ABANDONUL SCOLAR-

CAUZE, SOLUTII SI
URMĂRI
„N-AI CARTE, N-AI
PARTE!”
 ABANDONUL SCOLAR

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în

încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a
ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea
încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut
remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost
sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc
la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit
cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună
anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă
societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în
ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si
elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
 CAUZE

Printre factorii care favorizează abandonul şcolar la nivelul elevului şi al familiei se află:

Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme

în a asigura îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forţă de
muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie pentru a avea grijă de fraţii mai mici).
Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la
educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi
excepţii. Există însă destul de frecvent elevi aflaţi în situaţii de abandon care îşi doresc
să îşi completeze educaţia “măcar până la 10 clase”, ca să aibă o calificare, astfel încât
să nu ajungă ca părinţii, simpli zilieri, fără mari şanse de reuşită în viaţă.
Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile unde există fraţi mai
mari ce au renunţat timpuriu la educaţie, fraţii mai mici tind să reproducă acest model.
Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul, violenţa
în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
Implicarea în activităţi aflate la limita legii. Prostituţia, apartenenţa la găşti de cartier,
integrarea în reţele de cerşetorie conduc aproape mereu la renunţarea la educaţie, fiind
prezente ca factori demotivatori mai ales la trecerea către clasa a IX-a şi în perioada
imediat următoare debutului ciclului secundar superior.
 CAUZE

Apariţia unui copil tinde să fie o caracteristică a unor comunităţi, mai degrabă decât un act individual. Dincolo de provenienţa din familii
dezorganizate, sărace, tinerele fete găsesc de regulă exemple de predecesoare în comunitatea în care locuiesc.
Intrarea pe piaţa muncii. Fie că este vorba de lucrul ca zilier, de activităţi regulate ca barman, de prostituţie sau cerşetorie, prezenţa pe
durata semestrelor şcolare în astfel de activităţi aducătoare de venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu
renunţarea prematură la educaţie. O soluţie pentru cei care au nevoie să muncească ar putea fi promovarea unor modele comune din
ţările vestice, şi anume implicarea liceenilor ce au nevoie de resurse pentru a se întreţine în activităţi aducătoare de venit pe perioada
vacanţelor, având o durată scurtă ca număr de ore pe zi, precum cele de baby-sitting pentru o seară.
 CAUZE

Încrederea scăzută în educaţie se dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip infirmat de realitate. Este posibil ca
să apară însă o încredere redusă în educaţie chiar în momentele imediat premergătoare abandonului şcolar. În
acest sens ar putea fi util ca elevii care au renunţat deja prematur la şcoală să intre în contact cu cei aflaţi în
risc de a abandona, povestindu-le care este imaginea lor curentă despre școală.
Norma non-continuării educaţiei după clasa a VIII-a. Această normă a fost întâlnită într-o singură comunitate,
relativ bine conectată la oraş, unde absolvenţii clasei a VIII-a evită continuarea educaţiei la liceu, motivând
adesea absenţa colegilor pentru a-şi continua studiile.
La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi frecvente, de integrarea
insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu profesorii şi cu colegii. La nivelul
şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul şcolar. Cadrele didactice pot avea un rol important în
prevenirea abandonului şcolar timpuriu, deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi
diagnostica problemele acestora şi pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale
competente pentru a interveni la nevoie.
 SOLUTII

1. Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care îngrijesc copilul
trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta
și a-și construi un viitor de succes. Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:
asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune.
asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin necondiționat;
atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
control parental direct și activ în viața copiilor;
limitarea prestării unor activități lucrative în gospodarie sau în afara acesteia;
control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
acordarea ajutorului la învăţătură din partea părinţilor/tutorilor să fie cât mai mare;
prezența părintelui/părinților în viața copilului.
 SOLUTII

2. Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică, socială, culturală, medicală, riscă la
un moment dat să abandoneze școala.
3. Școala nu poate influența factorii de natură individuală sau familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse egale tuturor
copiilor. Dintre factorii principali care ar putea duce la diminuarea sau reducerea abandonului școlar amintim:
să evite supraîncarcarea școlară;
să diversifice și să facă mai atractive activitățile școlare;
să organizeze activități extrașcolare menite să atragă elevii;
să existe comunicare asertivă și eficientă cadru didactic-elev;
să evite constituirea unei elite, ceilalți fiind marginalizați;
exigențele școlare să fie rezonabile;
disciplina școlară să nu fie nici excesiv de permisivă, nici excesiv de rigidă;
 URMĂRI

Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care
abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația
morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând,
neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor
cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării factorilor care ar
favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru
rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
 SCOPUL EDUCAȚIEI ESTE SĂ
ÎNLOCUIASCĂ O MINTE GOALĂ CU
UNA DESCHISĂ (MALCOLM S.
FORBES)
 BIBLIOGRAFIE

http://www.unicef.ro/media/buletin-informativ-nr-7/abandonul-scolar
-timpuriu-cauze-si-posibilitati-de-prevenire/
http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonu
l-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/
http://copiisinguriacasa.ro/pentru-parinti/educatia-scolara-a-
copilului/combaterea-abandonului-scolar-sfaturi/