Cu peste 3.

000 de ani în urmă, în Egiptul dominat de sute de zei şi zeiţe, un faraon a

schimbat totul, punând bazele primei religii monoteiste din lume. În anul 1353 î.e.n, după
moartea faraonului Amenhotep al III-lea, unul din fiii săi a devenit succesorul la tronul
Egiptului.

La scurt timp după aceea, tânărul rege s-a căsătorit cu Nefertiti, celebră pentru
frumuseţea ei, iar aceasta i-a devenit principala soţie. Împreună, cei doi suverani au început o
revoluţie religioasă cum nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Egiptului.

După doar 6 ani de domnie, faraonul a declarat că există un singur zeu, Aton,
considerat până atunci o divinitate neînsemnată din panteonul egiptean.

Cultul altor zei a fost interzis, iar statuile şi numele lor şterse de pe temple, în special
numele zeului Amon, principala divinitate egipteană. Mai mult, Akhnaton a părăsit Teba,
care era pe atunci capitala Egiptului, şi s-a mutat în deşert, unde a construit un nou oraş,
dedicat zeului său, Aton.

În ciuda acestui efort de a îndepărta politeismul şi de a-i convinge pe oameni să

accepte noua religie, mulţi egipteni de rând nu au fost convinşi. La Amarna au fost
descoperite figurine care îi înfăţişează pe zeii Bes sau Thoth, dovadă că mulţi egipteni au
continuat în secret vechiul cult.

Moartea „faraonului eretic”, cum este numit Akhnaton, rămâne încă învăluită în
mister. Celebrul faraon Tutankhamon, fiul său, i-a luat locul pe tronul Egiptului.

Cu toate acestea, ideile lui nu au fost uitate. Mai mulţi istorici cred că Akhnaton, cu
ciudata lui religie, a pus practic bazele monoteismului iudaic. Chiar şi Sigmund Freud
considera că Moise a fost de fapt un adept al cultului lui Aton (numit acum Atonism).
Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin, şi codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele,
valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de
forme în diverse culturi sau persoane.

1.Creştinism / 2.1 miliarde

Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de "creştini", religia acestora
este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere numeric.
Creştinismul îmbină tradiţii din iudaism, pe care le îmbogăţeşte cu mărturia Noului Testament.
Cuvântul "creştin" vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus din
Nazareth este considerat în religia creştină ca fiind fiul lui Dumnezeu.

2.Islam / 1.5 miliarde

Islamul este o religie monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce priveşte numărul de adepţi, după
creştinism.
Sensul general al cuvântului Islam este pace şi supunere faţă de Allah.
Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către
profetul Muhammad şi bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran.
Centrul religios se află în oraşele sfinte Mecca şi Medina.
Majoritatea musulmanilor (circa 75-90%) sunt sunniţi. A doua sectie, Şiia, aprox. 10-20%. Cea mai mare
ţara cu populaţia musulmană este Indonezia urmată de Pakistan, India şi Bangladesh.
3.Secularism/agnosticism/ateism / 1.1 miliarde
Ateismul este lipsa de crezare în existenţa oricărei divinităţi (inclusiv Zei, Alah şi Dumnezeu). Drept
consecinţă, ateismul este şi o lipsă de credinţă în divinităţi sau forţe supranaturale.
„Problema răului” e probabil cel mai vechi şi mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt,
existenţa răului în lume e incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu binevoitor, şi e mai rezonabil să
concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul.
Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută şi
sub numele de Paradoxul lui Epicur:
„Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească
răul, dar nu vrea? Atunci el însuşi este rău. Poate şi vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai
există rău în lume? Nu poate şi nu vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce îl numim Dumnezeu?”

