 GRADUL ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

ELEMENTAR

 BLOC II. TUTORIALUL,

PORTOFOLIUL DE DOVEZI ȘI
PROCESUL DE TITLUL.

 SCRIS

 CONSTRUIREA UNUI
PORTOFOLIU DE PROVĂ
A Drumului MEU FORMATIONAL

 ACTIVITATE INTEGRATIVĂ.

 ARLET DEL ROCIO ROMERO

LOPEZ

1
 INTRODUCERE

Această scriere despre traiectoria mea formativă, este axată pe una dintre cele
mai recurente probleme care îmi apar zi de zi, absenteismul școlar.

Absentism, îl voi defini ca fiind lipsa nejustificată de participare în mod repetat la

cursuri de către un student. Ne confruntăm astfel cu o problemă care are
consecințe imediate asupra învățării elevului, întrucât înseamnă pentru el o
întârziere, într-o chestiune de cunoaștere, care nu-i permite să fie la egalitate cu
ceilalți colegi de clasă.

Absentajul este, probabil, una dintre cele mai vechi probleme din țara noastră,
dar mai puțin studiată, dintre care mă simt liber să spun că în multe ocazii
profesorii nu încearcă să aprofundeze cauzele care îi motivează pe elevi să
lipsească de la cursuri și, eventual, să dezerteze din grupa dvs. punct.Cred că
unul dintre principalele motive pentru această lipsă de interes din partea
colegilor mei este că este greu să am sprijinul părinţilor iar sarcina educaţională
este un efort.din toate.
Absentismul este un rău social care afectează toate păturile societății, deoarece
lipsa de cunoștințe duce la criminalitate și discriminare socială.
Motivul scrisului meu este să mă aprofundez în diferiții factori care o cauzează,
precum nivelul socioeconomic, condițiile sociale, culturale etc. Și să avem o
viziune mai clară despre cum ar trebui să acționăm în aceste cazuri.

GOOLURI

2
 Obține informații teoretice despre absenteismul școlar, prin cercetare.

 Stabiliți cauzele pentru care elevul lipsește continuu de la cursuri.

 Proiectați alternative care au sensul de a favoriza prevenirea, precum și

soluționarea cauzelor care fac posibil absenteismul școlar în grupul meu
și pentru viitoarele grupuri aflate în sarcina mea.

3
 DEZVOLTARE

Lipsa frecvenței la cursuri, atâta timp cât se menține izolat și excepțional,

întrucât nu interferează semnificativ cu regularitatea elevului, poate duce cu
greu la o problemă educațională serioasă pentru același, însă atunci când
aceste lipse de frecvența Apar în mod repetat, prelungindu-se pe perioade lungi
de timp, ritmul de învățare al elevului este inevitabil afectat și încep să apară
probleme de întârziere școlară iar dacă nu se rezolvă rapid, poate culmina în
situații de abandon școlar.

Aducerea la lumină a acestei probleme este importantă, deoarece va fi dificil de

schițat modalități de rezolvare dacă intensitatea ei este necunoscută și în ce
circumstanțe și condiții apare. Cu toate acestea, este un efort complex. Lăsând
deoparte faptul că cauzele absenteismului și abandonului școlar sunt multiple și
nu toate se situează în cadrul școlar, o primă problemă care se pune este cea a
delimitării conceptuale a ambilor termeni. Nu se poate explora realitatea
absenteismului și a abandonului școlar în sistemul educațional și școli dacă nu
precizăm ce anume ne propunem să cunoaștem. Există mulți termeni care sunt
folosiți pentru a face referire la probleme legate de lipsa de frecvență sau
absența elevului la școală. García Gracia (2003:29-30), de exemplu, face aluzie
la termeni folosiți în mod obișnuit într-o manieră nediferențiată precum
absenteism, non-școlarizare, școlarizare târzie, abandon școlar sau abandon
școlar care, totuși, trebuie definiți conceptual. Concepte precum abandonul sau
dezertarea, abandonul școlar, nemulțumirea, dezlegarea etc. sunt, de
asemenea, comune și frecvent utilizate în mod interschimbabil. termeni care se
referă cu toții la realități diferite care necesită eventual analiză și răspunsuri
specifice.

