COLEGIUL NATIONAL “DOAMNA STANCA”

MICROCERC

29.11.2018
FAGARAS
 CONSIDERATII GENERALE

Multă vreme, problema abandonului şcolar a fost tratată în termeni psihologici,

fiind atribuită deficienţelor individuale.

Între timp, cercetătorii au ajuns la un consens, şi anume că abandonul şcolar este

un fenomen mult mai complex, iar fiecare caz are un istoric aparte, a cărui rădăcini se
regăsesc de cele mai multe ori în perioada prescolaritatii.

De obicei, pentru a ajunge într-o situaţie de abandon şcolar, un tânăr parcurgea

(şi încă parcurge, conform datele furnizate de profesori) următoarea traiectorie:

-elevul provine dintr-un mediu socio-economic defavorizat, cu un nivel redus de educaţie,

care nu îi poate oferi un sprijin adecvat.
–eşecul şcolar în stadii incipiente duce la o atitudine ostilă faţă de şcoală, fapt ce dă naştere
unui absenteism cronic.

Printre factorii agravanţi se numără şi o situaţie extraşcolară din care lipsesc

mijloacele de control şi în care anturajul joacă un rol important. După o fază de absenteism
nemotivat, consemnat şi în documentele şcolare, elevul abandonează şcoala.
 ABANDONUL ŞCOLAR

Eşecul şcolar este un proces care se desfăşoară în patru faze:

1. În prima fază elevul apare nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege

lecţiile şi nu poate rezolva temele şcolare. Urmare, apar primele goluri
în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, precum şi complexele de
inferioritate, observând că ceilalţi colegi reuşesc mai bine decât el.

2. Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în

cunoştinţe şi incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile
şcolare.
 3. În faza a treia apar note nesatisfăcătoare urmate de corigenţe,
profesorii încearcă unele măsuri, dar de cele mai multe ori, fără să
cunoască adevăratele cauze. Elevul manifestă uneori rezistenţă sau
revoltă, alteori face dezordine în clasă sau devine neliniştit.

4. Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a

eşecului încercărilor şcolii sau familiei de a înlătura insuccesul
şcolar al elevului. În unele cazuri, ca urmare a unor deficienţe în
metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate merge în
continuare pe o cale greşită, fiind greu de recuperat (fugă de la
şcoală, vagabondaj, refuzul de a învăţa, abandonarea şcolii).
 CAUZELE ABANDONULUI SCOLAR
CAUZELE INDIVIDUALE
a) Inadaptabilitatea elevilor
Inadaptabilitatea comportamentala a elevilor vizeaza tulburarile de relationare a acestora cu parintii, profesorii si colegii si
incalcarea regulilor colectivitatii scolare, respectiv extrascolare. Domeniul acestor tulburari estelarg, cuprinzand modificari
comportamentale mai putin grave sub raport juridic, dar suparatoare: minciuna, inconsecventa comportamentala, violenta
verbala, fumatul ostentativ, copiatul la ore, bruscarea colegilor si abateri grave de la morala si legislatie penala. Inadaptabilitatea scolara
are un efect imediat asupra personalitatii elevului. Copilul se resemneaza sau renunta, devenind amorf, sau se revolta impotriva
insuccesului, incearca compensari prin care sa dovedeasca, pentru el, ca poate reusi totusi in unele lucruri. Aceasta duce uneori la
violenta, furt, anxietate, fobie scolara (Schiopu V. 1995). Nesimtindu-se la inaltimea exigentelor, copilul nu face nici un efort la invatatura,
exclude si refuza toate cerintele, evadeaza din mediul generator de stres.

b) Stima de sine scazuta

Exista o semnificativa corelatie intre imaginea de stima a elevului si reusita scolara, dat fiind faptul ca modul in care se comporta
elevii in scoala depinde in mare masura de modul in care se percep pe ei insisi, de modul in care educatorii reactioneaza. Activitatile lor,
grupul din care fac parte, notele, formeaza cadrul social in care se formeaza imaginea de sine. Aprecierea facuta de catre profesori se
interiorizeaza, devenind autoapreciere. Relationarea, afirmarea, investirea in invatare si adaptarea la cerintele scolii sunt factori care pun
in lumina imaginea de sine a elevilor si succesul scolar. Riscurile unei stime de sine scazuta sunt multiple probleme emotionale (depresie,
iritabilitate, anxietate), probleme de comportament (agresivitate), scaderea performantelor scolare (esec scolar, abandon scolar).

