Ce este abandonul școlar?

Cauze și modalități de
prevenire
Posted onoctombrie 20, 2015AuthorAlin Vasile Goga

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de
prevenire a abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea
sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei
care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în
repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de
învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi
cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se
confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu
contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.

Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei
care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung,
o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.

Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor
cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării factorilor care ar
favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru
rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem câteva
cauze:

 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în
primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri
la oamenii mai avuți din satele respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează
posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori
exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile
de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care
poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea
fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire
existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei
pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară
vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de
subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o simplă părere fără cunoaşterea
generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale de practicare a unor
îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau
eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există
 şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală.
Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele
violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de
posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor
important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea
nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de
muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau
cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
 factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,
competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de
abandon şcolar.
 anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilîrie; dorința
de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor
negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume bauturi alcoolice, să
consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.

Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:

 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
 În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe
o perioadă foarte îndelungată.

Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:

 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate

pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.

În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului despre
şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi
de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.

Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare
după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere
este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi
că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar
trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie
diferită faţă de restul copiilor.

În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei
pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi apartenenţă la
neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o „unicitate
pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. „Unicitatea pozitivă” care în
esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar,
primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine
în sistemul educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor
didactice, cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului
şcolar – o problema gravă în România.

Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de responsabilitatea
şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu uităm că
educația depinde foarte mult de familie.

Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte mult
abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi să
conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.

Abandonul şcolar este prezent azi în 40% din unităţile de învăţământ din mediul rural, cele mai multe cazuri fiind
înregistrate în licee. În ceea ce priveşte absenteismul de la ore, acesta apare cel mai des tot în învăţământul liceal.
Paradoxal sau nu, Regiunea Bucureşti - Ilfov are cele mai slabe rezultate privind prezenţa la ore, cu o medie
anuală de absenţe de peste 32 de ore/elev. Aceste date reies din studiul „Investiţie în educaţia copiilor din mediul
rural", realizat de către Fundaţia World Vision România, la iniţiativa şi cu finanţarea Fundaţiei Vodafone
România. Cercetarea este reprezentativă la nivel naţional şi a fost efectuată în perioada februarie - iulie 2017.
Astfel, peste două treimi din unităţile de învăţământ din mediul rural se confruntă cu cel puţin un factor de risc
educaţional, cum ar fi rezultate slabe la evaluarea naţională, risc de abandon şcolar, rate ridicate de absenteism şi
repetenţie, şi cu unul sau mai mulţi factori de risc socio-educaţionali, cum ar fi elevi proveniţi din familii
dezavantajate economic sau spaţii şi dotări materiale insuficiente. Studiul amintit mai arată că şapte din zece
unităţi de învăţământ din mediul rural au elevi care repetă clasa, iar Regiunea Centru – judeţele Alba, Braşov,
Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu – are cel mai mare procent de repetenţie. În ceea ce priveşte provenienţa
elevilor din familii dezavantajate economic, două treimi (62,6%) din unităţile de învăţământ au elevi cu dosar de
bursă socială, elevi instituţionalizaţi sau elevi în plasament. Peste 15% dintre unităţi au semnalat nevoi privind
îmbunătăţirea dotării spaţiului şcolar, procentul cel mai ridicat fiind înregistrat în zona Sud Vest-Oltenia, unde
peste un sfert dintre unităţi (27,8%) au nevoie de astfel de intervenţii. Studiul "Investiţie în educaţia copiilor din
mediul rural" a acoperit 2.591 de unităţi de învăţământ din mediul rural, ceea ce reprezintă peste 80% dintre
şcolile gimnaziale, liceele şi şcolile profesionale existente în acest mediu. Studiul a fost efectuat pe baza datelor
oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Preuniversitar şi a răspunsurilor obţinute la chestionarele aplicate unui număr de peste 3.000 de
cadre didactice şi peste 750 de elevi din mediul rural. „Studiul face o analiză complexă a factorilor de risc ai
abandonului şcolar la care sunt expuşi copiii din mediul rural, unde rata de participare şcolară este cu 20% mai
mică faţă de mediul urban. În acest context, riscul de abandon este major, cu foarte mulţi factori la bază, iar paleta
modelelor de intervenţie poate fi foarte largă. Doar bazându-ne pe astfel de studii, reprezentative pentru starea
învăţământului din mediul rural, putem propune intervenţii valide, care să contribuie la creşterea calităţii educaţiei
şi la prevenirea abandonului şcolar”, a declarat dr. Mihaela-Loredana Nabăr, Head of Grants Acquisitions and
Management Department, Fundaţia World Vision România. Tot ea a adăugat însă şi câteva elemente pozitive ce
reies din acelaşi studiu. Astfel, informatizarea procesului didactic e prezentă în opt din zece unităţi, 19,5% dintre
acestea dispunând de soft educaţional pentru majoritatea disciplinelor de studiu, în timp ce un procent de circa
60% are doar pentru câteva discipline. Rămân însă de investigat competenţele personalului didactic în utilizarea
tehnicii de calcul, prezentă în şcoala românească astăzi. Asta ca răspuns al faptului că 70% dintre elevi doresc să
înveţe folosind mijloace modern, adică calculatorul, în timp ce doar 18% dintre elevi ar prefera în continuare să
dea credit mijloacelor clasice de predare. Şi un ultim paradox, dotarea unităţilor de învăţământ cu calculatoare e
mai bună în mediul rural decât în cel urban, 6 – 20 de elevi la un calculator faţă de 15 – 53 de elevi la un
calculator. La rândul ei, Angela Galeţa, Directorul Fundaţiei Vodafone România, a întărit şi ea importanţa
studiului menţionat mai sus: „Am iniţiat acest studiu din nevoia de a identifica zonele în care Fundaţia Vodafone
România va investi prin programele de educaţie, astfel încât acestea să aibă un impact real şi vizibil. În mediul
rural, mulţi copii renunţă la şcoală, iar numeroşi elevi se află în imposibilitatea de a urma un liceu sau o şcoală
profesională din cauza sarăciei. Mai târziu, aceşti tineri se confruntă cu dificultăţi în integrarea pe piaţa muncii şi
chiar în societate, aspecte pe care sperăm să le îmbunătăţim cu ajutorul programelor pe care le vom derula”.

