1.

Insuficienţa renală acută

2. Cancerul renal
3. Litiaza
4.Nefrita
5. Tuberculoza renală
 Definiţie
~Insuficienţa renală acută (IRA) reprezintă Cauze
o urgenţă medicală acută definită ca un
sindrom acut de pierdere rapidă - pierderi sanguine;
parţială sau totală şi potenţial - boli cardiace;
reversibilă a funcţiei de excreţie renală , - infecţii;
tipic pe un parenchim* renal sănătos şi - ciroză hepatică(afecţiune cronică a
rareori pe o nefropatie* veche.
*parenchim= Țesut funcțional spongios, ficatului)
cu numeroase vase sangvine, - reacţii alergice severe;
caracteristic unor organe interne - arsuri severe;
*nefropatie= Denumire generică a - deshidratări severe.
bolilor de rinichi
- pietre la rinichi;
 Simptome
- scăderea cantităţii de urină;
- gust metalic în gură;
- vânătai uşor formate;
- diminuarea senzaţiilor, în special
la nivelul mâinilor şi picioarelor;
- oboseală;
- ameţeli;
- respiraţie dificilă;
- senzaţie de sete;
- greaţă şi vărsături;
- lipsa poftei de mâncare
- tulburări de ritm cardiac;
Tratament
Principalele obiective ale
tratamentului IRA sunt de
restabilire a functiei renale si de
mentinere a functiilor vitale. Pentru
indeplinirea obiectivelor
tratamentului este extrem de
important sa se
stabileasca cauza care a dus la
instalarea IRA.
Astfel tratamentul
etiologic urmareste indepartarea sau
ameliorarea cauzei care a dus la
producerea IRA, ca de
exemplu: intoxicatii (se va
administra antidotul),
medicamente (se intrerupe
administrarea medicamentelor
responsabile de declansarea IRA).
 Definiţie
Cancerul renal este o afecțiune
malignă a rinichilor și este cauzat
de o leziune tumorală care apare
în organism sub forma unui nodul
de câțiva milimetri. Dacă nu este
diagnosticat precoce, nodulul
apărut în rinichi poate crește în
câțiva ani, ajungând la dimensiuni
mult mai mari. Cancerul renal este
unilateral si apare cu o frecvenţă
egală la ambii rinichi, localizându-
se de obicei la nivelul polilor
renali.
Tratament:
Singura metodă de tratament a cancerului
renal este intervenția chirurgicală.
Pacienții neoperați nu au nicio șansă să
supraviețuiască, cancerul renal fiind
letal.
Rinichiul este un organ bogat vascularizat,
prin care trece în fiecare minut
aproximativ un sfert din debitul
sângelui pe care inima îl pompează în
organism. De aceea, operația de cancer
renal este o operație vasculară care
presupune o precauție deosebită, mai
ales în ceea ce privește vasele de sânge.
 Cauze: Simptome
Cauza care determină apariţia Simptomele cancerului renal apare abia în
cancerului renal este incertă. Exista momentul în care tumora renală atinge
totuşi o serie de factori de risc: câțiva centimetri. Semnele de alarmă în cazul
- fumatul unui cancer renal sunt:
- hematurie (prezenţa sângelui în urină). Aceasta
- abuzul de analgezice
apare la 60% dintre pacienţi, fiind spontană,
Exista cazuri in care cancerul renal este capricioasă şi uneori abundentă
mostenit genetic.
- durere. Apare mai rar, atunci când apare este
 Nu doar aceste simptome pot alarma surdă şi permanentă.
pacientul, uneori singura manifestare a bolii - nefromegalie (mărirea de volum a
poate fi reprezentată de un sindrom rinichiului).
paraneoplazic şi anume:
- anemia: care apare mai ales datorită hematuriei
- hipertensiunea arterială: este determinată de
secreţia de către tumora a reninei
- febra: este cauzată de secreţia de către tumora a
unor substanţe pirogene
 Definiţe
Litiaza renală, cunoscută cu denumirea
de „pietre la rinichi" este o afecţiune
caracterizată prin prezenţa şi
dezvoltarea calculilor (pietre rezultate
din precipitarea sărurilor din
organism) la nivelul rinichilor.
Acestea se pot deplasa de la nivelul
rinichilor şi pot bloca traiectul urinii,
respectiv stagnarea ei care provoacă
infecţie din cauza compoziţiei sale.
Cauzele apariţiei calculilor renali
Apariţia calculului renal este un proces
complex:
- creşterea concentraţiilor sărurilor urinare
(calciu, fosfat) prin ingestia şi absorbţia
crescută a alimentelor care le conţin.
- aport de lichide scăzut
- deshidratare ( climat cald, temperaturi
ridicate ce provoacă transpiraţie
abundentă)
- ereditatea; antecedentele familiale se pot
asocia cu apariţia calculilor renali
- infecţia urinară cu anumiţi germeni
(Proteus, Pseudomonas) favorizează
litogeneza (procesul de formare a
calculilor)
 Simptomele litiazei renale Tratamentul medical al litiazei
Colica renală este durerea cu caracter extrem, renale
unilaterală, instalată brusc la nivelul regiunii
- menţinerea unei concentraţii urinare scăzute
lombare, cu iradiere spre abdomenul inferior,
coborând spre organele genitale externe şi prin regim alimentar sau medicaţie adecvată.
faţa internă a coapsei. Este declanşată de - în funcţie de compoziţia chimică a calculilor
trepidaţii, mersul pe teren accidentat. se impun măsuri terapeutice specifice
Hematuria (prezenţa sângelui în urină) traduce (evitarea anumitor alimente, administrarea
migrarea calculului (lezând ţesuturile şi unor medicamente)
producând sângerări) şi apare după colică,
având caracter provocat - „hematurie de efort"
(după practicarea sportului, după o călătorie
cu un vehicul pe un drum cu denivelări).
Manifestări digestive: greţuri, vărsături, balonare.
Manifestări cardio-vasculare: tahicardie
(accelerarea anormală a bătăilor inimii- peste
90 bătăi pe minut) şi hipertensiune arterială
(creşterea tensiunii arteriale).