4.Hinduism / 900 milioane

Hinduismul, poate în măsură mai mare decât orice altă religie, reprezintă o colecţie de mai multe credinţe
religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-au
amestecat cu dogmele ce prevalau în Valea Indusului, formând o religie unică, în sensul că, spre deosebire
de altele, nu are un întemeietor singular, bazându-se în schimb pe o confederaţie de zeităţi locale. Hinduism-
ul este reprezentat de credinţa în Brahman, fiinţă absolută, creatoare a Universului.

Religii tradiţionale chineze / 394 milioane

5.Buddhism / 376 milioane

Budismul este o religie şi o filozofie orientală. Ea îşi are originea în India în secolul al VI-lea î.Hr. şi s-a
răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale şi de Sud-Est. Se bazează pe învăţăturile lui Buddha
Shakyamuni, un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între 563 î.Hr. şi 483 î.Hr. De-a lungul timpului,
budismul a suferit numeroase scindări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună şi
fără o dogmă strictă, clar formulată.
Budismul aparţine unui grup de religii alături de hinduism şi de jainism, păstrând o puternică influenţă a
elementelor constituente ale acestor două religii.
6.Animism / 300 milioane
Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie şi manifestare, la mai toate popoarele tribale
ale lumii şi influenţează mult hinduismul popular şi Islamul, dar şi creştinismul. Cei mai mulţi practicanţi ai
animismului (sau tradiţiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit
universul în trecutul mitic. El este undeva departe şi nu are nimic de-a face cu oamenii.
Termenul de animism a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in
anul 1871 pentru a desemna primul stadiu religios, un „minim de religie”, având ca sursă dorinţa omului de
a-şi explica fenomene enigmatice din propria viaţă (somnul, visele, halucinaţiile, bolile) sau credinţa că
orice om are un suflet autonom care-l poate părăsi temporar (în somn sau în leşin) sau definitiv (prin
moarte).

Religii şi tradiţii africane / 100 milioane

7.Sikhism / 23 milioane

Sikhismul este o religie apărută in secolul al XV-lea, care se bazează pe convingerile lui Guru Nanak Dev,
născut în Pakistanul de astâzi. Cuvântul „sikh” înseamnă unul care învaţă, derivat din cuvântul "shishya",
care în limba sanscrită înseamnă "elev" sau "învăţăcel". Un sikh este un discipol al Guru Granth Sahib, care
reprezintă mai mult decât o carte sfântă, el este pentru sikh un învăţător veşnic. Sikhismul are zece guru.
Fondatorului Guru Nanak i-au urmat nouă maeştri umani succesivi, iar al zecele, Guru Gobind Singh, a fost
proclamat, la moartea sa, ca "guru perpetuu al credincioşilor sikh".

8.Spiritism / 15 milioane

O parte a intelectualităţii din Europa şi Statele Unite a îmbrăţişat spiritismul ca explicaţie logică a realităţii,
incluzând teme legate de transcendenţă, ca Dumnezeu şi viaţa de apoi. Cu toate acestea, o dată cu
ascensiunea regimurilor totalitare în prima jumătate a secolului al XX-lea, în Europa a avut loc o puternică
opresiune a spiritismului, însă în America de Sud, totuşi, activitatea câtorva propovăduitori a reuşit să se
constituie într-o fundaţie solidă, deşi spiritismul a devenit aici mai mult o doctrină religioasă. Această
transformare a fost mai puternică în Brazilia, unde mai mult de 4 milioane de oameni se declară "spiritişti
Kardecişti", ceea ce face din Brazilia cea mai mare ţară spiritistă din lume.

9.Iudaism / 14 milioane

Iudaismul, cunoscut şi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia
poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creştinism şi islam. Termenul
iudaism îşi are originea în numele regatului Iuda cu capitala la Ierusalim. Istoria iudaismului este împărţită
în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică. Iudaismul
ortodox contemporan s-a format pe baza mişcării fariseilor. Iudaismul contemporan nu are o instituţie sau
personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea dreptului, învăţăturii sau puterii. Sursele dreptului
iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) şi Talmudul (Tora orală).