Citeste mai mult: adev.ro/owxzlu

In ultimii ani, cifrele privitoare la abandonul scolar in cazul elevilor din Romania sunt din ce in ce mai
ingrijoratoare. Ultimele statistici arata ca 1,5% dintre elevii din invatamantul primar si gimnazial renunta la
scoala, in timp ce 7,9% dintre persoanele inscrise in institutiile postliceale parasesc sistemul de educatie.

Aceste rezultate se traduc printr-o problema extrem de grava pentru invatamantul romanesc de stat, cu consecinte
serioase la nivelul intregii societati. Cauzele sunt diverse, printre ele aflandu-se mediul familial precar, situatia
economica, dar si metodele invechite de predare, care nu stimuleaza si nu motiveaza elevii sa isi finalizeze
studiile.
Iata ce solutii trebuie sa fie aplicate pentru a remedia situatia!

1. Intelegerea cauzelor principale

Pentru a combate fenomenul este necesara, in primul rand, intelegerea cauzelor. Pe langa cele de ordin social
(situatia economica, modelul oferit de parinti si dezorganizarea familiei, lipsa unui loc de munca) si de ordin
psihologic (motivatia scazuta, lipsa de interes, anxietatea, pasivitatea), cauzele psihopedagogice joaca un rol
extrem de important. Acestea din urma pot fi transformate in oportunitati de dezvoltare si de imbunatatire a
sistemului actual de invatamant.

2. Implementarea unei metodologii centrate pe elev

Date fiind cauzele prezentate mai sus, este necesara aplicarea unei metodologii diferite fata de cea clasica, folosita
in majoritatea scolilor. Cadrele didactice trebuie sa se concentreze mai putin pe predarea propriu-zisa si mai mult
pe stimularea initiativei si participarii elevilor.

