PREGATIREA

BIOLOGICA
 Pregatirea biologica a bolnavilor
Pregatirea biologica a bolnavilor ce necesita interventii chirurgicale vizeaza
atat cercetarea constantelor hemostatice, cat si tratamentul unor eventuale tare biologice ce ar
putea ingreuna evolutia postoperatorie favorabila. Un factor important in alegerea tipului de
pregatire biologica il reprezinta varsta pacientului. La bolnavii tineri, fara antecedente patologice
deosebite, este sufic ienta cercetarea hemoleucrogramei, a timpului de sangerare si coagulare, un
sumar de urina si masurarea tensiunii arteriale. Regimul igieno-dietetic in zilele premergatoare
operatiei va fi normal. Pe masura cresterii varstei pacientilor, investigatie premergatoare
operatiei trebuie sa fie din ce in ce mai complexe pentru a stabili cu exactitate starea biologica
si eventual a descoperi afeciuni nediagnosticate si netratate pana la momentul internarii.
In situatia in care se decelereaza modifc a r i biologice se impune, ca pemergator operaiei, sa se
corecteze med icamento s constantele biologice
Bolnavii tarati, cu evolutie lunga, in antecedente, a unor afectiuni diverse, necesita o pregatire
speciala in functie de suferinta.
a) Bolnavii denutriti necesita cunoasterea tulburarilor metabolice ce pot duce pana la
casexie Acesti bolnavi pierd din greutate, li se diminua, pe langa rezervele adipoase, masa
musculara, sunt palizi, cu edeme si tulburari trofice tegumentare. Reechilibrarea trebuie facuta pe
toate liniile metabolice. De aceea acesti bolnavi trebuie sa primeasca perfuzii cu hidrolizate
proteice, aminoacizi, hidrolizate lipidice, sange proaspat, plasma, solutii cristaloide.
Un rol important in echilibrarea bolnavilor denutriti il are personalul mediu, care trebuie sa
urmareasca alimentarea si hidratarea corecta a lor, avand nevoie de un aport caloric de 3000-3500
cal/zi (nomal 15002000 cal./zi).
b) Bolnavii anemici necesita o investigare atenta pentru cunoasterea cauzei anemiei.
Daca se constata o anemie acuta posthemoragica, echilibrarea este scurta si se face cu
transfuzie de sange si masa proteica dupa care se intervine de urgent a chirurgical pentru
oprirea hemoragiei. Bolnavii curemii cronice, datorate afectiunii chirurgicale (cancere), prin
pierderi r nici si repetate de sange, necesita o echilibrare mai atenta, acesti pacienti prezentand,
alaturi de anemie, hipoproteinemie, precum si modificari in echilibrul hidroelectrolitic.
Anemiile cronice de cauza nechirurgicala necesita tratament medical specific pana la echilibrare,
in cazul in care afectiunea chirurgicala nu este o urgenta.
 c) Pregatirea bolnavilor cardiaci va avea in vedere adaptabilitatea dificila a acestora
la modificarile hemodinamice ce au loc in timpul si ulterior actului operator.

In principiu, orice bolnav cunoscut cu cardiopatie, sau la care examenul clinic descopera

o suferinfa cardiaca, trebuie sa beneficieze de consult cardiologic cu stabilirea unei scheme
terapeutice care sa-i compenseze deficientele cardio-vasculare. D in momentul in care
afeciunile cardiace sunt compensate acesti bolnavi nu mai necesita o pregatire speciala, t ci
doar o monitorizare atenta a funciilor cardiace intra-si postoperator de catre medicul de
anestezie-terapie inlensiva
d)  Pregatirea bolnavilor cu tulburari de coagulare se face dupa precizarea
caracterului tulburarii respective prin cercetarea probelor de coagulare.
Daca suferinta era cunoscuta anterior pacientului, sau daca examinarile de laborator
evidenteaza postoperator vreun deficit de coagulare, acest lucru se poate corecta cu transfuzii de
masa trombocitara sau administrarea factorilor de coagulare absenti corespunzatori de
aceasta tulburare. Trebuie sa se tina seama de faptul ca la majoritatea pacientilor nu se
fac toate probele de coagulare posibile, asa ca o tulburare de coagulare poate scapa
preoperator si se poate manifesta intraoperator cand sangeririle pot fi atat de
mari incat pot duce la decesul bolnavului pe masa de operatie. De aceea, la operatiile de
amploare este obligatorie cunoasterea grupei sanguine a pacientului si pregatirea de sange
izogrup-izo-Rh in cantitati suficiente pentru a face fata necesitatii unei transfuzii de
urgenta.
e) Pregatirea bolnavilor pulmonari trebuie sa tina seama de functia respiratorie a
pacientilor (capacitalea vitala, VEMS), de tipul unei eventuale insuficiente respiratorii
(obstructive sau restrictive), daca bolnavul este un tusitor cronic si daca disfunctiile
pulmonare au la baza componente alergice.
Ca urmare a stabilirii acestor factori bolnavii beneficiaza de gimnastica respiratorie pre si
postoperator, medicatie antitusiva, mucolitica, bronhodilatatoare.
f) Pregatirea bolnavilor digestivi vizeaza reechilibrarea proteica si
hidroelectrolitica la cei cu varsaturi abundente in antecedentele recente, precum si
pregatirea propriuzisa a tubului digestiv.
Reechilibrarea hidro-electrolitica si nutritiva se face prin folosirea
aspiratiei naso+gastrica ca masura impotriva reflexului de varsatura, si prin perfuzii cu
solutii cristaloide (ser fiziologic, glucoza 5%) sau cu hidrolizate proteice. In plus, in
functie de ionograma, se administreaza ionii deficitari in organism (varsatura
determina depletie de K+ si CI).
Pregatirea tubului digestiv vizeaz golirea acestuia de materii, precum si reducerea florei
microbiene din segmentul terminal. In acest sens, cu 48-72 h preoperator regimul trebuie
sa fie hidric sau hidro-lacto-zaharat, administrandu-se Manitol 10%.
g) Prcegaltirea bolnavului hepatic este extrem de importanta deoarece ficatul este
un organ esential in mentinerea homeostaziei organismului, iar administrarea intra- si
postoperatorie a drogurilor anestezice necesare suferintei chirurgicale pot determina
diverse grade de insuficienta hepatica cu urmari nefaste asupra organismului.
In    scopul protectiei si stimularii activitatii hepatocitare, preoperator se pot administra
vitamine din grupul B, apiterapie, regim bogat in glucide si proteine si sarac in lipide, cu
un aport caloric zilnic de 2500-3000 cal/zi.
h) Pregatirea bolnavilor renali necesita cunoasterea exacta a capacitatii de
excretie renala. Prin dozarea constantelor sanguine specifice (uree, creatinina, acid uric),
a probelor functionale renale si analiza urinei se poate aprecia gradul de
insuficienta renala acuta sau cronica.
Pregatirea consta in hidratarea prin perfuzii cu glucoza 20%,
solutii elcctrolitice. administrare dc diuretice, combaterea unui eventual sindrom
infectios, totul in scopul mentinerii unei diureze de 1000-1500 ml/24 ore monitorizata pe
sonda uretrala In cazul insuficientei acestor masuri terapeutice se poate ajunge la
hemodializa sau dializa peritoneala.
i) Pregatirea bolnavului diabetic trebuie sa aiba in vedere datele obtinute
de examenele clinice si de laborator si se va face selectiv, dupa cum este vorba de un
diabet compensat sau decompensat si de urgenta interventiei ce trebuie efectuata