială a familiei, de
vârstă, de apartenența etnică.
Conform Unicef, există mai mulți factori care favorizează abandonul şcolar, aceştia fiind clasificați pe trei
niveluri: la nivel individual şi familial, la nivelul comunităţii si la nivelul şcolii. Ȋn ce priveşte mediul familial ca
factor favorizant al abandonului şcolar, câteva cauze ar fi dificultăţile materiale, modelul educaţional oferit de
părinţi şi de fraţii mai mari, familiile dezorganizate. La nivelul individului, implicarea pe piaţa muncii sau
implicarea în activităţi aflate la limita legii constituie elemente de risc ce duc aproape de fiecare dată la abandonarea
şcolii. La nivelul comunităţii, cei mai importanţi factori ce duc la părăsirea timpurie a şcolii ar fi mariajul timpuriu,
în special în mediul rural, apariţia unui copil la vârsta adolescenţei, lipsa de securitate în zone unde, din cauza unui
mediu cu infracţionalitate ridicată, cadrele didactice se tem să ia legătura cu părinţii. La nivelul şcolii, cauzele
abandonului ar putea fi determinate de climatul şcolar, relația profesor-elev, neintegrarea în colectivul clasei,
dificultăţile de învăţare care duc la repetenţie. Din păcate, la nivelul şcolii sunt puţine acţiuni care să prevină
abandonul şcolar. Aici trebuie lucrat mai mult, deoarece cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea
părăsirii timpurii a şcolii, acestea fiind în contact permanent cu elevii. Un copil provenind dintr-o familie
dezorganizată, monoparentală sau cu probleme financiare, care nu frecventează cursurile grădiniţei ar putea fi un
viitor elev cu risc de abandon şcolar. Pentru aceştia trebuie intervenit din timp, cu programe la nivelul comunităţii,
cu mobilizarea partenerilor locali. Un exemplu concret ar fi acordarea unor ajutoare băneşti care să-i oblige pe
părinti să trimită copiii la şcoală, acordarea unor mese calde etc. Ȋn al doilea rând, trebuie urmăriţi elevii care trec
din învăţământul primar spre cel gimnazial. Un semn predictiv al unui eventual viitor abandon ar fi slaba reuşită
şcolară din clasa a V-a, unde unii elevi au dificultăţi în a-şi însuşi competenţele de bază. Schimbarea regimului de la
un singur învăţător la mai mulţi profesori, colegi noi, clasă nouă sau chiar şcoală nouă, ar putea duce la inadaptarea
elevului la noul mediu şcolar şi tendinţa lui spre abandon. Care sunt semnele care fac parte din comportamentul
elevului şi pe care profesorii trebuie să le observe din timp? Sentimentul de incompetenţă, dificultăţi în realizarea

1
sarcinilor, note mici, comportament violent, toate acestea duc la creşterea numărului de absenţe. De altfel,
comportamentul violent coroborat cu numărul mare de absenţe reprezintă doi factori demni de luat în seamă. Ȋn
spatele oricăror ieşiri violente ale unui elev există nişte cauze care trebuie identificate pentru ca elevul respectiv să
primească ajutor. Aceste semne pot apărea pe tot parcursul ciclului gimnazial. Nu în ultimul rând, există o tendință
de abandon, mai ales în mediul rural, în rândul elevilor de clasa a VIII-a, care nu-şi continuă studiile liceale sau
profesionale. Un indicator predictiv în acest sens este faptul că elevul rămâne corigent şi nu se prezintă la examenul
de corigenţă.La nivelul unităţilor de învăţământ se pot lua nişte măsuri care ar putea contribui la reducerea
abandonului şcolar, cum ar fi: identificarea elevilor care au acumulat foarte multe absenţe, pentru a fi menţinuţi în
sistemul de învăţământ de stat, implicarea familiei în reabilitarea şcolară a elevului. Profesorii diriginţi vor lua
legătura cu elevii şi cu părinţii acestora pentru a identifica cauzele pentru care aceştia au lipsit de la şcoală. O altă
măsură care poate fi luată pentru a preveni abandonul şcolar este implicarea de către profesori a tuturor elevilor
clasei în activitatea de predare- învăţare, nu numai a celor cu rezultate bune la învăţătură. Tot pentru a determina
elevii să continuie studiile se pot derula în unităţile de învăţământ şi alte activităţi, cum ar fi: activităţi educative
desfăşurate în timpul vacanţelor, programele de tip ,,Şcoală după şcoală‟‟, organizarea unor activităţi extraşcolare
variate (competiţii sportive, concursuri la diferite discipline, vizite la muzee). De asemenea, profesorii diriginţi pot
realiza activităţi de consiliere a părinţilor, prin discutarea unor teme diverse despre consecinţele abandonului şcolar..
Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar trebuie să discute cu elevii, mai ales cu cei din anii terminali, pentru
ca aceştia să înţeleagă cât de importantă este terminarea unui liceu sau a unei şcoli profesionale. Autorităţile
comunităţii locale (poliţia locală, pompieri, jandarmi) se pot implica în reducerea abandonului şcolar prin vizite la
şcoală, exerciţii de simulare a incendiilor, sau prin campanii de prevenire a delicvenţei juvenile. Autorităţile
naţionale au iniţiat o serie de programe menite să stopeze fenomenul de abandon şcolar, cum ar fi: programul ,,
Cornul și laptele‟‟, acordarea de burse pentru elevii cu rezultate deosebite la învăţătură, acordarea unui ajutor
bănesc pentru achiziţionarea de computere personale de către elevii cu un venit modest (programul ,,Euro 200‟‟),
programul ,,Bani de liceu‟‟, acordarea de rechizite şcolare elevilor cu o situaţie financiară precară. De asemenea, au
fost achiziționate în mediul rural microbuze şcolare menite să aducă elevii din satele mai îndepărtate la şcoală..
Măsurile de intervenţie pot fi la nivelul şcolii şi constau în îmbunătăţirea climatului şcolar, dar şi axate pe
elevi şi constau în consiliere şcolară, meditaţii, sprijin financiar. Măsurile compensatorii se adresează tinerilor care
au părăsit timpuriu şcoala şi constau în reintegrarea tinerilor în sistemul de învăţământ prin programe de tip ,,a doua
şansă‟‟. De asemenea, se pune accent în România pe dezvoltarea proiectelor care îi vizează pe copiii care aparţin
etniei rome, pentru a participa cât mai mulţi la educaţie. Mulţi copii rromi abandonează şcoala deoarece nu se simt
integraţi în colectivul de elevi sau ajung la şcoli speciale care oferă o calitate mai redusă a informaţiilor şi elevii
progresează mai încet şi asfel rămân în urma celorlalţi elevi. Pentru a limita abandonul şcolar, şcoala, dar şi familia
trebuie să se implice şi să conlucreze în a-l face pe elev să înţeleagă care este importanţa terminării studiilor.
Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar organizează întâlniri cu elevii aflaţi în risc de abandon
şcolar, dar şi cu părinţii acestora pentru a-i determina să conştientizeze care este importanţa şcolii, şi mai ales
absolvirea unui liceu sau a şcolii profesionale. Trebuie să existe o conlucrare foarte bună atât între şcoală şi familie,
dar şi între copii şi părinţi. În acest scop se organizează programe de tip ,,Şcoala părinţilor‟‟, prin care se discută
teme variate, menite să limiteze abandonul şcolar. Elevul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar,
primar, gimnazial, liceal sau profesional trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, atât de către cadrele
didactice, cât şi de către familie. Dacă oferim acces la educaţie de calitate tuturor copiilor şi dacă se promovează
exemplele bune de urmat, putem schimba viaţa în bine a copiilor care nu urmează nicio formă de învăţământ.
BIBLIOGRAFIE
1. C. Neamţu, Devianţa şcolară, Iaşi, Editura Polirom, 2003
2. Voicu, B., (coord) (2010), Renunțarea timpurie la educație: posibile căi de prevenire, Vanemonde, București
3. Montréal : CTREQ. - https://edupass.hypotheses.org/544#Chapitre2 -http://www.unicef.ro/media/buletin-
informativ-nr-7/abandonul-scolar-timpuriu-cauze-siposibilitati-de-prevenire
4. http://is.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/49/2018/03/CP-ISJ- martie2018.pdf
5. http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-deprevenire.html