 Apelarea la stiluri diferite de invatare

Scolile traditionale prezinta materia dintr-o perspectiva rigida, axata pe citire si memorare a informatiilor.
Specialistii in educatie propun o metoda actuala, care implica folosirea diferitelor stiluri de invatare, pentru a
stimula si pentru a trezi interesul copiilor. De exemplu, metoda vizuala ar putea fi pusa in aplicare cu usurinta,
profesorul folosind o tabla magnetica pentru a expune lectiile prin scheme, desene, culori si grafice. Astfel, cei
mici pot intelege cu usurinta concepte complexe si abstracte, cu ajutorul unei expuneri simple si interactive.

 Incurajarea elevilor de a pune teoria in practica

Aceasta poate fi o metoda excelenta de a stimula interesul elevilor si de a-i face pe acestia sa preia procesul de
invatare in propriile maini. De exemplu, institutiile scolare pot investi in instrumente muzicale, destinate orelor de
muzica. In acest fel, tinerii vor avea o activitate concreta, interesanta si placuta, care ii va determina sa studieze
mai mult si sa inteleaga mai bine notiunile teoretice.

 Lectiile interactive

In prezent, modul de desfasurare a unei ore implica adesea un monolog al profesorului, la care elevul asista, apoi
isi efectueaza temele, pe baza cunostintelor retinute in clasa. De cele mai multe ori, acest proces face ca elevii sa
ramana pasivi si dezinteresati, facand doar strictul necesar, pentru a obtine o nota satisfacatoare.
In schimb, lectiile pe baza de proiecte individuale sau de grup permit copiilor sa vina cu propriile idei si sa
prezinte informatia intr-un mod placut pentru ei. De exemplu, un flipchart de la Absolutoffice.ro, pe care elevii sa
creeze prezentari originale, poate fi o solutie eficienta. Astfel, elevii pot alege singuri modul in care isi
structureaza datele, in acest mod invatand si implicandu-se intr-o masura mult mai mare.

3. Incurajarea elevilor spre implicare

Elevii sunt deja obisnuiti cu metodele vechi de predare, astfel ca ei asista la ore cu pasivitate, fara a lua in calcul
posibilitatea de a interveni sau de a participa activ. Acestia trebuie stimulati si invitati sa preia controlul asupra
lectiilor. Profesorii pot solicita exemple personale din partea copiilor, astfel integrandu-i in procesul de invatare si
oferindu-le sansa de a se simti o parte importanta a orelor. De asemenea, feedback-ul constructiv este un element
obligatoriu, care le da elevilor posibilitatea de a se autoevalua, corecta si dezvolta armonios, fiind ambitionati sa
acumuleze cat mai multe informatii si abilitati.

Acestea fiind spuse, problema acuta a abandonului scolar in Romania ar putea fi diminuata semnificativ, prin
aplicarea metodelor actuale de invatare si prin plasarea accentului pe elev si pe potentialul sau.

ABANDONUL ŞCOLAR
CAUZE ŞI MODALITĂŢI DE PREVENIRE
 Andone Crenguţa - profesor
Colegiul Tehnic de Transporturi Braşov

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă

şi şcoală prin intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea
exemplului. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l
desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar, care a devenit
din ce în ce mai frecvent.