4
 Absentismul școlar repetat se datorează unor factori sociali sau
familiali, așa cum este cazul în majoritatea cazurilor, astfel încât
rezolvarea problemei devine o problemă complexă și chiar, de multe ori,
este aproape imposibil de rezolvat.
Într-adevăr, într-un număr mare de ocazii, absenteismul școlar repetat nu este
altceva decât o manifestare în domeniul educațional a existenței în mediul care
îl înconjoară pe elev a unei probleme sociale sau familiale care îi afectează
direct procesul de formare. „Familia, profesorii, elevul, școala, autoritățile,
trebuie să fie conștienți de funcțiile care corespunde să presupunem, trebuie să
unim eforturile pentru a inversa rezultatele negative și astfel atingem obiectivele
educaționale”.

Principalele cauze ale absenteismului școlar sunt următoarele:

 Acasă
Mulți factori din casa sau viața personală a unui copil pot contribui la
absenteism. De exemplu, dacă se consumă droguri sau alcool în casă, copiii au
un risc crescut de a lipsi de la școală. Alte probleme precum divorțul, abuzul
fizic verbal și mutările frecvente dintr-un loc în altul provoacă, de asemenea,
absenteism cronic. Copiii cu venituri mai mici ale familiei sunt mai vulnerabili la
absenta de la școală în comparație cu familiile cu venituri mai mari și cu părinții
care nu sunt implicați în viața școlară a copiilor lor. Puținul interes al părinților,
fiind educația la nivel primar, elevii încă nu au capacitatea de a decide dacă
urmează sau nu școala, așa că tutorii sunt cei care decid viața lor academică.

 Şcoală
Un mediu școlar ostil poate duce, de asemenea, la absente. Elevii care nu
au prieteni sau care sunt hărțuiți au șanse mai mari să lipsească de la
școală. Acest factor este aplicabil în special studenților care se îmbracă, se
acționează sau arată diferit. În plus, unii copii s-ar putea confrunta cu
presiunea colegilor de a lipsi de la școală. Absentajul este observat mai mult
în rândul studenților care au o lipsă de încredere în abilitățile lor mentale sau
au probleme de învățare. Rate ridicate de absenteism sunt observate în
5
 școlile care au relații antagonice între facultate și studenți și o
politică slabă de participare.

 Performanta academica
Lipsa unei ore scade capacitatea elevului de a învăța. Este greu să ai succes
dacă un student ratează prea multă muncă, pentru că este greu să ții pasul. În
plus, elevii absenți își pierd interesul pentru școală, ceea ce duce la
performanțe școlare slabe. Deși absentismul are efecte dăunătoare asupra
indivizilor, are și efecte negative asupra mediului general de învățare.

Cu toate acestea, deși cauzele menționate anterior sunt cele mai frecvente,
există mai mulți autori care vorbesc despre absenteismul școlar și
complexitatea acestuia, unul dintre ei subliniază caracterul multiform al
absenteismului ca trăsătură definitorie a acestuia și subliniază dificultatea
consecventă a măsurării acestuia. .:
În limbajul bunului simț, absenteismul se circumscrie absenței fizice și nejustificate a unui elev
de la clasă, care tinde să fie considerată în măsura în care este repetată și consecutivă. Cu
toate acestea, alte forme inconsistente, neregulate sau bazate pe subiecte de participare sunt

dificil de controlat și înregistrat ( García Gracia, 2001, p. 37).

În felul acesta, același autor subliniază și existența absenteismului virtual, nu

întotdeauna contemplat în categoria absenteismului: este o situație în care
elevul este inhibat în cadrul clasei și, parcă, există fără să existe.
Multiplicitatea formelor pe care le poate dobândi absenteismul și noțiunea că
acesta nu este definit doar în termeni de prezență fizică sau nu în sălile de
clasă, îngreunează identificarea și tratarea acestuia de către profesori, ci mai
mult ca
Am comentat anterior, nu este un subiect despre care există multe cunoștințe
sau informații.

