UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Abandonul școlar în România

COORDONATOR: STUDENTĂ: 
Lect. univ. dr.
Cîrciumaru Marina Florentina
Zamfirescu Gheorghe

BUCUREȘTI
-2022-

1
 Istoria învățământului românesc poate fi structurată în paralel cu liniile de formare a
statului român. Perioada de înainte de 1800 a fost marcată de oportunitățile limitate din educație.
Crearea statului Român modern la începutul secolului al 19-lea duce la o creștere a interesului în
domeniul educației, precum și o construcție treptată a unui sistem de învățământ. În perioada de
după primul război mondial caracteristicile educației s-au schimbat prin integrarea deferitelor
sisteme, datorită creșterii teritoriale și a numărului de cetățeni.
La finalul celui de-al doilea război mondial sistemul educațional liberal a fost schimbat
cu un sistem tipic sovietic. O categorie distinctă a politicilor sociale este reprezentată de
politicile educaționale. Aria lor de cuprindere depinde de sensul dominant asociat termenului de
educație. În general, în funcție de gradul de organizare, se pot distinge: educatie formală,
nonformală și informală.
Educația formală este se suprapune integral cu învățământul, incluzând acțiuni de predare
și instruire proiectate și realizate de personal specializat pentru conducerea învățării pe baza unor
obiective dinainte stabilite în instituții școlare de diferite niveluri, ierarhizare după criterii de
vârstă și performanță. Educația nonformală se desfășoară în afara sistemului de învățământ ca
răspuns la cerințele sociale de permanentizare a învățării. În ceea ce privește educația informală
putem spune că este procesul de asimilare voluntară și involuntară de atitudini, valori, modele de
comportare sau cunoștințe vehiculate în relații sau interacțiuni sociale din mediul personal de
viață, din familie, joc, muncă, bibliotecă, strada, mass media, etc. (Zamfir Elena, Zamfir Cătălin,
1995, p.255).
Potrivit legii învățîmântului din România, rata abandonului școlar este diferența dintre
numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar și cel al elevilor aflați în evidență la sfârșitul
aceluiași an școlar, exprimată ca raport procentual față de numărul elevilor înscriși la începutul
anului. Abandonul școlar înseamnă că elevii renunță să mai frecventeze școala. De pe site-ul
ministerului învățământului aflăm că rata abandonului școlar a crescut mai ales în ultimii ani de
când a apărut pandemia de coronavirus. În învățământul primar, abandonul școlar a crescut
constant după momentul trecerii la 10 ani de școlaritate obligatorie; situația s-a îmbunătățit în
perioada 2012-2014, însă ulterior valoarea indicatorului a înregistrat o nouă creștere. În anul
școlar de referință, valoarea indicatorului înregistrează o tendință ascendentă, valoarea fiind de
2%. Diferența pe medii de rezidență scade ușor, mediul rural fiind în continuare defavorizat.

2
Decalajul pe sexe se păstrează constant față de anul școlar anterior (2,1% băieți din ciclul primar
abandonează școala, comparativ cu 1,8% fete),potrivit ministerului.
(https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-a-crescut-la-toate-nivelurile-de-invatamant-din-
scoala-primara-pana-la-universitate-ministerul-educatiei-se-pierde-aproape-un-sfert-dintr-o-
generatie-in-8-ani-de-scoala-in-mediu/).
Abandonul şcolar reprezintă comportamentul definitiv ce constă în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei
calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte
dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest
abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci
până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi
cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă
gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de
toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât
copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor. Există și situații în care copiii sunt nevoiți
să renunțe la școala din motive care nu depind de ei: lipsa banilor, nivelul de educație scăzut al
părinților, lipsa unei școli în localitatea în care locuiesc, lipsa mijloacelor de transport până la cea
mai apropiată școală, etc. Societatea are de pierdut în ambele cazuri atunci când copiii renunță în
mod voluntar la școală sau sunt forțați de împrejurări. Efectele abandonului şcolar demonstrează
că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala
nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația
morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În
al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi
reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc
investiția cerută de formarea inițială.
Sunt de părere că cel mai important factor care favorizează abandonul școlar este dat de
lipsa posibilităților financiare ale părinților. La acesta adugandu-se o familie numeroasă pentru
care nu există suficientă hrană, obiectele vestimentare fiind și ele insuficiente. Tot în cazul
acestor familii, copiii sunt folosiți ca forță de muncă în gospodării, la muncile câmpului sau
rămân acasă pentru a-și îngijii frații mai mici. Un alt factor important în ceea cee ace privește