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării

şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei
calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care
abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât
mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea
a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună
anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează
în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de
grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării
socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de
cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt
viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care
depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească
dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în
vederea identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii,
pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon
şcolar.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să
studiem câteva cauze:
 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de
succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor
gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile
proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor
resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă
de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin
dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care poate fi
susceptibilă față de instituțiile formale.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din
asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei
infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au
domiciliul la distanțe mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo
susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de
subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o simplă părere fără
cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale
de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând
şcoala.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul
socio-cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita
sau eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu
şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin
atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti
ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental: fuga de la şcoală,
absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi
suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje
manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea
abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai
reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de
muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija
unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții
de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv,
divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau,
dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
  factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale,
prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte
cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final,
abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul,
absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de
atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în
apariția fenomenului de abandon şcolar.
 anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din
copilîrie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte,
haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează
şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să
fumeze, să consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la
şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora
în sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar
sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
 În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un
pericol imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce
se desfăşoară pe o perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale
adecvate pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice - depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin
popularizarea legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea
conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari - viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i
informa cu privire la şcoală, ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în
viața unui individ.
 Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul
educativ, fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul
lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un
statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate
face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat
de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de
nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi
nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul
copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a
existenţei membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor
le oferă identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit
prin numeroase teritorii, le crează o "unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara
trăsăturilor caracteristice unui popor. "Unicitatea pozitivă" care în esenţă arată demnitatea neamului lor,
se opune aceleia "negative", aceea care a fost impusă mediatizării care condamnă la inhibare, la
izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial,
liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în
sistemul educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor
didactice, cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea
abandonului şcolar – o problema gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte,
de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se
dezvolte şi să nu uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o
temă foarte mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă
să-i determine pe elevi să conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România,
abandonul şcolar reprezintă un motiv de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație
foarte strânsă cu membrii familiei.

Bibliografie:
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)
 1.6 PREVENIREA ABANDONULUI SCOLAR

In lucrarea sa “Devianta scolara…” Cristina Neamtu aminteste urmatorul rationament explicativ al

mecanismelor de producere si combatere a fenomenului de abandon scolar:
“In conditiile aspiratiei lor firesti catre autonomie si independenta financiara, tinerii doresc sa paraseasca
scoala cat mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent, cu norma intreaga, si pentru a putea castiga cat
mai mult. Cei care aspira la o viata independenta resping ideea unui invatamant obligatoriu extins la 10-12 ani,
deoarece fata de idealul si trebuintele lor imediate educatia scolara nu aduce recompensele dorite ”(Neamtu,C,
Devianta Scolara, 2003). In acest context s-a avansat ideea ca absenteismul si delicventa pot fi diminuate daca li
se va permite tinerilor sa-si asume o pozitie productiva pe piata muncii. Se estimeaza chiar ca abandonul scolar
temporar poate avea efecte benefice in cazul unei categorii de elevi, si anume elevii care au nevoie sa paseasca in
afara fluxului procesului educativ scolar si sa munceasca o perioada de timp. O asemenea situatie poate conduce
la aplanarea tensiunilor dintre elev si scoala, precum si la structurarea unui nou sistem de prioritati pentru elev.
Astfel, munca poate oferii o noua perspectiva asupra vietii, in sensul ca tanarul poate realiza ca munca
necalificata, cum este cea pe care va putea sa o presteze daca nu isi finalizeaza studiile, nu aduce recompensele
estimate. In urma unor asemenea experiente, adolescentul va fi fericit sa revina la scoala si poate realiza chiar noi
niveluri de performanta academica dupa revenire.” 3
Se propune, prin urmare, ca solutie pentru prevenirea abandonului scolar acceptarea de catre familie si
societate a unui abandon temporar al elevului, astfel incat el sa poata avea experienta nefericita a propriei
autonomii financiare. In mod cert, experienta lui va fi una nefericita pentru ca anterior el nu realizase costul
facilitatilor de care se bucura ca si elev, sub ocrotirea parintilor. Din aceasta perspectiva, intr-adevar abandonul
temporar ar fi o solutie miraculoasa.
Exista insa si cateva carente ale acestui principiu care trebuie evidentiate. Mai intai o intrebare se impune:
va merge copilul sa munceasca in acest timp sau, cum se intampla adesea, el primeste in continuare masa calda de
la parinti si banii (fie si putini) pentru divertisment, considerand, astfel, lipsit de importanta serviciul? Pe de alta
parte, o mare problema o reprezinta si sistemul de valori al elevului, transmis de familie si modelat in mediul sau
ecologic – sau chiar modificat radical de prietenii sai.
 Daca pentru el a trai din banii proprii nu este o valoare care alimenteaza stima de sine, este foarte probabil
ca abandonul temporar sa se permanentizeze si chiar sa se converteasca in alte fenomene indezirabile social.
Programul de prevenire a abandonului scolar “Junior Achievement”

Acest program vine ca o completare la programa scolara a Ministerului Educatiei si Cercetarii si ajuta
tinerii sa-si dezvolte abilitati de comunicare si integrare in societate, abilitati esentiale pentru obtinerea succesului
pe piata libera a fortei de munca.