10.Jainism / 4.2 milioane

Jainismul este una din cele mai vechi religii şi filozofii ale lumii, găsindu-şi rădăcinile în India antică şi
preistorică. Tradiţia spune că această credinţă a fost propovăduită de o succesiune de douăzeci şi patru de
Jinas (cuceritori), dintre care ultimul, Mahavira a avut o importanţă decisivă, fiind considerat de unii istorici
fondatorul jainismului modern.
Jainismul se înscrie în grupul de credinţe dharmice şi nu este o ramură ortodoxă a spiritualităţii indiene aşa
cum sunt şcolile din cadrul hinduismului. Filozofia jainistă se poate rezuma la independenţă şi egalitate
spirituală între toate formele de viaţă şi la non-violenţă. Autocontrolul este mijlocul prin care practicanţii
acestei religii obţin atotcunoaşterea şi în final împlinirea, debarasarea de karma şi de ciclul reîncarnărilor.

11.Shinto / 4 milioane

Şintoismul sau shinto este religia tradiţională a Japoniei. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei
numiţi kami. Mulţi kami sunt divinităţi locale şi pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone
geografice, însă există şi unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu,
Amaterasu, zeiţa soarelui, sau Muntele Fuji. Cuvântul Shinto este format prin alăturarea a două caractere
japoneze: shin, însemnând zei sau şi tō, însemnând drum, cale filozofică. Astfel, Shinto se traduce prin
Calea zeilor.

12.Cao Dai / 4 milioane

Cao Dai este o religie sincretică practicată îndeosebi în Vietnam. A fost fondată de un funcţionar vietnamez
pe nume Ngo van Chien în anul 1926 după ce a avut o revelaţie divină. Religia înglobează elemente din
principalele religii monoteiste (creştinism şi islamism) şi elemente budiste şi hinduse.
Simbolul acestei religii este ochiul lui Dumnezeu încadrat de un triunghi. Credincioşii acestei religii afirmă
că au trăit revelaţii de la duhurile unor defuncţi precum: Iisus, Mahomed, Lenin sau Shakespeare. Toate
rangurile din ierarhia bisericii pot fi ocupate de femei.
 13.Neo-Păgânism / 1 milion

Neopăgânismul este oricare dintre mişcările care au încercat să reînvie religiile politeiste din Europa şi
Orientul Mijlociu, în mare parte un produs al anilor 1960, neopăgânismul contemporan a înflorit mai ales în
Statele Unite, Marea Britanie şi Scandinavia. Adepţii săi au adesea preocupări puternic ecologice şi
ataşament faţă de natură; mulţi venerează o zeiţă mamă a naturii şi îşi concentrează ritualurile asupra
schimbării anotimpurilor.

14.Unitarian Universalism / 800.000

Biserica Unitariană a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credinţa în
Sfânta Treime). De aceea adepţii acestei religii sunt cunoscuţi şi ca antitrinitarieni. Deviza Bisericii
Unitariene este: Un singur Dumnezeu - Unus est Deus – God is One.

15.Mişcarea Rastafari / 600.000

Mişcarea Rastafari (cunoscută şi ca Rasta) este o mişcare religioasă nouă monoteistă ce îl recunoaşte pe
Haile Selassie I, fostul Împarat al Etiopiei, ca fiind încarnarea lui Dumnezeu. Haile Selassie este văzut şi ca
parte din Sfânta Treime şi ca reîntoarcerea promisă în biblie a mesiei. Alte caracteristici ale mişcării includ
consumul spiritual de cannabis, respingerea societăţii moderne şi diverse aspiraţii sociale şi politice.
Mişcarea Rastafari a apărut în Jamaica în secolul XX şi proclamă Africa ca fiind locul real unde s-a găsit
corpul primului om. Denumirea de Rastafari provine de la Ras ( titlu etiopian echivalent cu Duce) şi Tafari
Makonnen, numele înainte de încoronare a lui Haile Selassie I.

http://www.timisoaraexpress.ro/documentar/top-religiile-lumii_9307
Asemanarile raspandite între mitologiile religioase includ urmatoarele:

 Multe religii implica un Paradis initial precedand timpul istoric obisnuit.