Repercusiunile sociale ale absenteismului și ale părăsirii timpurii.

6
 Repercusiunile sociale ale absenteismului și ale părăsirii timpurii a
școlii sunt multiple. Pe de o parte, aceste situații ajung să se cristalizeze
în nedobândirea cunoștințelor de bază. Deposedați de un „ salariu minim
cultural”, tinerii ajung să părăsească definitiv școala, cu puține oportunități și
motivații de a participa la alte tipuri de oferte de formare. Excluderea lor din
procesele de învățare este deosebit de stigmatizantă într-un context precum cel
actual, în care tânăra generație este din ce în ce mai educată.
Lipsiți de resursele personale și sociale necesare pentru a se adapta unei
societăți în schimbare și complexă, acești tineri intră pe piața muncii fără măcar
un minim de acreditări, ceea ce este interpretat de angajatori nu doar ca o lipsă
de pregătire de bază, ci și ca un semn negativ. făcând o analogie între
neafecţiunea şcolară şi neafectiunea muncii . Vulnerabilitatea acestui grup în
fața unei piețe a muncii precare și a riscului de excludere a locurilor de muncă
este extremă.
În unele cazuri, fenomenul ascunde probleme sociale mai complexe (abuz,
neglijență în familie, probleme de destrămare a familiei etc.), motiv pentru care
se spune adesea că absenteismul este ca vârful unui aisberg și necesită muncă
colegială între serviciile sociale și scoli. În alte cazuri, fenomenul este o
reflectare a unei traiectorii de dezafecție școlară.
Pentru acești tineri absenți, experiențele școlare sunt trăite ca un eșec
personal , ceea ce întărește tendința de psihologizare și patologizare a
situațiilor de absenteism și abandon școlar. Având în vedere tendința, unii tineri
absenți își justifică situația școlară ca o opțiune „personală”, „liber aleasă”. O
anticipare realistă a dificultăților școlare pe care le-au întâmpinat, ilustrată în
fraze precum: „Nu-mi place să studiez”, „Este foarte plictisitor”, etc. Alții, în
schimb , au interiorizat deja discursul meritocratic.
a școlii, care se exprimă în expresii precum „Sunt inutil”. Este important de
înțeles că traiectorii de dezafecție și abandon școlar contribuie la construirea
unei identități psihosociale negative a adolescentului, cu efecte importante
asupra stimei de sine . Evident, dezvoltarea unei traiectorii de absenteism și
culmea acesteia într-un proces de ruptură definitivă depinde în mare măsură de
factori externi școlii, precum presiunea familiei, condițiile sociale și culturale ale

7
 elevului, grupul de egali etc. , dar și răspunsurile pedagogice ale
profesorilor și climatul școlar experimentat.
Absentismul școlar este, de asemenea, un fenomen interactiv și eterogen
care se traduce prin traiectorii de pauză școlară condiționate de diferiți factori:
situații inegale de plecare, traiectorii școlare diferite, performanța și
reprezentările școlare, poziția socială a familiilor, ponderea grupului de egali. ,
percepții despre așteptările viitoare, personale și familiale cu privire la școală
etc.

CONCLUZIE.

În lumina celor discutate pe parcursul acestei scrieri, este evident că problema

absenteismului și a abandonului școlar este legată de multipli factori personali,
sociali și familiali, dar și de factori legați de școli și funcționarea acestora, care
pot exacerba situația academică și problemele de implicare ale tinerilor expuși
riscului. În acest context, orice politică care vizează atenuarea absenteismului și
8
abandonului școlar care asimilează aceste fenomene exclusiv problemelor
sociale, marginalizării și comportamentelor precriminale, sau anumitor
configurații ale personalității copilului sau adolescentului, și care evită școala,
curriculară și dimensiuni pedagogice ale acestuia. Nu ar fi deci oportun să se
propună politici dintr-o perspectivă exclusiv psihologică și de îngrijire, nici dintr-
o perspectivă administrativă sau exclusiv coercitivă.