Programul de “prevenire a abandonului scolar’ se adreseaza elevilor cu varste cuprinse intre 13 si 15 ani.

Obiectivele vizate prin implentarea program sunt urmatoarele:

- Elevii vor descoperi ce relatie exista intre educatie si optiunile de cariera pe care le pot face si vor invata care
sunt aptitudinile si abilitatile de care vor avea nevoie in viitor.
- Elevii vor juca “SUCCES”, un joc-simulare, prin care se ilustreaza relatia dintre nivelul de educatie si sansele de
realizare a obiectivelor personale.
- Elevii vor lucra in echipe pentru a descoperi care sunt cheltuielile de scolarizare si care este costul de
oportunitate suportat de elevi prin continuarea educatiei; in acest sens, se vor citi si interpreta rezultatele jocului
“SUCCES”.
- Elevii vor lucra pe grupe pentru a intocmi bugete lunare, avand la dispozitie, pe de o parte, veniturile aferente
locurilor de munca pe care si le doresc si, pe de alta parte, informatii din ziarele locale si alte surse privind
cheltuielile pe care le presupune un trai decent.
- Elevii isi vor descoperi calitatile si aptitudinile prin realizarea de autoevaluari si vor invata care sunt modalitatile
de dobandire a abilitatilor solicitate in carierele profesionale pe care si le doresc.
- Elevii vor elabora mai multe definitii ale succesului, dupa care vor incerca sa identifice obiectivele si scopurile
punctuale pe care trebuie sa le atinga in drumul lor spre succes.

Rezultate preconizate prin implenetarea programului:

- reducerea numarului de elevi care abandoneaza, prea devreme, scoala;
- explorarea relatiei dintre nivelul de educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale;
- invatarea responsabilitatii implicate de asigurarea, prin eforturi proprii, a unui nivel de trai decent;
- examinarea oportunitatilor de cariera prin raportatea acestora atat la nivelul de educatie, aptitudinile si abilitatile
elevilor, cat si la obiectivele de viitor si stilul de viata pe care acestia si-l doresc.

Acest program este foarte bun pentru ca le arata elevilor beneficiile studiului in viitor,iar facand bugetele
familiale ii poate motive sa urmeze o cariera care sa le permita un trai decent.Totusi acest program are si minusuri
deoarece nu este la fel de efficient pentru copiii din mediile defavorizate.(junior Achievement Romania,
www.jar.ro)
 Cosmovici, in lucrarea sa “Psihologie scolara” prezinta ca masura de preventie a esecului scolar
“parteneriatul scoala-familie”, deoarece pentru multi elevi factorii esecului scolar se situeaza in familie, si nu in
cadrul contextului scolar.Pentru buna functionare a relatiei “scoala-familie” este necesar ca parintii sa acorde
importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a
copiilor, de perspectivele lor sociale.Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru cultural
adecvat, deoarece s-a constatatca precaritatea culturala a familieipoate provoca un retardal dezvoltarii
intelectualegenerale a copilului.
O alta masura amintita de autor este creearea unor situatii speciale de success pentru elevii cu dificultati
scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in
propriile posibilitati. Pentru aceasta este necesar ca profesorul sa sties a dozeze in asa fel dificultatile
sarcinilorpropuse elevilor, incat acestia sa fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita
(Cosmovici,A; Iacob,L.,1998,p.224). Sistemul de recunoastere a meritelor din invatamantul romanesc ii
avantajeaza pe cei cu un nivel de inteligenta ridicat. Nu exista o evaluare diferentiata,singurul criteriu de evaluare
fiind reproducerea informatiei. Un bun exemplu de urmat sunt scolile din Statele Unite unde exista o multime de
cubluri (de teatru, echipa de fotbal,majorette) care permit copiilor sa se integreze si sa experimenteze succesul.

