1

Popescu Adriana
Anul I, Artă Sacră
Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte

Nașterea Domnului Iisus Hristos

Nașterea Domnului, Nașterea lui Iisus sau denumită pe scurt Nașterea se referă la descrierea
nașterii lui Iisus Hristos așa cum apare în Evanghelia după Luca și cea după Matei și uneori la
descrierea din unele texte apocrife.

Naşterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-
Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: „Bucură-
te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”.

Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în
Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria
călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Iisus este născut acolo și pus într-o
iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l
adore. În relatarea lui Matei, magii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui
Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care
au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în
Nazaret.

Nașterea Domnului sau popular Crăciunul este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie
(în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele
12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale bisericilor de rit bizantin, a treia mare sărbătoare
după cea de Paști și de Rusalii. Totuși nu există nici o dovada biblică că Iisus s-ar fi născut pe
data de 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian), deoarece
Biblia nu menționează data nașterii lui Iisus.

Unele culte cum ar fi cele neoprotestante, nu sărbătoresc Nașterea Domnului sau Crăciunul
susținând că nu există nici o dovadă biblică că Iisus s-ar fi născut pe această dată și că, din contra
există dovezi care arată că Iisus nu s-a născut pe această data.

1
 2

Semnificația

În teologia creștină, Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam ca
împlinire a voinței divine a lui Dumnezeu, dezlegarea daunelor cauzate de căderea primului om,
Adam. Reprezentarea artistică a Nașterii Domnului a fost un subiect major pentru artiștii creștini
din secolul al IV-lea. Începând cu secolul al XIII-lea, Scena Nașterii a subliniat umilința lui Iisus
și a promovat o imagine diferită de simbolistica timpurie ca “Domnul și Stăpân“, afectând
abordările de bază ale evanghelizării pastorale creștine.

Data nașterii

Intr-o enciclopedie se spune ca: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25
decembrie este destul de obscur, dar în general se crede că această zi a fost aleasă ca să coincidă
cu sărbătorile păgâne care se țineau în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească,
pentru a se celebra “renașterea soarelui”. Saturnaliile romane (o sărbătoare dedicată lui Saturn,
zeul agriculturii, și forței reînnoite a soarelui) se țineau tot în acea perioadă și se consideră că
unele obiceiuri de Crăciun își au rădăcinile în această sărbătoare păgână antică“. — The
Encyclopedia Americana (1977), vol. VI, p. 666.
O altă lucrare declară: „Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua,
nici luna acesteia. Potrivit ipotezei lui H. Usener, care este acceptată în prezent de cei mai mulți
erudiți, data nașterii lui Cristos a fost fixată la solstițiul de iarnă (25 decembrie în calendarul
iulian, 6 ianuarie în cel egiptean), pentru că în această zi, în care soarele își începe drumul înapoi
spre cerul nordic, închinătorii păgâni ai lui Mithra celebrau dies natalis Solis Invicti (ziua nașterii
soarelui invincibil). La 25 decembrie 274, Aurelian a proclamat zeul-soare drept principalul zeu
protector al imperiului și i-a dedicat un templu în Campus Martius. Crăciunul a luat ființă într-un
timp când cultul soarelui era deosebit de înfloritor la Roma“. — New Catholic Encyclopedia
(1967), vol. III, p. 656.

La „plinirea vremii” (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, „chip de rob luând” (Filipeni 2, 7)
și S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.

Conform Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții, Iisus, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din
Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peșteră săracă. Dreptul
Iosif și Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de
proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se
loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoțită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o
peșteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
2
 3

Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a
născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit și
„Casa Pâinii”, de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-și turmele de oi în acele locuri,
mai înainte a văzut și a proorocit că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care
S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și
Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu
cei trei îngeri.

De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere

al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4–500 de ani mai înainte de venirea
lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui
Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei
2, 6).

Tropar Glasul 4

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei
ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască
pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Acestui Prunc au venit să I se închine păstorii vestiţi de îngeri, apoi şi magii de la Răsărit,
aducându-I daruri, ca unui Om şi Dumnezeu. Despre aceşti magi, Scriptura şi Tradiţia ne spun că
se afla, pe vremea lui Moise, în pământul perşilor, un vrăjitor numit Valaam, care a prezis multe
şi a spus şi acestea: „O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe
căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi” (Numerii 24, 17).