 Multe religii implica povestea unui Dumnezeu care sufera, moare si învie.
 Geografia mitica a multor religii implica o axis mundi sau Centrul Cosmic.
 Multe mituri sunt “dotate” cu un potop global.

Pentru crestini, Biblia este o carte de inspiratie divina. Cu toate acestea, nu putine sunt episoadele
care apar preluate din scrieri mai vechi.
Adam si Eva in Rai
In culegerea de texte mitologice si religioase persane cunoscuta sub numele de Avesta, mult anterioara
textelor biblice, zeul Ormuzd a creat lumea si primii doi oameni in sase zile, iar in ziua a saptea s-a odihnit.
Numele celor doua fiinte, asa cum apar in Avesta, sunt Adama si Evah.

Potopul biblic
Potopul biblic n-ar ridica probleme prea multe, pentru ca un diluviu de proportii este confirmat de cele mai
migaloase cercetari efectuate cu aparatura moderna. Deci, potopul a avut loc. Nu potopul insusi pare ciudat,
ci legenda care il inconjoara si care apare sub o forma sau alta in toate scripturile, aproape fara exceptie. Ele
seamana unele cu altele, asa cum si legenda biblica pare preluata din una dintre poveştile lui Ghilgamesh.
Se repeta corabia, se repeta familia imbarcata cu animale cu tot, se repeta porumbelul trimis in recunoastere.

Cartea proverbelor
Mai putin cunoscuta marelui public, Cartea Proverbelor reprezinta un capitol semnificativ in Biblie. Dar
Proverbele biblice sunt aproape identice cu instructiunile date egiptenilor de Amenemope, fara legatura cu
crestinii. Singura rezerva de care se prevaleaza multi sta in faptul ca nu detinem astazi decat o copie, mai
tarzie, a Instructiunilor. Cercetatorii au datat insa cu precizie originalul in timpul dinastiei 12, mult
anterioara redactarii textelor biblice.

Cele zece porunci

Despre cele zece porunci, Cartea Sfanta spune ca au fost scrise de Dumnezeu insusi pe doua placi din piatra.
Teologii le dateaza in jurul anului 1.490 I.Hr. Cu toate acestea, egiptenii dispuneau de ceva asemanator,
denumit Cartea Mortilor, datata in perioada anului 2.600 I.Hr, cu un text nu identic, dar foarte asemanator
celor zece porunci ale Bibliei. De fapt, sunt aceleasi porunci, exprimate altfel.

Ingeri si demoni
Notiunea de inger este foarte confuza intr-o religie monoteista, unde singurul zeu este atotputernic si deci n-
are nevoie de personal care sa-i presteze servicii. Existenta ingerilor in credinta iudaica, iar apoi crestina, nu
poate avea alta explicatie, decat prin influente zoroastrene, acestea fiind primele care ne-au lasat documente
despre credinta in ingeri si demoni si in ideea de Satana. Este interesant faptul ca, in imagini, profetul
Zaratustra este infatisat inconjurat de aură luminoasă, pe care o intalnim in toate icoanele crestine.

Raiul si iadul
Intr-un Univers unde Zeul suprem a creat el insusi totul, notiunea de Iad si de Satana n-ar avea sens. Ar
rezulta ca Zeul a fost atat de inabil, incat si-a creat propria "opozitie". Singura explicatie sta in faptul ca
aceste elemente epice au fost preluate ca atare din alte legende. De altfel este usor de observat ca raiul si
iadul sunt nelipsite atat in vechile credinte babiloniene, cat si in cele persane.

