CREȘTINISM ȘI ISLAM

Deosebiri și asemănări
Deosebiri

Spre deosebire de Biblia creștină, Coranul este o învățătură morală, un codice religios si,
în același timp, și un cod juridic, prin care se reglementează „întreaga viață religioasă, politică,
civilă și penală, până la ocupația zilnică”1. Obligațiile rituale esențiale (cei cinci „stâlpi” ai
credinței) mărturia de credință, rugăciunea, milostenia, postul și pelerinajul sunt reglementate
strict de legislația islamică. Există diferențe categorice între creștinism și islamism: Hristos a
condamnat folosirea violenței pentru promovarea credinței creștine, în timp ce Mohammed a
ordonat folosirea sabiei pentru înaintarea cauzei islamului. Iată de ce este greu de spus despre
islam că ar fi o religie a păcii. Prin contrast, creștinismul este nu numai o religie a păcii, ci mai
mult este iubitoare de pace: Iisus Hristos i-a învățat pe urmașii Săi astfel; “Iubiți pe vrăjmașii
voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce
vă vatămă și vă prigonesc”. Coranul mai poate fi considerat și o strânsură de versete din Thora,
Evanghelie și fabule, așa cum recunoaște de fapt însuți Mohammed. Un rău foarte mare al
islamului este admiterea poligamiei, ușurința divorțului, în general inferioritatea femeii și
instituirea sclaviei. Ritualurile țin de morala islamică și se bazează pe Coran și Tradiție.
„Pentru musulmani, Ibrahim (Avraam) este omul acțiunii, el este cel care distruge idolii
poporului său. În Coran, nu Isaac va urma să fie sacrificat (ca în Thora), ci Ismael, fiul lui
Avraam și a roabei sale Agar”2. Ca fiu al roabei, Ismael, fiul lui Avraam nu joacă un rol
important în Vechiul Testament. În schimb, pentru musulmani, Ismael este părintele arabilor,
care a întemeiat împreună cu Avraam, Mekka. Prin urmare, nu fiul născut dintr-o căsătorie
legitimă este considerat patriarh, ci întâiul născut al lui Avraam. Iată, bunăoară, musulmanii îl
respectă pe Iisus, pe care Îl consideră unul dintre cei mai importanți mesageri ai lui Dumnezeu.
Coranul confirmă nașterea Sa și o consideră pe Fecioara Maria femeia cea mai pură a Creației. O
altă deosebire este dată de ziua de odihnă, care la creștini este duminica, la evrei, sâmbăta
(Sabatul), în timp ce Mohammed a orânduit ca sărbătoare săptămânală pentru musulmani,
vinerea (Coran XIII ; 125).

Asemănări

1
Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor (seria" Mit, religie, cultură ). Traducere din limba franceză. Nbsp;
AA Vasiliev.- Sankt-Petersburg," Aletheia", 1999. T. 1.
2
Ştefan Popa Creştinismul, iudaismul, islamismul – religii monoteiste. Asemănări şi deosebiri: Confluenţe
Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014, pag. 12
1
 Avraam este considerat părintele creștinilor, evreilor și musulmanilor, un părinte comun
celor trei mari religii. „O caracteristică comună este venerarea proorocului Ilie de către cele trei
religii”3, cu mențiunea că profetul Ilie ocupă un loc important în cadrul misticii iudaice și
islamice. Ilie este maestrul spiritual invizibil care se adresează celor care sunt chemați la o relație
directă cu lumea divină. În tradiția iudaică Ilie este și marele făcător de bine pentru cei suferinzi,
dar și mesagerul mântuirii. „Toate cele trei religii monoteiste au modele similare de dezvoltare,
care creează entități cu predispoziție spre tensiune și conflict” 4. Predispoziția pentru raporturi
conflictuale provine din considerentele următoare:
două dintre ele au fost inițiate de ”profeți” ale căror acțiuni au dus la formarea unor
comunități politico-religioase, în timp ce creștinismul a fost întemeiat de Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, și are la bază legea iubirii;
aceste religii dispun de un profund și de nezdruncinat sens al „Istoriei Sacre” 5, care
transcende granițele naționale, definind viziunea și ethosul unui “popor al lui Dumnezeu”;
fiecare dintre aceste religii s-a format în opoziție cu alte comunități politico-religioase;
Moise și-a condus poporul din Egipt ridicându-l pe Iahve contra zeilor egipteni și a
faraonului;
Iisus Hristos a fost răstignit de romani cu sprijinul liderilor religioși conservatori ai
Ierusalimului, titlul său de “Rege al iudeilor” punându-l în stare de conflict cu autoritatea
Cezarului, laică și religioasă.
„Mohammed și discipolii săi au folosit toate resursele religioase și politice pentru a-i
aduce sub ascultarea lui Allah pe toți ”păgânii” și structurile lor politice”6.
„Așadar, cele trei religii nu pot fi puse în acord, singurele lucruri ce pot fi făcute sunt
cunoașterea identității fiecăruia și conștientizarea ca religie distinctă”7:
Creștinismul se definește prin mistică, prin interiorizare, prin cercetare lăuntrică;
Iudaismul se definește prin păstrarea cu sfințenie a Legii lui Moise. La ei legătura dintre
religie, politică și stat este pregnantă;
Islamul se definește prin acțiune în numele lui Allah, avându-l ca mare profet pe
Mahomed.

3
Nadia Anghelescu, 1993 Introducere în Islam, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 94
4
Hitti Philip K., Istoria arabilor, Editura All, București, 2008, pag. 153
5
Dominique Sourdel, Thomine Sourdel, Janine, Civilizația islamului clasic. 3 volume Editura Meridiane,
București, 1975, pag. 245
6
Dominique Sourdel, Islamul, Editura Humanitas, București,1993, pag. 76
7
Emilian Vasilescu, Ideea de progres în diferite religii, în „Studii teologice”,I (1949), nr 1-2, pag. 399
2
3