Abandonul scolar in randul adolescentilor

De ce rata abandonului scolar este in continua crestere? Tot mai multi parinti si profesori se intreaba din ce in ce
mai des acest lucru.
Cauzele acestei cresteri difera de la o tara la alta, de la o cultura la alta iar consecintele nefaste ale abandonului
scolar in randul adolescentilor poate atinge cote alarmante.
Abandonul scolar reprezinta o problema globala majora iar statisticile arata ca aceasta se va accentua datorita
crizei economice. In tara noastra abandonul scolar a crescut cu o treime in ultimii noua ani.
Prevenirea abandonului scolar impune introducerea unor masuri menite sa incurajeze participarea tuturor elevilor
la orele de curs, aceste masuri fiind inca disputate si aflate in proces de perfectionare.
Pentru a putea preveni abandonul scolar, trebuie ca mai intai sa tinem cont de factorii care declanseaza in mintea
adolescentului, dorinta de abandon. Cauzele pot fi diverse, insa intotdeauna ele apar din exterior si se dezvolta in
interior, de cele mai multe ori sub forma unor dorinte care daca nu sunt alimentate pozitiv pot conduce la frustrari,
dezamagiri, stima de sine scazuta etc.
Adesea, cauzele abandonului scolar provin din mediul familiar si tin de educatia pe care parintii o ofera in acest
sens, de lipsa resurselor materiale, de timpul pe care parintii il aloca cresterii si dezvoltarii adolescentului.
Este foarte important ca in familia copilului ajuns la stadiul de adolescent, sa existe un model pe care acesta sa-l
urmeze.
Cei mai multi parinti fac greseala de a-si trimite copii la scoala fara a le explica in prealabil de ce este necesar ca
ei sa faca o scoala, care este rolul scolii in viata lor, sau de ce sunt nevoiti sa invete o gama variata de materii pe
care ei le considera inutile. Neintelegand care este rolul scolii in viata lor, acesti copii ajunsi la adolescenta vor
considera ca studiile nu le sunt necesare si prin urmare nu vor mai dori sa le finalizeze.
In acest caz, parintii sunt sfatuiti sa aloce cat mai mult timp adolescentului pentru a putea observa indeaproape
comportamentul si planurile acestuia de viitor, si de asemenea sa il motiveze prezentandu-i exemple pozitive din
care acesta sa inteleaga ca scoala dezvolta aptitudinile intelectuale care il vor ajuta pe viitor sa-si aleaga meseria
potrivita.
O alta cauza a abandonului scolar o reprezinta anturajul din care adolescentul face parte dar si cadrele didactice
care activeaza in unitatea scolara in care acesta isi desfasoara studiile.
In mod normal fiecare adolescent isi alege ca prieteni persoane care ii seamana in functie de obiceiurile sale, de
dorintele pe care le are, de principiile si prejudecatile sale. In acest caz, adolescentul se integreaza usor in anturaj
si este placut de ceilalti membri ai grupului. Dar ce se intampla in cazul in care adolescentul isi alege gresit
anturajul?
Lucrurile se schimba in acest caz, iar adolescentul risca sa nu fie placut de ceilalti membri ai grupului sau
viceversa. Daca membrii grupului nu au aceleasi principii, aceleasi afinitati sau un scop comun, grupul risca sa se
destrame iar in locul prieteniei sa apara antipatia, iar conflictul va fi cuvantul ce va caracteriza grupul respectiv.
De cele mai multe ori membrii grupului devin reticenti atunci cand vine vorba de aparitia unui nou membru in
anturaj. Un exemplu pertinent il reprezinta aparitia in clasa a unui nou coleg.
La prima vedere ceilalti colegi il privesc pe noul venit ca pe un intrus, ca pe cineva care le perturba linistea.
Urmeaza mai apoi acceptarea si integrarea noului coleg in grupul clasei. Insa exista posibilitatea ca „intrusul” sa
nu fie acceptat de catre ceilalti din diverse motive: datorita dezinteresului fata de invatare sau dimpotriva datorita