Sfanta Treime
Din capul locului, trebuie sa observam ca religia crestina vorbeste de Sfanta Treime, desi descinde din
scripturile iudaice care nu concep decat monoteismul pur. Nu exista alta explicatie, decat aceea a
influentelor pagane intervenite la crestini, atunci cand ei ajungeau in Europa si se distantau de iudaism.
Poate cea mai fireasca este influenta mitologiei egiptene, unde salasuiesc trei forte divine: Amun, Ra si Ptah.
Cum insa crestinii erau rezervati in a prelua mituri izolate, este foarte posibil ca existenta acestor "treimi" sa
fi avut un rol comun si chiar concomitent in treimea crestina.
Cu o populaţie de numai 3 milioane de locuitori, Armenia se numără printre cele mai mici ţări de pe
continentul eurasiatic. Dar în instoria spirituală, este cea mai mare. Este ţara despre care istoricii cred că, în
anul 301 Î.d.Hr a devenit prima ţară din lume care a adoptat creştinismul.

Creştinii timpurii şi păgânii aveau multe practici şi ritualuri comune. Autori precum Freke şi Gandy afirmă
faptul că creştinii au copiat de la păgâni. Nu putem exclude faptul că şi unele practici creştine au fost
împrumutate de către practicanţii cultelor păgâne cum ar fi cultul lui Mithra. Dar dogma creştină a
împrumutat şi de la alte religii mai vechi, nu doar de la cele contemporane ei.

Asemănări între Horus, Krishna şi Iisus

• Horus, la fel ca şi Iisus, a fost născut din fecioară. Krishna s-a născut fără existenţa unei uniuni
sexuale, ci prin, „transmisie mentală” de la mintea lui Vasudeva în pântecele mamei, Devaki

• Naşterea lor a fost vestită de către o stea

• În toate cele trei cazuri, mamele lor sunt avertizate că liderul local doreşte să-i asasineze şi fug
împreună cu fiii lor
• La fel ca şi în cazul lui Iisus, nu se ştie nimic despre viaţa lui Horus între 12 şi 30 de ani. La vârstă de
30 de ani sunt botezaţi amândoi, iar soarta celui care îi botează este aceeaşi, în ambele cazuri botezătorul
fiind decapitat.

• Au fost trimişi din rai pe pământ luând chip uman, numiţi salvatori

• Minunile realizate de Horus și Krishna sunt aceleaşi ca şi cele realizate de Iisus, amândoi merg pe
apă, vindecă bolnavi, redau vederea, exorcizează, sunt crucificaţi, coboară în iad şi învie după trei zile.

• Iisus era numit, „leul tribului Iudaic”, în timp ce Krishna este intitulată „leul tribului Saki”

Care sunt motivele asemănărilor dintre păgâni şi creştini?

Creştinii au copiat de la păgâni:Aceasta este, posibil, cea mai plauzibilă teorie. Celsus a fost un filosof grec
ce a trăit în secolul al II-lea d.Hr. şi care a scris împotriva creştinismului. El spune că, această religie recentă
(creştinismul), este o reflexie palidă a credinţelor păgâne. Conform enciclopediei catolice, Celsus spunea că
creştinii au copiat conceptele celorlalte culte.

Coincidenţe. Aceste puncte asemănătoare pot fi coincidenţe. Există multe cazuri în religia comparată unde
credinţe sau practici asemănătoare sunt observate între două religii fără să existe o legătură între cele două
(ex. Structurile piramidale din Egipt sunt asemănătoare cu cele din Mexic). Similar, aproape toate religiile
împart o reciprocitate etică, precum regula de aur (tratează pe cei din jurul tău aşa cum ai vrea să fii şi tu
tratat). Asemănările dintre creştinism şi religiile păgâne sunt dovada faptului că multe dintre componentele
esenţiale ale credinţei creştine sunt de origine păgână, iar multe din evenimentele atribuite vieţii lui Iisus
(naşterea din fecioară, învierea oamenilor, vindecările miraculoase, crucificare, înviere etc.) sunt mai vechi
de 4500 de ani şi inspirate din mitologia păgână.