Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi
pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în
repetate rânduri în şcoală.

Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de
învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o
grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi
nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai
consideră şcoala un viitor.

Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este

considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea
profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală şi civică
necesară exercitării rolului de părinte şi celui  de  cetățean  al  unei  comunități.  În al 
doilea  rând,  neavând  o  calificare, cei  care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi
reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care
depăşesc investiția cerută de formarea inițială.

Cauzele abandonului școlar

Cauzele generale ale abandonului școlar sunt de trei tipuri:
1. cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice și psihice) – rar întâlnite în școala
noastră;
2. cauze pedagogice
 relația profesor-elev,
 relațiile dintre elevi,
 ritmul muncii școlare,
 atitudinea elevilor față de învățătuă și muncă,
  lipsa de motivație a învățăturii,
 orientarea școlară și profesională defectuoasă,
 atmosfera nefavorabilă din școală și societate față de învățătură și față de
muncă etc.
3. cauze socio-familiale
 climatul cultural-educativ,
 familii dezorganizate,
 dezinteresul părinților,
 conflicte familiale,
 atitudinea familiei față de școală,
 comportamentul prea liberal al părinților,
 cerințe ce depășesc posibilitățile elevului.

Referindu-ne la cauzele pedagogice, în situația școlii noastre, le putem elimina

 pe cele care se referă la competența cadrelor didactice și

 pe cele referitoare la atmosfera din școala. Aceasta este favorabilă procesului de
învățământ și dezvoltării armonioase a personalității elevilor, în concordanță cu nevoile și
cu posibilitățile fiecăruia.
Personal, consider că vina aparține în exclusivitate contextului social în care ne aflăm.
Atitudinea negativă a unor elevi față de învățătură și muncă este urmarea lipsei motivație.
Aceasta este cauzată de problemele familiei care nu întrezăresc o rezolvare:

 lipsa unui loc de muncă,

 lipsa banilor,
 conflictele generate de aceastea,
 atitudinea familiei față de școala etc.
 Măsuri  de  prevenire a abandonului școlar
 psiho-pedagogice și psihosociologice
(urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru realizarea unei 
inserții socio-familiale pozitive);
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice și psihosociale, ur
mărind prevenirea riscurilor de abandon;
 psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comp
ortamentale, emoționale, tendințe agresive);
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creșterea gradului
de influențare socială prin popularizarea legilor și prin  propagandă juridică, în general.

Demersuri și acțiuni
Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului
școlar propun o serie de demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau
consideră că ar putea fi utile în lupta împotriva acestor două fenomene din educație:

 activități de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar,

urmate de măsuri de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 informarea imediată a părinților cu privire instalarea fenomenului de absenteism
școlar;
 discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către
psihologul/consilierul școlar;
 înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de
semestru școlar;
 organizarea semestrială a lectoratelor cu părinții cu implicarea
 mediatorului școlar,
 a psihologului școlii,
 a preotului,
 a polițiștilor,
 a reprezentanților autorităților locale;
 activități pentru îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi –
copii
 ex: cu privire la consecințele în plan emoțional ale violenței asupra
copiilor;
 activități cu părinții, la nivelul școlii, sau în cadrul orelor de dirigenție
 ex: cu tema ,,De ce chiulesc de la scoală?”;
 activități de sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare;
 menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de
siguranţă afectivă pentru toţi elevii;
 metode de predare – învăţare atractive;
 promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare
modeste să experimenteze succesul. De aasemenea, se urmărește evitarea constituirii unor
elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei;
 comunicarea eficientă
 să folosească ascultarea activă,
 să evite etichetarea elevilor,
 să critice constructiv,
 să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor;
 notarea riguroasă a absenţelor la fiecare oră de curs.
 Concluzii
Comunitățile școlare analizate concluzionează următoarele:

1. Absenteismul și abandonul şcolar sunt fenomene cu cauze multiple, dar cele mai
multe cauze sunt legate de problemele familiilor.
2. Datorită abandonului școlar tinerii și adulții de astăzi sunt obligați să muncească
la negru sau „cu ziua”, fără a se putea angaja cu carte de muncă pe termen lung. Astfel se
propagă mai departe starea de sărăcie în propriile familii și modelul părinților fără
educație și fără perspectivă.
3. Eforturile școlii și ale asistentului social din comunitate sunt zadarnice fără
colaborarea familiei.
4. O primă condiţie a prevenirii absenteismului şcolar este aceea a sesizării din timp
a primelor semne de manifestare ale fenomenului, urmate de foarte bună colaborare între
cadrele didactice de la clasă (consiliul clasei) și părinţii elevilor.
5. În tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a
abandonului școlar, cei trei poli de acțiune ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA
trebuie să-și unească forțele pentru binele, dezvoltarea și bunăstarea generațiilor prezente
și viitoare de elevi.
 BIBLIOGRAFIE

1. Wikipedia
2. https://acced.isjtulcea.ro/wp-content/uploads/2019/02/Absenteism-si-abandon-
scolar-in-comunitatile-din-proiect-1.pdf
3. https://edict.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/