c) Motivatia deficitara
Motivatia deficitara pentru invatare, din partea elevului duce la abandon scolar. Incapacitatea elevului de a rezolva satisfacator conflictul
dintre dotare si placere, este primejdios prin reprezentarile pe care le poate avea asupra conturarii viitoarei personalitati. Lenea nu este
un defect nativ, ci este expresia aplicarii unor stiluri educative deficitare in sanul familiei. Ea poate fi diminuata prin organizarea corecta
a regimului de viata a elevului .

d) Deficiente organice
Multe deficiente organice au efecte negative asupra reusitei scolare a elevului, cum ar fi : tulburari de vedere, de auz, de limbaj,
tulburari comportamentale, tulburarile dentitiei, perceptiei, ritmului si coerentei gandirii, tulburarile nervoase si modificarile din sfera
psihicului.(Coasan,A, 2000,p45).
 CAUZE FAMILIALE

Familia este unul din microgrupurile esentiale din care copilul face parte si a
carui evolutie, in sens pozitiv sau negativ, influenteaza in mod intim si inevitabil dezvoltarea
celui din urma, sub toate aspectele.
Se poate vorbi despre o sumedenie de factori legati de dinamica vietii familiale,
care prin eroziunea lor indelungata, mai mult sau mai putin accentuata, duc in cele din
urma la aparitia unor tulburari a vietii afective, comportamntale si chiar a psihicului
copilului, generand distorsiuni, dereglari, al caror efect va fi resimtit de catre copil o
perioada indelungata.
Actionand asupra personalitatii in intregimea ei, unul din segmentele afectate va
fi cel cognitiv, implicand in mod pregnant capacitatea de invatare a individului si implicit
capacitatea lui de a face fata cerintelor scolare. in absenta unei interventii prompte si
eficace, afectiunile produse se pot croniciza, pana in momentul cand esecul scolar
segeneralizeaza, iar elevul recurge la abandon scolar (Stanciulescu, E.,1997,p.59).
CAUZE LEGATE DE MEDIUL SCOLAR
• Relatia profesor - elev aceasta relatie este complexa, tinand cont de caracteristicile celor
doua persoane. Personalitatea educatorului poateoferii realitati psihice stimulative,
tonificatoare sau dimpotriva frustante,inhibatoare stresante. Voi enumara cateva situatii
care pot duce laesecscolar: pregatirea dificitara a profesorului, lipsa de interes a
profesorului,absenta aptitudinilor educative, respectiv utilizarea unui stil 'Cenusiu de
predare' incapabil de a trezi interesul pentru lectie.

• Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. Aparitia unor stari de tensiune intre elevii
clasei, ca urmare acompetentei acerbe care apare uneori intre acestia, poate sa duca la
crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis. In aceste grupuri se cultiva
preucupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional de tipul: practicarea
jocurilor de noroc, hoinarirea pe strazi, furturi sau talharii. (Cosmovici A, 1999).

• Climatul afectiv din scoala. Elevii se simt bine daca profesorii manifesta emotii pozitive
fata de ei. Atitudinea fata de scoala este conditionata si de masura incadrarii in
colectivitatea clasei. Clasa indeplineste functia de incadrare sociala. Buna integrare asigura
un confort psihic membrilor, relatii pozitive, conducand la cresterea stimei de sine, a
nivelului de aspiratie. Dimpotriva izolarea coreleaza cu anxietatea, slaba stima de sine,
sentimente ostile fata de colegi, comportament agresiv. (Cosmovici A, 1999).
.
 PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

• stabilirea unor activităţi preventive;

• organizarea activităţilor de suport;
• conceperea unui program de recuperare.

I. ACTIVITĂŢI PREVENTIVE

• cunoaşterea universului copilului;

• stabilirea unor relaţii cu familia pentru a cunoaşte trecutul copilului,
comportamentul său în afara şcolii, modul în care el povesteşte ceea ce se
întâmplă în şcoală etc;
• apropierea familiei de şcoală şi implicarea ei în activitatea de educare a
copiilor;
• crearea unui mediu securizant pentru învăţare;
• asigurarea unui climat afectiv corespunzător.
II. ACTIVITĂŢI DE SUPORT (de susţinere)
• stabilirea unor măsuri de suport prin activitatea curentă la clasă (observarea
cu atenţie a evoluţiei elevilor, folosirea metodelor activ-participative, crearea de
situaţii prin care elevul să fie ajutat să depăşească dificultăţile, atitudinea
promptă de susţinerena a elevului);