Profeţia aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători, iar ei au făcut-o cunoscută şi
înţelepţilor şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi care se uitau
pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi astronomi, când au văzut pe cer că o stea
nu merge precum celelalte stele, de la răsărit la apus, ci de la miazăzi la miazănoapte, au
cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat.

Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: „«Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a
născut? Că am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui». Şi, auzind, împăratul
Irod s-a tulburat şi, chemând în ascuns pe magi, le-a spus: «Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-

3
 4

amănuntul despre Prunc; dacă Îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin

Lui»”(Matei 2, 1-3, 7-8).

Dar Irod spunea aceasta ca să afle unde este Pruncul şi să-L omoare. Şi au plecat magii de la
Irod, iar steaua minunată pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a coborât şi a stat
deasupra locului unde era Pruncul. Şi, intrând, au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în
genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului, nu s-au
mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că magii nu l-au ascultat, s-a
mâniat foarte tare şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos.

Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe
Mama Lui şi fugi în Egipt (…), fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă”. Şi Iosif a făcut aşa.
A luat pe Pruncul Iisus şi pe Maica Domnului şi s-au dus în Egipt (Matei 2, 13-14).

Şi aşa, în tirania lui, Irod, vrând să-L găsească şi să-L omoare pe Pruncul Iisus, s-a făcut ucigaşul
a paisprezece mii de prunci nevinovaţi, pe care Biserica îi pomeneşte ca pe cei dintâi mucenici,
pe 29 decembrie.

Pruncul Iisus însă a fost păzit în Egipt până la moartea lui Irod, apoi, prin îndemn de la înger,
Iosif s-a întors în pământul lui Israel, dar a mers să locuiască în Nazaret. Acestui Prunc venit spre
mântuirea noastră, lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, să ne închinăm şi noi şi să-I aducem ca
dar viaţa noastră trăită după sfintele Lui porunci.

De ce S-a născut Hristos într-o peșteră? Peștera este simbolul întunericului. Hristos a venit să
aducă lumină și în temnița iadului dar și în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol
Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui
Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli și al
păcatului.

Hristos S-a născut noaptea , în peșteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească
întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus Isaia, căci zice: peșterile lor – vorbește de
peșterile iadului – în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din
peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului.
S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de
atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va

4
 5

să vină în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate
părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Deși, tradiția vorbește despre trei magi care au venit și s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua
Nașterii Sale (sau, în Tradiția Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta
Scriptură vorbește despre mai mulți înțelepți care au venit și I s-au închinat (Matei 2), fără să
precizeze numărul lor și nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii sau înțelepții
au adus Pruncului daruri: aur, smirnă și tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înțelege
aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui
Dumnezeu; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și
aromele aduse de femeile mironosițe.

Deși noi sărbătorim Nașterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulți teologi
sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Nașterii Domnului și că ar avea legătură cu
serbările păgâne care cădeau în această zi a solstițiului. Însă nu este întâmplătoare așezarea
sărbătorii Nașterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până și
păgânii intuiau importanța și greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul
duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua crește și noaptea scade. Și la fel de
semnificativ este faptul că, după unii Părinți, Hristos nu S-a născut oricând, ci duminica!

Crăciunul în tradiția românească

Peste tot unde există suflare românească cu simțământ creștin, Crăciunul este una din cele
mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și
liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Acest
lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

Credință și legende

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla,
însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la
casa unui anume Crăciun, este dusă de soția acestuia în grajd, unde dă naștere lui Iisus. De
asemenea, se spune că în noaptea sfântă a nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt
a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci
Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

5
 6

Bibliography
- The Encyclopedia Americana (1977), vol. VI, p. 666.
- New Catholic Encyclopedia (1967), vol. III, p. 656.
- Biblia: Luca, Matei, Galateni, Numerii
- https://basilica.ro/nasterea-domnului-craciunul-5/
- https://doxologia.ro/viata-sfant/nasterea-domnului