dorintei de a concura si de a castiga intotdeauna in fata celorlalti, datorita lipsei sale de tact la adresa colegilor sau
viceversa, datorita izolarii de ceilalti sau dimpotriva a dorintei excesive de afirmare, datorita vocabularului
nepotrivit sau din contra a folosirii unui limbaj mult prea sofisticat, datorita atitudinii de inferioritate sau
dimpotriva a unei atitudini de superioritate fata de ceilalti colegi etc.
Respingerea adolescentului din cadrul grupului de colegi atrage dupa sine dorinta de abandon scolar.
Pentru prevenirea acestei situatii adolescentul care doreste sa se integreze in grupul colegial trebuie sa aiba in
vedere urmatoarele aspecte: in primul rand trebuie sa inteleaga si sa accepte ca fiecare persoana este diferita si ca
are atat defecte cat si calitati si indiferent de aceste defecte sau calitati, datoria lui este sa respecte persoanele din
jur pentru ca la randul sau sa fie respectat. Pe de alta parte acesta nu trebuie sa accepte lipsa de respect afisata de
ceilalti la adresa lui si trebuie sa gestioneze situatia in asa fel incat sa nu aduca prejudicii morale celorlalti.
Un alt factor important in aparitia si prevenirea abandonului scolar il reprezinta cadrele didactice.
Cadrele didactice isi asuma rolul de profesionisti in meseria pe care o exercita dar si de indrumatori, educatori ai
elevului.
Din punct de vedere educational, ca si indrumator al adolescentului, profesorul se angajeaza in procesul de
formare- maturizare al acestuia. Profesorul se foloseste de psihologie pentru a scoate la iveala aptitudinile si
talentele adolescentului. Psihologia pe care se bazeaza profesorul poate fi caractetizata prin trei cuvinte de ordine:
motivare, recunoastere,invatare responsabila.
Un cadru didactic competent descopera in timp util cauza care sta la baza lipsei de motivare si apeleaza la diverse
trucuri pentru a-l motiva pe elev. Un exemplu relevant ar fi folosirea talentelor elevului in scopul motivarii
acestuia, adica, daca de exemplu adolescentului ii place sa se joace cu cuvintele, profesorul il poate motiva
punandu-l pe acesta sa faca compuneri pe diferite teme si eventual sa ii impuna si un timp de lucru limita. Dupa
motivare, profesorul trebuie sa recunoasca meritele elevului printr-o nota, prin propulsarea spre participarea la
diverse olimpiade, concursuri etc. Procesul final se va incheia cu dezvoltarea responsabilitatii adolescentului fata
de invatare care implica organizarea timpului de lucru in clasa, organizarea temelor etc.
In cazul in care cadrele didactice din unitatea de invatamant in care adolescentul studiaza, nu sunt competente si
nu au capacitatea de a motiva elevul pentru a scoate la suprafata talentele si aptitudinile sale, acesta din urma va fi
dezamagit si va avea impresia ca talentele nu-i sunt recunoscute.
Drept urmare, in lipsa unei motivari, in lipsa recunoasterii meritelor sale de catre profesor dar si lipsa de tact a
cadrelor didactice de a-l face pe adolescent sa constientizeze statutul sau de elev si responsabilitatea sa care o
reprezinta invatarea, pot conduce la abandonarea unitatii de invatamant si dezinteres total fata de invatare.
In conditiile actuale, datorita sistemului de invatamant care nu mai garanteaza gasirea unui loc de munca dupa
obtinerea diplomei de bacalaureat sau de licenta, dar si numarul scazut al locurilor de munca vacante sau a
situatiei materiale precare, cei mai multi adolescenti resping ideea continuarii studiilor.
Crearea unor conditii favorabile invatarii atat acasa cat si in scoala, implicarea parintilor si a cadrelor didactice in
motivarea adolescentului spre studiu, constientizarea importantei studiului de catre copii/ adolescenti, mentinerea
interesului pentru studiu dar si rasplatirea eforturilor intelectuale prin diplome, note, medalii sau resurse materiale,
pot avea o mare contributie in prevenirea abandonului scolar