3
acest fenomen negativ care afectează întreaga Românie este nivelul de educație scăzut al
părinților. Există părinți care își încurajează copiii să renunțe la studii spunându-le că nu-i ajută
la nimic, dacă ei s-au descurcat în viață fără a merge prea mult la școală, la fel pot face și ei.
Aceste concepții le-am auzit mai ales în cazul celor care au muncit în străinătate în diverse de
domenii, unde nu au avut nevoie de calificări.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi
copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin
muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin
economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care
poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea
fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de
instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi
asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. Este foarte
importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să
încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi
comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele
violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor
de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un
factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor
pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai
mult, emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii,
fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia
şcolară a copiilor.
De câţiva ani, statul oferă o serie de programe sociale pentru menţinerea elevilor în
unităţile de învăţământ. Câteva dintre acestea sunt: programul „Euro 200” pentru finanţarea de
achiziţie de calculatoare personale, diferitele tipuri de burse, rechizite şcolare, decontarea
cheltuielilor de transport pentru elevii din mediu rural etc. Acestea sunt numai câteva exemple
care pot influenţa scăderea ratei abandonului şcolar, mai ales în cazul elevilor care provin din
familii cu venituri mici sau foarte mici. Pe lângă acestea este importantă şi infrastructura şcolară,
cadrele didactice şi atitudinea familiei şi a societăţi faţă de „carte” din care provine copilul.

4
 n primul rand, specialistii trebuie sa lupte cu barierele sociale si cu familiile dezbinate,
care refuza sa isi trimita copiii la scoala. De asemenea, pentru a preveni abandonul scolar, cei
care trebuie sa inteleaga cat de importanta este educatia sunt copiii. Asadar, specialistii in
educatie spun ca cel mai important lucru este acela ca elevii să constientizeze ca succesul scolar
le poate aduce o viata mai buna, plina de satisfactii.
La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi
frecvente, de integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu
profesorii şi cu colegii. La nivelul şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul
şcolar. Cadrele didactice pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar timpuriu,
deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora şi
pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale competente pentru a
interveni la nevoie.
Sunt de părere că încercările guvernului României de a stopa acest fenomen îngrijorător
legat de abandonul școlar se opresc întotdeauna la jumătate. Desi se încearcă implementarea unor
programe care să reducă acest fenomen, aceștia nu se ocupă de ceea ce este important și anume:
cauzele pentru care se ajunge la asemenea situații. Consider că este esențial ca oamenii să
verifice mai întâi cauzele iar apoi să se ia măsuri în acest sens. Ar fi mult mai ușor pentru toată
lume, s-ar face economii considerabile. Schimbările din sistem s-au făcut haotic fără o analiză
clară, fără o privire în viitor. Nici un ministru din cei 27(care au fost începând cu anul 1990), câţi
s-au aşezat la catedra educaţiei, nu a mers la rădăcina problemei: schimbarea mentalităţii
profesorilor ca să nu-i mai scape din mână pe elevii care vor altceva, vor ca şcoala să-i provoace,
să nu-i mai plictisească.

Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii şi

creşterii economice. Cei care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la
procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin activi. Abandonul şcolar afectează şi procesul de
inovare şi creştere, pentru că aceasta se bazează pe forţa de muncă competentă în întreaga
economie, nu doar pe cea din sectoarele de înaltă tehnologie. Potrivit Comisiei Europene,
„reducerea cu numai un punct procentual a ratei europene medii de părăsire timpurie a şcolii ar
permite economiei europene să dispună în fiecare an de aproape o jumătate de milion de tineri
lucrători calificaţi”. (https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-a-crescut-la-toate-nivelurile-de-

5
invatamant-din-scoala-primara-pana-la-universitate-ministerul-educatiei-se-pierde-aproape-un-
sfert-dintr-o-generatie-in-8-ani-de-scoala-in-mediu/).

Bibliografie:

1. Pop Luana Miruna, Politici sociale, Elemente de teorie, analiză și evaluarea a politicilor
sociale, Editura Economică, București, 2005;
2. Preda Marin, Politica socială românească între sărăcie și globalizare, Editura Polirom,
Iași, 2007;
3. Zamfir Elena, Zamfir Cătălin, Politici sociale, România în context european, Editura
Alternative, București, 1995;
4. https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-a-crescut-la-toate-nivelurile-de-invatamant-
din-scoala-primara-pana-la-universitate-ministerul-educatiei-se-pierde-aproape-un-sfert-
dintr-o-generatie-in-8-ani-de-scoala-in-mediu/ ;
5. https://www.edu.ro/Proiect_HG_Euro_200_modificare_culoare_bon_valoric);
6. (https://www.edupedu.ro/abandonul-scolar-a-crescut-la-toate-nivelurile-de-invatamant-
din-scoala-primara-pana-la-universitate-ministerul-educatiei-se-pierde-aproape-un-sfert-
dintr-o-generatie-in-8-ani-de-scoala-in-mediu/.