• diferenţierea şi individualizarea activităţii;

• susţinerea intenţiei deliberate de recuperare (elevul lipseşte un timp îndelungat

de la şcolă, a schimbat şcoala sau înregistrează o perturbare pasageră de ordin
afectiv).
III. PROGRAM DE RECUPERARE

Spre deosebire de tipul de susţinere menţionat anterior, demersul didactic

organizat în funcţie de un scop de recuperare trebuie conştientizat şi asumat de
elevul sau elevii aflaţi într-o atare situaţie; în consecinţă, se va realiza o activitate
diferită şi relativ independentă de cea propusă pentru ceilalţi elevi din clasă.

Elevii care urmează acest program de recuperare nu trebuie total excluşi de

la activităţile din orar, ca să nu resimtă această activitate ca pe o sancţiune prin
care sunt lipsiţi de la alte ore atractive pentru toţi ceilalţi.
 In lucrarea sa “Devianta scolara…” Cristina Neamtu aminteste urmatorul
rationament explicativ al mecanismelor de producere si combatere a fenomenului de
abandon scolar:
“In conditiile aspiratiei lor firesti catre autonomie si independenta financiara, tinerii
doresc sa paraseasca scoala cat mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent,
cu norma intreaga, si pentru a putea castiga cat mai mult. Cei care aspira la o viata
independenta resping ideea unui invatamant obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece
fata de idealul si trebuintele lor imediate educatia scolara nu aduce recompensele dorite
”(Neamtu,C, Devianta Scolara, 2003). In acest context s-a avansat ideea ca
absenteismul si delicventa pot fi diminuate daca li se va permite tinerilor sa-si asume o
pozitie productiva pe piata muncii.
Se estimeaza chiar ca abandonul scolar temporar poate avea efecte benefice in
cazul unei categorii de elevi, si anume elevii care au nevoie sa paseasca in afara fluxului
procesului educativ scolar si sa munceasca o perioada de timp. O asemenea situatie
poate conduce la aplanarea tensiunilor dintre elev si scoala, precum si la structurarea
unui nou sistem de prioritati pentru elev. Astfel, munca poate oferii o noua perspectiva
asupra vietii, in sensul ca tanarul poate realiza ca munca necalificata, cum este cea pe
care va putea sa o presteze daca nu isi finalizeaza studiile, nu aduce recompensele
estimate. In urma unor asemenea experiente, adolescentul va fi fericit sa revina la scoala
si poate realiza chiar noi niveluri de performanta academica dupa revenire.” 3
Se propune, prin urmare, ca solutie pentru prevenirea abandonului scolar
acceptarea de catre familie si societate a unui abandon temporar al elevului,
astfel incat el sa poata avea experienta nefericita a propriei autonomii
financiare. In mod cert, experienta lui va fi una nefericita pentru ca anterior el
nu realizase costul facilitatilor de care se bucura ca si elev, sub ocrotirea
parintilor. Din aceasta perspectiva, intr-adevar abandonul temporar ar fi o
solutiemiraculoasa.