Definiţie
Nefrita este o boalǎ inflamatorie ce
poate afecta un singur rinichi sau
ambii rinichi. Boala este provocatǎ
de o atingere a țesutului interstițial
pe cale urinarǎ. Nefritele sunt, cel
mai adesea, provocate de o infecție
sau de o malformație la nivelul
cǎilor excretorii.
Cauzele care duc la dezvoltarea
nefritei
Tulburările autoimune: În condiții normale,
sistemul imunitar joacǎ un rol important ȋn a
identifica și distinge toți invadatorii. In cazul
anumitor pacienți sistemul imunitar atacǎ
sistemele naturale ale organismului, în loc de
organismele strǎine. Există numeroase boli de
rinichi, care pot apărea ca urmare a
problemelor de sistem imunitar, iar nefrita este
una dintre ele.
Bacterii: Una dintre cele mai comune cauze ale
nefritei provocate de bacterii este infecția cu
Streptococcus
Anumite boli: diabet zaharat, infecții ale cǎilor
urinare
Factori genetici: persoanele care au ȋn familie
cazuri de nefritǎ prezintǎ un risc mai ridicat
de a dezvolta afecțiunea.
Modificari hormonale
 Simptomele nefritei
Aproximativ jumătate dintre cei care
dezvoltǎ nefrita acutǎ nu au niciun
simptom. Cu toate acestea, principalele
simptome ale nefritei sunt:
Umflarea țesuturilor (inițial la nivelul faței
și ȋn jurul ochilor, iar mai târziu, mai
proeminent la nivelul picioarelor)
Reducerea cantitǎții de urină
Dureri de cap
Somnolență
Tulburări de vedere
Oboseală și indispoziție generală
Greață
Tratamentul nefritei
Pentru tratamentul nefritei se
utilizeazǎ, de obicei, un tratament
agresiv compus din steroizi și
antibiotice. Unii dintre factorii care
determină succesul tratamentului
nefritei includ vȃrsta, starea generala
de sǎnǎtate și severitatea daunelor
cauzate la nivelul rinichilor. În cazul
în care pacientul rǎspunde bine la
tratament, atunci simptomele vor
dispărea complet. Cu toate acestea, în
cazul în care afectarea rinichilor este
destul de severǎ, recuperare poate fi
parțială.
 Definiţie
Tuberculoza (TBC) renală reprezintă
tuberculoza care se localizează la
nivelul rinichilor şi apare ca efect
secundar al reactivării unui
complex primar, de obicei
pulmonar.
Cauză
Afectarea renală presupune
prezenţa unui focar iniţial, de
obicei în plămân sau în os,
după care infectarea renală are
loc pe cale hematogenă.
Tuberculomul se dezvoltă în
corticala renală, de unde
infecţia diseminează.
 Simptome
Simptomele tuberculozei renale sunt
aproape inexsitente, iar debutul este
insidios.
Pot apărea primele simptome la nivel
vezicii urinare şi dureri în zona
renală.
Pot exista şi semne de impregnaţie
bacilară, deseori cu subfebrilitate,
sensibilitate lombară şi sensibilitate
hipogastrică iar la bărbaţi sunt
frecvente epidermitele tuberculoase.
Tratament
Tratamentul tuberculozei renale este
unul de strictă specialitate, fiind în
primul rând medical şi foarte rar
chirurgical. Prin tratament medical
se obţine cicatrizarea şi stabilizarea
majorităţii cazurilor.
După terminarea tratamentului
antituberculos, bolnavul va fi
supravegheat timp de 3-5 ani.
Proiect realizat de:
Chirescu Cristina
Clinciu Nicoleta
Florescu Diana
Marinciu Oana
Maraloi Radu
Toma Mihnea