Exista insa si cateva carente ale acestui principiu care trebuie evidentiate. Mai
intai o intrebare se impune: va merge copilul sa munceasca in acest timp sau,
cum se intampla adesea, el primeste in continuare masa calda de la parinti si
banii (fie si putini) pentru divertisment, considerand, astfel, lipsit de importanta
serviciul? Pe de alta parte, o mare problema o reprezinta si sistemul de valori al
elevului, transmis de familie si modelat in mediul sau ecologic – sau chiar
modificat radical de prietenii sai.
Daca pentru el a trai din banii proprii nu este o valoare care alimenteaza stima de
sine, este foarte probabil ca abandonul temporar sa se permanentizeze si chiar sa
se converteasca in alte fenomene indezirabile social.
 Programul de prevenire a abandonului scolar “Junior Achievement”
Acest program vine ca o completare la programa scolara a Ministerului Educatiei si
Cercetarii si ajuta tinerii sa-si dezvolte abilitati de comunicare si integrare in societate, abilitati
esentiale pentru obtinerea succesului pe piata libera a fortei de munca.
Programul de “prevenire a abandonului scolar’ se adreseaza elevilor cu varste cuprinse intre
13 si 15 ani.
Obiectivele vizate prin implentarea program sunt urmatoarele:
- Elevii vor descoperi ce relatie exista intre educatie si optiunile de cariera pe care le pot face
si vor invata care sunt aptitudinile si abilitatile de care vor avea nevoie in viitor.
- Elevii vor juca “SUCCES”, un joc-simulare, prin care se ilustreaza relatia dintre nivelul de
educatie si sansele de realizare a obiectivelor personale.
- Elevii vor lucra in echipe pentru a descoperi care sunt cheltuielile de scolarizare si care este
costul de oportunitate suportat de elevi prin continuarea educatiei; in acest sens, se vor citi si
interpreta rezultatele jocului “SUCCES”.
- Elevii vor lucra pe grupe pentru a intocmi bugete lunare, avand la dispozitie, pe de o parte,
veniturile aferente locurilor de munca pe care si le doresc si, pe de alta parte, informatii din
ziarele locale si alte surse privind cheltuielile pe care le presupune un trai decent.
- Elevii isi vor descoperi calitatile si aptitudinile prin realizarea de autoevaluari si vor invata care
sunt modalitatile de dobandire a abilitatilor solicitate in carierele profesionale pe care si le doresc.
- Elevii vor elabora mai multe definitii ale succesului, dupa care vor incerca sa identifice
obiectivele si scopurile punctuale pe care trebuie sa le atinga in drumul lor spre succes.
 Rezultate preconizate prin implenetarea programului:
- reducerea numarului de elevi care abandoneaza, prea devreme, scoala;
- explorarea relatiei dintre nivelul de educatie si sansele de realizare a obiectivelor
personale;
- invatarea responsabilitatii implicate de asigurarea, prin eforturi proprii, a unui nivel de trai
decent;
- examinarea oportunitatilor de cariera prin raportatea acestora atat la nivelul de educatie,
aptitudinile si abilitatile elevilor, cat si la obiectivele de viitor si stilul de viata pe care
acestia si-l doresc.
Acest program este foarte bun pentru ca le arata elevilor beneficiile studiului in
viitor,iar facand bugetele familiale ii poate motive sa urmeze o cariera care sa le permita un
trai decent.Totusi acest program are si minusuri deoarece nu este la fel de efficient pentru
copiii din mediile defavorizate.(junior Achievement Romania, www.jar.ro)
Cosmovici, in lucrarea sa “Psihologie scolara” prezinta ca masura de preventie a
esecului scolar “parteneriatul scoala-familie”, deoarece pentru multi elevi factorii esecului
scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar.Pentru buna functionare a
relatiei “scoala-familie” este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste
interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a
copiilor, de perspectivele lor sociale.Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a
unui cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatatca precaritatea culturala a familieipoate
provoca un retardal dezvoltarii intelectualegenerale a copilului.
 O alta masura amintita de autor este creearea unor situatii speciale de succes
pentru elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta
initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati.

Pentru aceasta este necesar ca profesorul sa stie sa dozeze in asa fel

dificultatile sarcinilor propuse elevilor, incat acestia sa fie dispusi sa le abordeze
fara teama si cu sanse reale de reusita.(Cosmovici,A; Iacob,L.,1998,p.224).

Sistemul de recunoastere a meritelor din invatamantul romanesc ii

avantajeaza pe cei cu un nivel de inteligenta ridicat. Nu exista o evaluare
diferentiata,singurul criteriu de evaluare fiind reproducerea informatiei. Un bun
exemplu de urmat sunt scolile din Statele Unite unde exista o multime de cubluri
(de teatru, echipa de fotbal,majorette) care permit copiilor sa se integreze si sa
experimenteze succesul.
 CONCLUZIE:

Eliminarea eşecului din activitatea şcolară este o nece-sitate, o

necesitate socială şi morală, o dorinţă a fiecărui în-văţător care şi-a
împletit destinele vieţii cu cele ale micilor şcolari. Pentru aceasta ar fi
nevoie de următoarele sugestii :

• copilul să fie acceptat aşa cum este, cu calităţi mai mici sau mai mari;
• rolul şcolii este de a-i asigura condiţii de dezvoltare potri-vit
particularităţilor individuale;
• organizarea activităţii didactice trebuie privită în mare mă-sură de pe
poziţia elevului din bancă, deoarece el învaţă .
Bibliografie:
Cucoş C. - Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
Radulian V. - Forme, cauze şi efecte ale insuccesului şcolar,
complexitatea rezolvării problemelor puse în
prevenirea şi diminuarea lor, Caiet de pedagogie
modernă, E.D.P., Bucureşti, 1978.

Realizat de:
Prof.itinerant CSEI Fagaras